Editorial

Derizoriul imaginii

 

Aparitia la televiziune are fascinatia ei. Imaginea micului ecran produce un impact atat de puternic                 in constiinta publicului incat toate celelalte mass-media se simt nevoite sa intretina acest impact si sa-l prelungeasca. Nu intamplator, cineva spunea ca televiziunea a facut mai multe vedete decat era cazul.

Dar, de multe ori se ignora faptul ca televiziunea s-a dovedit si un important mijloc de manipulare a opiniei publice. Specialistii in mass-media atrag atentia asupra faptului ca televiziunea a preluat puterea in randul mass-media. De la razboiul din Golf incoace televiziunea este cea care a dat tonul, care a determinat importanta stirilor si a fixat temele de actualitate. In acelasi timp, ea este cea care a dictat si norma, si-a impus regula, fortand celelalte mijloace de informare in masa, in special presa scrisa, sa o urmeze. Ideea de baza pe care o promoveaza televiziunea ar suna cam asa: numai ceea ce se vede merita sa devina informatie; ceea ce nu se vede si nu are imagine nu este televiziune, deci nu exista!

Socul emotional produs de imagini, mai ales cele care arata suferinta si moarte, este incomparabil mai mare decat cel provocat de celelalte mijloace de informare in masa. Dincolo de fateta senzationalului, pe care televiziunile de la noi o cultiva pana la saturatie, se observa o inclinatie aproape penibila spre vedetismul ieftin.

Credinta ca o „aparitie pe sticla” te face celebru are adevarul ei. De aceea multi se ingramadesc sa iasa in fata, iar cand nu se intampla asa, are grija televiziunea sa-i faca eroi, sa imbuibe capul spectatorului cu nume de fotbalisti, antrenori, manageri de fotbal, solisti de muzica usoara, fotomodele etc.
O lume in care tema predilecta de discutie – si inca ce discutii! –  o reprezinta banul si sexul.

Cred ca nu-si inchipuie nimeni ca nu mai sunt si alte profesii care sa merite atentia televiziunii. Numai ca, in opinia unora, demne de interes sunt doar acele subiecte, acele imagini care au, chipurile, priza la public, care au audienta, cu alte cuvinte, care aduc bani. Restul nu conteaza. Si daca conteaza, cui ii pasa? Ideea pe care o cultiva media este aceea ca prestigiul si consideratia in societate depind in principal de cat de multi bani ai. Astazi, consideratia sociala nu mai este data de valorile traditionale; acestea aproape ca nici nu mai sunt luate in calcul chiar si in cazul institutiei militare. Nu este vorba doar de ceea ce se intampla la noi, ci de toate armatele, indeosebi cele din Occident, acolo unde valorile economice si sociale fac obiectul unei exaltari speciale. In aceste conditii, integrarea militarilor in societate, atat cat este posibila, avand in vedere specificul functiei lor principale, este din ce in ce mai dificila.

Este o situatie careia institutia militara va trebui sa-i gaseasca solutiile cele mai bune pentru a-i face fata.

Colonel

Dumitru Roman

<sus>