Inteligenta schimbarii

 

De 15 ani avansam cu tenacitate si nu fara probleme pe drumul eficientizarii si modernizarii armatei. Cei mai multi militari se straduiesc, dupa puterile, competenta si disponibilitatea fiecaruia, sa faca acest drum al innoirii – de importanta majora pentru viitorul lor si al armatei Romaniei – cat mai neted si mai usor de parcurs. Spun cei mai multi militari pentru ca exista si unii care, neintelegand avantajele considerabile pe care le-ar avea daca s-ar comporta avangardist, in spiritul schimbarilor progresiste actuale din sistemul militar, se dovedesc, prin conduita lor anacronica, adevarate obstacole in calea procesului de modernizare.

Nu vreau sa ma refer acum la deserviciile pe care le aduc armatei. Contracararea „contributiei“ negative pe care comportamentele lor o aduc procesului de innoire a institutiei militare este mai usor de facut din simplul motiv ca anacronismul si anormalitatea ies in evidenta.

Cu totul altfel stau lucrurile in cazul acelei categorii de militari care au inteles ca este nevoie de schimbare si au trecut la actiune cu mult entuziasm, dar cu putina viziune, logica sau eficienta. Acestia sunt mai greu de depistat, deoarece sensul actiunilor lor este in directia cea buna a reformarii sistemului militar. Insa felul in care pun in practica ideile novatoare face, de multe ori, mai mult rau decat bine institutiei militare.

Este cazul acelor zelosi care, ajunsi in functii mai mult sau mai putin importante, se grabesc sa faca schimbari de dragul schimbarii si in virtutea principiului ca, daca au schimbat ceva, e bine, iar numele lor de ctitori va fi legat cu admiratie de respectivele schimbari. Ei nu pot sa inteleaga ca exista multe domenii, structuri, documente, procese, principii, reguli care, desi isi au radacinile in trecut, sunt in esenta moderne, viabile si pot fi pastrate sau numai putin modificate cu beneficii importante in domeniul economisirii resurselor materiale sau financiare de care avem atata nevoie.

De ce sa aruncam pe apa Sambetei lucruri in care s-au investit bani, creativitate, munca, timp doar din dorinta de a schimba ceva? De ce suntem tentati sa catalogam aproape tot ceea ce este vechi, produs intr-o epoca trecuta, ca fiind perimat si neviabil? De ce nu vrem sa construim pe ceea ce deja exista bun, performant, eficient? De ce se manifesta moda inlocuirii a ceea ce deja exista cu ceva mai nou sau preluat, fara discernamant, din alte parti?

La fel stau lucrurile si daca ne gandim la oameni. Sunt foarte multi militari cu vechime importanta in armata care isi fac datoria cu mult succes pe functiile in care au fost numiti. Oameni apreciati, bine pregatiti, care au stiut sa isi schimbe mentalitatile din mers, sa isi completeze cunostintele, sa se adapteze onest si eficace la noile vremuri care le-au pus in fata mult mai multe provocari decat celor mai tineri. Multi dintre acestia se trezesc, dupa numirea unui nou sef al structurii din care fac parte, ca nu mai sunt potriviti pentru functia pe care se gasesc. Fie pentru ca noul sef isi doreste sa lucreze cu echipa lui devotata, fie pentru ca acestuia nu i-au placut criticile pe care respectivii le-au exprimat la un moment dat, fie pentru ca sunt „patati“ de trecut si nu este moral ca prezenta lor in respectiva functie sa afecteze bunul mers al reformarii structurii. Reformare care trebuie neaparat facuta, pentru ca altfel seful nu se poate lauda ca a lasat ceva in urma trecerii prin acea functie importanta de conducere.

La baza oricarei schimbari ar trebui sa stea o analiza atenta, dezinteresata, orientata catre optimizare, imbunatatire, eficienta si performanta. Ceea ce este vechi, pe langa randament bun, eficacitate, economie de mijloace si timp – obtinute in urma practicii si perfectionarii indelungate –, aduce cu sine traditie, experienta, faima, respect.

Nu avem decat de castigat daca vom sti sa transformam armata romana prin impletirea cu discernamant, inteligenta si creativitate a vechiului cu noul, a clasicului cu modernul, a ceea ce a fost bun cu ceea ce va fi si mai bun.

Capitat MARIAN PREDOAICA

<sus>