Derizoriul imaginii
Aparitia la televiziune
are fascinatia ei. Imaginea micului ecran produce un impact atat de puternic in constiinta publicului incat
toate celelalte mass-media se simt nevoite sa intretina acest impact si sa-l
prelungeasca. Nu intamplator, cineva spunea ca televiziunea a facut mai multe
vedete decat era cazul.
Dar, de multe ori se ignora faptul ca
televiziunea s-a dovedit si un important mijloc de manipulare a opiniei
publice. Specialistii in mass-media atrag atentia asupra faptului ca
televiziunea a preluat puterea in randul mass-media. De la razboiul din Golf incoace
televiziunea este cea care a dat tonul, care a determinat importanta stirilor si
a fixat temele de actualitate. In acelasi timp, ea este cea care a dictat si
norma, si-a impus regula, fortand celelalte mijloace de informare in masa, in
special presa scrisa, sa o urmeze. Ideea de baza pe care o promoveaza
televiziunea ar suna cam asa: numai ceea ce se vede merita sa devina informatie;
ceea ce nu se vede si nu are imagine nu este televiziune, deci nu exista!
Socul emotional produs de imagini,
mai ales cele care arata suferinta si moarte, este incomparabil mai mare decat
cel provocat de celelalte mijloace de informare in masa. Dincolo de fateta
senzationalului, pe care televiziunile de la noi o cultiva pana la saturatie,
se observa o inclinatie aproape penibila spre vedetismul ieftin.
Credinta ca o „aparitie pe sticla”
te face celebru are adevarul ei. De aceea multi se ingramadesc sa iasa in fata,
iar cand nu se intampla asa, are grija televiziunea sa-i faca eroi, sa imbuibe
capul spectatorului cu nume de fotbalisti, antrenori, manageri de fotbal, solisti
de muzica usoara, fotomodele etc.
O lume in care tema predilecta de discutie – si inca ce discutii! – o reprezinta banul si sexul.
Cred ca nu-si inchipuie nimeni ca nu
mai sunt si alte profesii care sa merite atentia televiziunii. Numai ca, in
opinia unora, demne de interes sunt doar acele subiecte, acele imagini care au,
chipurile, priza la public, care au audienta, cu alte cuvinte, care aduc bani.
Restul nu conteaza. Si daca conteaza, cui ii pasa? Ideea pe care o cultiva
media este aceea ca prestigiul si consideratia in societate depind in principal
de cat de multi bani ai. Astazi, consideratia sociala nu mai este data de
valorile traditionale; acestea aproape ca nici nu mai sunt luate in calcul
chiar si in cazul institutiei militare. Nu este vorba doar de ceea ce se intampla
la noi, ci de toate armatele, indeosebi cele din Occident, acolo unde valorile
economice si sociale fac obiectul unei exaltari speciale. In aceste conditii,
integrarea militarilor in societate, atat cat este posibila, avand in vedere
specificul functiei lor principale, este din ce in ce mai dificila.
Este o situatie careia institutia
militara va trebui sa-i gaseasca solutiile cele mai bune pentru a-i face fata.
Colonel
Dumitru Roman
<sus>