Studii, articole

Comportamentul civic in organizatiile militare

 

In toate mediile de munca, competitive sau nu, nationale sau internationale, este din ce in ce mai discutata problema performantelor angajatilor din perspectiva productivitatii muncii. Inregistrarea performantelor individuale si evaluarea acestora sunt cerinte imperative ale tuturor mediilor organizationale de munca.

 

Insa nu numai atingerea performantelor prevazute in fisa postului fiecarui angajat contribuie la bunul mers al activitatii intr-un sector productiv, ci intreaga gama de comportamente individuale care le insotesc. Sugestiile, altruismul, constiinciozitatea, voluntarismul sunt doar cateva dintre elementele care alcatuiesc ceea ce specialistii psihologiei organizationale au denumit comportament civic organizational sau „sindromul soldatului devotat“.

Departe de a avea o conotatie patologica, specifica in general termenului de „sindrom“, sintagma „sindromul soldatului devotat“ accentueaza ideea de conduita individuala „impanata“ in continuturi specifice atasa­mentului si chiar identificarii personale a angajatului cu organizatia, asemenea unui soldat devotat.

Organizatia militara, desi nu se numara printre mediile de munca cu productivitate directa, fiind diferita de acestea prin cultura organizationala, tipul de organizare si functio­nare, sarcina, este totusi o „organizatie umanizata“, in care factorul uman are o pondere semnificativa. Consideram ca studierea comportamentului civic in mediul organizational militar este cu atat mai relevanta cu cat membrii institutiei militare nu sunt straini de acest tip de conduita, ci, mai mult decat atat, civismul reprezinta o valoare comportamentala solicitata si chiar incurajata prin diferite forme si norme.

In literatura de specialitate, organizatia militara a fost descrisa drept o organizatie de tip birocratic. Principiile organizarii birocratice stipulate de catre Max Weber in lucrarea intitulata „Wirtschaft und Gesellschaft“ (1992) sunt generate de ceea ce acesta a denumit „autoritate rational-legala“. Diferentiind autoritatea de putere, Weber a observat ca oamenii pot fi determinati sa faca ceea ce li se cere nu numai prin exercitarea fortei si puterii, ci si de bunavoie, prin apelarea la credinta acestora in valoarea legilor si normelor.  Aceasta genereaza organizarea bazata pe rationalitate, pe reguli si legi pe care oamenii le accepta in mod voluntar.

Aplicabilitatea caracteristicilor generale ale sistemului weberian organizatiei militare a determinat definirea acesteia drept o „organizatie formala, cu o structura specifica de statusuri si roluri, in care puterea de a influenta actiunile altora creste pe masura inaintarii spre varful ierarhiei organizationale“ (W.Konblum, 1988, apud. C.Gherasim, 2004, p.151). Fiecare functie are responsabilitati precis definite, existand descrieri detaliate ale indatoririlor, raspunderilor, autoritatii, locului in ierarhie. Ierarhia este clar definita, iar autoritatea este corespunzatoare gradului ierarhic. Functionarea institutiei are la baza un sistem de reguli si reglementari formale cuprinse in regulamentele militare.

Si totusi, pe langa aceste reglementari stricte ale comportamentelor in mediile organizationale militare, indivizii pot alege in mod voluntar si cu o mare libertate, la fel ca in oricare alt mediu de munca, daca vor sa ofere sugestii colegilor, daca vor sa-i ajute pe acestia sau sa se ofere voluntari, chiar daca fisa postului sau regulamentul nu-i obliga.

Pornind de la aceste premise, ne-am pus fireasca intrebare: „Cum si in ce fel se regaseste civismul organizational la nivelul angajatilor din mediile organizationale militare?“. Si, mai mult decat atat: „Care sunt factorii care influenteaza si explica aceasta manifestare comportamentala?“, „Cum am putea-o imbunatati?“.

 

Consideratii teoretice

 

Desi conceptul comportament civic organizational (CCO) a aparut in literatura psihologiei organizationale inca din anii ’80, el nu a avut un mare impact decat dupa anul 1993 cand studiile si cercetarile in domeniu au luat amploare.

Initial trecuta cu vederea de criteriile si instrumentele de evaluare a rezultatelor individuale, aceasta forma de conduita (CCO) a fost pusa in evidenta prin studii care au aratat ca are o mare importanta in explicarea relatiei dintre satisfactia in munca si produsele muncii. Identificata ca o variabila care influenteaza atat satisfactia, cat si rezultatele muncii, comportamentul civic organizational a fost definit de catre autorul sau ca acel „comportament individual care este benevol, fara a fi direct sau explicit recompensat de sistemul de recompense formale, si care, in ansamblu, sustine functionarea eficienta a organizatiei. Fiind benevol, avem in vedere ca acest comportament nu este o cerinta expresa a prescriptiilor postului, cum ar fi conditiile foarte specifice ale contractului angajatului cu organizatia; acest comportament este mai degraba o problema de alegere personala, si de aceea lipsa lui nu este, in general, considerata ca putand fi pedepsita“ (Organ D.W., 1988).

Din lecturarea articolelor si cercetarilor existente in literatura de specialitate referitoare la comportamentul civic organizational, am desprins ideea unei neomogenitati conceptuale privind atat denumirile dimensiunilor care se subsumeaza structurii comportamentului civic organizational, cat si numarul acestora. Dife­rentele culturale au determinat modele teoretic-conceptuale diferite. Studii recente (Podsacoff P.M. si col., 2000) atesta faptul ca, desi diferentele culturale sunt unanim recunoscute, structura comportamentului civic organizational se regaseste in urmatoarele sapte dimensiuni: altruism, fairplay, loialitate organizationala, conformism organizational, initiativa individuala, civism si dezvoltare personala.

 

Consideratii practic-aplicative

 

In tara noastra au fost realizate pana in prezent doua studii pe tema comportamentului civic organizational, nici unul neavand ca obiectiv determinarea structurii acestui tip de comportament, specifice populatiei Romaniei. Primul studiu (Turnipseed D.L., 2000) a avut drept scop demonstrarea existentei si implicatiilor comportamentului civic organizational asupra eficientei organizatiilor, iar cel de-al doilea, (Tataru F., 2003) si-a propus sa cerceteze relatiile cauzale dintre comportamentul civic organizational, personalitate si satisfactia fata de slujba.

Pornind de la importanta pe care consideram ca o are aceasta forma de conduita in cadrul organizatiilor militare, am initiat un studiu prin care ne-am propus sa identificam structura comportamentului civic organizational la nivel teoretic-conceptual determinata de specificul cultural militar romanesc.

Pentru punerea in aplicare a acestui obiectiv, am utilizat metoda expertilor. Au fost alesi zece experti – psihologi specialisti in domeniul aplicativ al psihologiei militare, cu cel putin cinci ani de experienta. Metoda a presupus consultarea acestora, pe baza unui chestionar construit special, cu privire la posibilele dimensiuni care contureaza conceptul general de comportament civic organizational in mediul cultural militar romanesc. Au fost astfel identificate: numarul, denumirea si continutul dimensiunilor conceptului. Analizand rezultatele obtinute, am ajuns la creionarea urmatorului model teoretic (vezi Figura 1):

Notiunile subsumate conceptului compor­tament civic organizational au fost intelese si asociate, din punct de vedere teoretic, urmatoarelor definitii:

* Altruism - comportamentul care implica ajutorul acordat in mod voluntar colegilor in probleme legate de sarcinile de munca, precum si incercarea de a preveni eventualele probleme;

* Fairplay - comportamentul care implica tendinta de a tolera inevitabilele incon­veniente si restrictii determinate de munca, fara a se plange. Alte forme ale acestui tip de comportament sunt: mentinerea unei atitudini pozitive chiar si atunci cand lucrurile nu merg asa cum ar fi trebuit sa mearga, neluarea drept ofensa a refuzului sugestiilor propuse;

* Loialitate - compor­tamentul care presupune promovarea institutiei in exterior, apararea si protejarea ei impotriva amenintarilor exterioare si devotamentul fata de aceasta chiar si in conditii mai putin placute;

* Constiinciozitate - comportamentul care identifica internalizarea si acceptarea regulilor si regulamentelor institutiei, ceea ce duce la urmarea lor chiar si atunci cand nimeni nu observa sau monitorizeaza;

* Initiativa individuala - comporta­mentul care implica acele acte voluntare de creativitate si inovatie menite sa imbunata­teasca performanta cuiva sau a intregii organizatii, voluntariatul pentru asumarea unor noi responsabilitati;

* Dezvoltare personala - compor­tamentul voluntar al angajatilor care este indreptat spre imbogatirea propriilor cunostinte, deprinderi si abilitati necesare la locul de munca, altele decat cele obligatorii specificate in fisa postului.

 

Consideratii finale

 

Acest model teoretic se regaseste in realitatea militara romaneasca si poate fi opera­tionalizat la nivel practic printr-un profil psiho­logic organizational specific personalului militar.

Organizatia militara, cu toate dimensiunile sale caracteristice, isi pune amprenta asupra individului din sistem, generandu-i acestuia, in timp, un nou tip de comportament, diferit de cel psihoindividual sau de cel psihosocial (manifestate in afara sistemului). Prin amprenta pe care fiecare organizatie o imprima asupra omului, acesta devine produsul si oglinda organizatiei pe care o traverseaza de-a lungul existentei sale. Prin comparatie cu celelalte tipuri de organizatii, cea militara formeaza oameni cu un comportament organizational diferit. Militarului, de cariera sau profesionist, ii sunt cultivate si dezvoltate, devenindu-i ulterior caracteristice, urmatoarele trasaturi civice: comportamentul altruist fata de semeni, loialitatea, devotamentul si sprijinul oferit institutiei in care isi desfasoara activitatea si, nu in ultimul rand, constiinciozitate la locul de munca. Prin specificul formatiei lor, militarii isi internalizeaza normele si regulamentele militare si dau dovada de initiativa pentru a-si executa sarcinile de serviciu. Astfel, comportamentul militarului este produsul modelarii structural-functionale a psihicului sau de catre caracteristicile structural-functionale ale organizatiei militare.

 

BIBLIOGRAFIE

 

Gherasim, C., Perceptia societatii civile asupra actului de selectie, in „Managementul resurselor umane in armata Romaniei“, Bucuresti, editat de Directia Management Resurse Umane, anul VI, nr.14 (19), 2004.

Organ, D.W., Organizational citizenship behavior: The good soldier syndrome, „Lexington Books“, Lexington, Massachusetts, 1988.

Podsacoff, P.M., MacKenzie, S.B., Paine, J.B., Bachrach, D.G., Organizational Citizenship Behaviors: A Critical Review of the Theoretical and Empirical Literature and Suggestions for Future Research, „Journal of Management“, nr. 26 (3), 2000.

Tataru, F., Tataru, R., Sindromul soldatului devotat: comportamentul civic organizational, „Revista de psihologie organizationala“, Bucuresti, Editura Polirom, vol.III, nr.1-2, 2003 si Comportamentul civic organizational – intre factorii de personalitate si satisfactia fata de slujba, „Revista de psihologie organizationala“, Bucuresti, Editura Polirom, vol.III, nr.3-4, 2003.

Turnipseed, D.L., Murkison, G., A bi-cultural comparison of organizational citizenship behavior: does OCB phenomenon transced national culture?, „International Journal of Organizational Analysis“,
nr. 8 (2), 2000.

 

GIULIA NEGURA, Sectia de Psihologie a Statului Major General

<sus>