Lucrarea lui Dan Simbotin – cercetator al
Academiei Romane, filiala Iasi –
intitulata „Cenzura imaginarului stiintific in secolul al XVII-lea“ reprezinta
un exercitiu stiintific deosebit de reusit de reconsiderare a imaginarului stiintific
care, dupa afirmatia sa, „nu se realizeaza pe un teritoriu teoretic sterp“
existand abordari atat in culturile unor areale geografice diferite, cat si
interpretari din unghiuri diferite. Originalitatea demersului sau consta insa in
aplicarea unei perspective integratoare in reconsiderarea si reconstructia
teoretica a problematicii conceptului studiat, precum si sustinerea afirmatiei
ca evolutia imaginarului este ciclica, existand momente de dominatie a
imaginilor pulsionale, simbolice si a celor complexe si momente ale simplificarii
imaginii, care, dupa o dezvoltare complexa, urmeaza, natural, o perioada de
cenzura produsa de diferite organisme sociale prin care se incearca a-l reduce
la o forma mai simpla, considerata a fi mai eficienta si care in mod constant
contine „samanta“ unui nou inceput, a unui nou ciclu de imaginar dominat si
purtator de alte modalitati de transmitere a sa.
Imaginarul
este insa in mare masura o constructie mentala care are drept elemente
subiective aparatul receptor, care este individual si poate determina uneori
diferente de imagine, sistemul cognitiv al fiecaruia, care face ca imaginea
perceputa sa aiba drept surse si proiectia propriilor imagini existente la
nivel cognitiv si, nu in ultimul rand, trairile afective care, fiind
subiective, distorsioneaza imaginea generala asupra lumii.
Omul
nefiind insa o fiinta izolata, ci component esential al unor comunitati, si intregul
sau sistem cognitiv-afectiv se dezvolta in relatie cu alter-ego-ul sau,
comunitatea determinand trecerea de la o imagine individuala la una colectiva,
cea din urma devenind in timp dominanta.
Datorita acestui sistem de interrelatii, imaginea individuala nu se dezvolta in
mod izolat, ci dimpotriva, datorita potentialului mimetic, aceasta este o
sinteza de grup, o constructie de imagine ce poarta ulterior numele de
imaginar. Realitatea devine totdeauna imaginea dominanta a unei colectivitati,
dar, datorita modificarilor produse de evolutiile sociale, si aceasta, ca orice
„construct viu“, se va remodela in functie de noile imagini, societatea si
interrelationarile sociale fiind responsabile intotdeauna de imprimarea
dinamicii imaginarului si de devenirea lui.
Imaginarul,
dupa cum argumenteaza autorul, se constituie in limitele specifice
instrumentelor de comunicare, astfel ca, dincolo de universul comunicarii, nu
exista decat un imaginar marginal, limitat, individual. Dominanta principala a
imaginarului este constituita in principiu de „realitatea“ grupului ce se
propaga prin comunicarea in interiorul sau. Din aceasta perspectiva, putem
considera anatomia, antropologia, psihologia, sociologia ca parti fundamentale
ale imaginarului antropologic, dar si al celui stiintific si putem privi
analiza omului ca fiind stiinta doar in momentul in care acesta este privit ca
obiect, ca parte integranta a naturii, indiferent de forma acesteia.
Autorul
face o trecere analitica a evolutiei conceptului incepand cu secolul V, cand se
produce prima cenzura a imaginarului, pana in secolul XX – moment de dezvoltare
maxima a acestuia care, dupa aprecierea sa, poarta samanta urmatoarei cenzuri
ce urmeaza sa se produca in deceniile ce vin. Inceputurile cenzurii le
identifica a fi o parte a ceea ce a fost denumit post-modernism. Filozofiile
post-moderne – afirma autorul – „descriu in primul rand elementele pulsionale
care caracterizeaza stiinta contemporana, dar dincolo de aceasta ele induc si
ideea unei cenzuri a cunoasterii. Acest amestec teoretic joaca un dublu rol:
cel de constructie in ultima forma a buclei moderne a imaginarului, dar si de
cenzura a acesteia. Totusi, forta cenzurii in acest moment este limitata, urmand
ca aceasta sa fie amplificata intr-un viitor nu foarte indepartat“.
ION STEFAN
Universitatea
Transilvania,
Brasov
Posta
SMM
Cum sa te lasi de fumat?
* Locotenent Claudiu Mihaescu. Nu
sunteti nici primul nici ultimul care atrageti atentia asupra riscurilor la care
se supun fumatorii. Din pacate, articolul dumneavoastra nu aduce noutati din
lumea noastra militara, ci vizeaza doar aspectele pur medicale. Am retinut urmatorul
pasaj: „Tabagismul este pe cale sa devina principala cauza de morbiditate si
mortalitate din lume. Pana in anul 2020, tutunul se asteapta sa omoare mai multi
oameni decat oricare alta boala. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii,
circa 4 milioane de oameni cad victime, anual, tutunului. Un om care fumeaza un
pachet de tigari pe zi timp de un an va avea un litru de gudron depozitat in plamani.
Tigarile sunt principala cauza a incendiilor mortale. Intr-un raport al
Ministerului Sanatatii al SUA se arata ca: fumatul este principala si singura
cauza a mortii care poate fi evitata in societatea noastra si cea mai importanta
problema de sanatate publica a timpului nostru“. Cred ca merita sa oferim
cititorilor reteta (intre multe altele vehiculate de-a lungul timpului) pe care
o propuneti celor care doresc sa se lase de fumat. Chestiunea lasatului de
fumat nu este nici simpla, nici complicata. Haideti sa mai incercam o data. Asadar:
1. anunta-ti prietenii si familia ca te lasi de fumat. O promisiune facuta
publica iti va intari ambitia; 2. nu renunta „pentru totdeauna“ din prima zi. Maine
incearca pentru ziua urmatoare si continua tot asa; 3. alege o zi a Renuntarii
la fumat. Petrece mai mult timp cu prieteni nefumatori si incearca sa fii mereu
ocupat. Organizeaza o iesire cu familia, care sa fie cat mai placuta pentru toti.
Astfel gandul nu-ti va fi la tigari. Fa din ziua „R“ o zi pe care sa ti-o
aminteasca toata familia; 4. arunca orice obiect care ar putea sa-ti aminteasca
de acest obicei; 5. fa-ti o provizie de guma de mestecat (fara zahar), bomboane
de tuse, fructe si legume (de exemplu, morcovi) pe care sa le consumi cand simti
nevoia sa fumezi; 6. nu ezita sa bei doi litri de apa pe zi, in afara pranzurilor,
in mici cantitati si de fiecare data cand simti nevoia de tigara; 7. nu te lasa
descurajat de insuccese. Nu esti primul care nu a reusit din prima! 8. este
momentul sa te ingrijesti de igiena si calitatea vietii tale: o alimentatie sanatoasa,
exercitii fizice si activitati sportive; 9. aminteste-ti de telurile tale in
viata si de faptul ca tigarile iti incurca mult viata; 10. daca reusesti sa te
lasi de fumat, inseamna ca ai invatat cum sa ai un control asupra vietii tale. Si
alte decizii importante vor fi mai usor de luat.“ Deocamdata, atat!
Prestigiul militarilor
* Anca Predescu, Bucuresti. Tema despre care ne cereti amanunte – prestigiul militarilor si
consideratia de care se bucura in societate – este de mare actualitate. De
multe ori, pozitia in societate este vazuta prin prisma banilor; ceea ce pare sa
conteze este cifra cu cat mai multe zerouri din statele de plata. Lucrurile
sunt insa ceva mai complicate. Consideratia sociala depinde, in buna masura, de
legitimitatea institutiei. In cazul armatei, legitimitatea este strans legata
de situatia strategica, de existenta unei amenintari externe – perceputa ca
atare de populatie – care sa argumenteze necesitatea fortelor armate pentru
societate. Continua diminuare a efectivelor unei armate tinde sa puna sub
semnul intrebarii eficienta acesteia, devenind un factor de degradare a starii
morale. Adevarul este ca, astazi, consideratia sociala nu mai este garantata,
ea trebuie castigata, cu alte cuvinte, trebuie meritata.
<sus>