Urmasul lui Atanasiu

 

La 12 ianuarie 2005, prin ordin al ministrului Apararii Nationale, colonelul Dumitru Roman, jurnalist remarcabil si redactor-sef al revistei „Spirit militar modern“ intre anii 1996-2005, a trecut in rezerva. Revista „Spirit militar modern“ – asa cum se prezinta ea in momentul de fata – ii datoreaza, in cea mai mare masura, forma grafica moderna, calitatea stiintifica de inalt nivel, galeria onoranta a colaboratorilor, buna pregatire profesionala a tinerei echipe redactionale si, nu in ultimul rand, renumele de care revista noastra s-a bucurat si continua sa se bucure in randurile cititorilor civili si militari. Pentru toate acestea, redactia ii multumeste si ii promite ca spiritul militar modern se va manifesta in continuare in paginile revistei cu aceleasi constanta si verva pe care domnia sa le-a consacrat. La revedere, domnule colonel! (Redactia SMM)

 

Fondata in anul 1938, de locotenent-colonelul (la acea data) Constantin Atanasiu, una dintre cele mai reprezentative personalitati ale armatei romane in secolul al XX-lea, revista „Spirit militar modern“ a fost atat in prima serie, cat si in seria noua, initiata dupa 1989, stindardul psihologiei si sociologiei militare.

Generalul Constantin Atanasiu intruchipeaza modelul invingatorului, al celui care nu se lasa coplesit de obstacolele care ii stau in cale. El edita propria revista („Spirit militar modern“, careia i se va adauga o alta, „Estul“), lucrand adesea atat ca editor, cat si ca redactor obisnuit, conducea Institutul Psihotehnic Militar, avea pe masa de lucru cartea care va fi premiata de Academia Romana („Psihologia si pedagogia ordinului“, 1940), totul intr-o perioada in care norii celui de Al Doilea Razboi Mondial intunecau chipul Europei. Iar atunci cand Romania se angajeaza in razboi, isi face datoria exemplar pe campul de lupta, la comanda unui regiment de artilerie, atat in Est, ajungand pana la Stalingrad, cat si Vest, pana la raurile Hron si Morava, pentru a suporta, apoi, soarta celor care, acoperiti de glorie pe campul de lupta, aveau sa cunoasca ingratitudinea regimului comunist si, mai apoi, inchisorile acestuia.

Sub ce auspicii mai bune ar fi putut vedea lumina tiparului, in 1993, ca serie noua, de aceasta data ca publicatie oficiala a Ministerului Apararii Nationale, revista „Spirit militar modern“?

Aceasta a fost initiativa coloneilor Vasile Stan si Dumitru Roman si nu cred ca este o exagerare daca voi spune ca, din 1996 si pana in 2005, spiritul „Spiritului militar modern“ l-a reprezentat redactorul-sef, colonelul Dumitru Roman. Celor care considera ca o revista nu poate sa insemne doar un om le voi raspunde ca exista exceptii. Asa va fi fost cazul generalului Atanasiu, care, in anii 1938-1941, era atat editor, cat si redactor obisnuit, dupa cum colonelul Dumitru Roman a continuat cu pasiune un model consacrat, ilustrand, prin eforturile sale, convingerea pe care mi-o impartasise la venirea in redactie, potrivit careia o revista traieste atat timp cat cei care o realizeaza cred cu putere in demersul lor si isi ating scopurile pe care si le-au propus. Iar spiritul critic nu l-a parasit niciodata, fiind dublat de finetea observatorului atent la ceea ce se intampla in jurul sau.

Poate ca unii psihologi si sociologi militari nu au fost constienti, intotdeauna, dupa 1993, de mijlocul pe care il aveau la dispozitie pentru a-si face cunoscute ideile si opiniile. Poate ca nu toti comandantii au zabovit asupra paginilor revistei. Rezultatul pentru unii se va fi vazut in timp. Respectul colegilor si subordonatilor lor i-a ocolit. Poate ca unele articole i-ar fi ajutat sa nu se intample asa. Ceea ce stiu cu siguranta este ca, de fiecare data, cu fiecare numar al revistei, colonelul Dumitru Roman a avut in vedere o paleta larga de cititori carora a incercat sa le ofere, prin articolele sale si prin acelea ale colaboratorilor revistei (exigenta in selectarea articolelor mi s-a parut draconica, fiindca avea mereu un dosar burdusit cu texte din care, dupa ce le dadea deoparte pe acelea pe care le socotea necorespunzatoare, abia mai ramaneau cateva!) principalele instrumente pentru a putea cunoaste si intelege complexitatea universului uman. In paginile revistei au fost publicate studii, articole, anchete, dezbateri si documentare pe teme de psihologie, sociologie, invatamant militar, etica si managementul resurselor umane si, la fel ca in timpul seriei coordonate de generalul Constantin Atanasiu, au colaborat nume de prestigiu ale vietii stiintifice si culturale din Romania, precum si psihologi sau sociologi militari din alte armate.

Colonelului Dumitru Roman i se datoreaza initierea unor rubrici noi apreciate de cititori: Fiziologii, despre trasaturile definitorii ale militarilor din armata noastra, dar si din alte armate; Restituiri, Cu inima la inaintasi sau Galeria ilustra, in care accentul a fost pus pe reevaluarea si reconsiderarea unor studii si articole din publicistica militara interbelica, pe evocarea personalitatilor militare care s-au remarcat atat pe campul de lupta, cat si prin activitatile intelectuale desfasurate; Mari familii militare, Viata intima a marilor comandanti si Antologia portretului militar – celebre portrete ale unor comandanti si ganditori militari scrise de autori de prestigiu. Colonelul Dumitru Roman a contribuit la constituirea Bibliotecii „Spirit Militar Modern“ si a initiat, din 1997, acordarea, anual, a premiilor revistei „Spirit militar modern“ pentru articole sau studii aparute in paginile publicatiei, care s-au bucurat de o larga apreciere printre cititori si specialisti.

Nu in ultimul rand, in anul 2003 a aparut primul volum al Colectiei „Spirit militar modern” (coordonator colonelul Dumitru Roman), intitulat Psihologia luptatorului, care reuneste cele mai importante comunicari prezentate cu prilejul primei Conferinte de psihologie militara desfasurata in Romania. Din acelasi an, ritmul de aparitie al revistei este lunar si este tiparita integral color.

Acum, colonelul Dumitru Roman si-a incheiat misiunea. Cu fruntea sus si, sunt convins, cu sentimentul datoriei implinite. Obligatia profesionala si morala a celor care au ramas este sa continue si sa imbogateasca aceasta mostenire.

 

Maior Florin Sperlea

<sus>