Conceptul
de leadership prezinta (sau ar trebui sa prezinte) un interes deosebit
pentru militari. Fie ca s-au aflat in ipostaza conducatorului, fie in aceea de
subordonat, toti militarii au experimentat multe dintre produsele acestui
concept. O teorie relativ noua a conceptului de leadership este transformational
leadership, fiind abordata, din perspectiva implementarii in organizatiile
militare canadiene, de locotenent-colonelul Peter Bradley si dr. Danielle
Charboneau, intr-un articol consistent aparut in nr. 1/2004 al publicatiei
periodice Canadian Military Journal. Conform acestei teorii,
relationarea sef – subordonat capata o noua dimensiune. Transformational
leadership (conducere prin transformare) studiaza impactul liderului asupra
valorilor, principiilor si aspiratiilor subordonatilor si se bazeaza pe
motivatia reciproca dintre lideri si subordonati. Si motivarea acestora din
urma pentru interesele comune ale grupului de apartenenta.
Unul dintre primele experimente
pentru demonstrarea conceptuala a acestei teorii a fost derulat in mediul
militar, mai exact in Armata SUA. Subiectii experimentului au fost 186 de
ofiteri din marina, care au fost evaluati de subordonati conform unor criterii
MLQ (Multifactor Leadership Questionnaire – un instrument de evaluare a
stilului individual de conducere). Cei care au observat ca ofiterii au incercat
sa le schimbe principiile si modul de viata au apreciat efortul acestora,
comparativ cu perceperea ofiterilor considerati indulgenti. Prin urmare,
subordonatii au fost mult mai multumiti de comandantii mai severi, mai stricti
si le-au acordat calificative foarte bune pentru eficienta modului de
conducere.
Intr-un alt studiu privind stilul de
conducere in Armata SUA, cercetatorii au analizat rezultatele evaluarilor
subordonatilor privind stilul de conducere exercitat de comandanti de
batalioane, companii si plutoane. Cercetarea s-a realizat in 41 de batalioane.
Cei chestionati au acordat calificative foarte bune comandantilor de batalioane
si companii, considerati activi, atenti la detalii, iar comandantii de plutoane
au fost perceputi ca fiind pasivi la micile detalii, fiind nevoiti sa ia masuri
doar in situatii problematice. Aceste rezultate demostreaza impactul puternic
pe care il au comandantii cu functii importante asupra subordonatului, prin
idealizarea pozitiei de „conducator“ datorata distantei ierarhice mari si, nu
in ultimul rand, lipsei comunicarii cu cei aflati in functii importante.
Alt studiu a fost realizat cu sprijinul soldatilor din 72 de
plutoane. Acestia si-au evaluat propriii comandanti de plutoane dupa doua
criterii: impactul comandantului asupra dezvoltarii individuale a
subordonatilor si abilitatile de
comunicare cu subordonatii. In plus fata de procesul evaluarii, subiectilor li
s-a cerut sa descrie increderea in capacitatea plutonului de a executa un
exercitiu imprevizibil si sa consemneze opiniile privind coeziunea plutonului.
Cateva saptamani mai tarziu, 126 de instructori au testat aceste plutoane prin
intermediul unui exercitiu ce a cuprins 11 misiuni diferite. Specialistii au
descoperit ca abilitatile comunicationale si de conducere ale comandantilor se
reflecta in performantele plutonului de a indeplini misiunile. Pe de alta
parte, stilul pasiv de conducere al comandantilor de plutoane are un efect
negativ asupra performantei colective. Cea mai importanta idee a acestui studiu
rezida in faptul ca atat personalitatea puternica a liderului, cat si buna
comunicare au contribuit la performantele colective. Studii mai vechi privind leadership-ul
in structurile civile au demonstrat ca personalitatea liderului, manifestata
prin caracteristica transformationala a conducerii, este mult mai eficienta
decat relatiile bune de comunicare existente intre sef si subordonat. Recent,
studiile au reliefat eficienta crescuta a comunicarii atat pe verticala, cat si
pe orizontala, in mediile stabile si previzibile in care scopul este clar
specificat.
Daca cele trei studii anterioare se
bazau pe metode de inspectare, de testare, un alt studiu implica un model
experimental. Cadeti infanteristi, din cadrul Fortelor de Aparare Israeliene,
au fost impartiti in doua grupe pe timpul unor antrenamente. Grupa condusa de
un lider cu un comportament dinamic raportat la situatiile noi, neprevazute,
si-a indeplinit sarcinile intr-un interval de timp mai mic decat cealalta
grupa, condusa de un lider cu un comportament ferm, dar indiferent la
situatiile neprevazute. Mai tarziu, cadetii au fost trecuti la comanda unui
pluton. S-a constatat ca cei care proveneau din grupa cu conducatorul flexibil,
receptiv la schimbare, au avut o influenta mai puternica asupra dezvoltarii
performantelor subordonatilor. In urma acestei cercetari, s-a ajuns la
urmatoarele concluzii referitoare la modelul transformational al leadership-ului:
a) are un impact pozitiv asupra
dezvoltarii subordonatilor si performantelor acestora; b) stimuleaza
performanta; c) poate fi exersat la foarte multe niveluri ierarhice.
Oferind exemple de comportament,
acest model va pregati conducatori la toate nivelurile ierarhice, ii va invata
pe comandanti cum sa-si manifeste influenta pentru atingerea obiectivelor.
Cercetarea leadership-ului prin transformare va aduce imbunatatiri
instrumentelor de evaluare a potentialului de conducere si, nu in ultimul rand,
dezvoltarii potentialului indivizilor.
Daca aceste studii au fost evaluate corect, ne putem astepta ca
relatiile bune de comunicare si negocierea in conducere sa devina cerinte
esentiale ale comenzii militare.
Reporterii de front din Irak sunt bine dotati tehnologic. Folosesc camere video miniaturale, iar telefoanele prin
satelit de aproape 28 kg din timpul primului razboi din Golful Persic au fost
inlocuite cu modele de dimensiuni mai mici, mult mai usoare, ce pot fi tinute
la ureche in timpul transmisiilor. Datorita evolutiei tehnologiei de
comunicatii, acum exista posibilitatea de a folosi o antena satelit ce are o
greutate de aproximativ 63 kg, cu aproape 360 kg mai usoara decat cea folosita
in 1989 si a carei instalare dura cinci ore, timp pierdut in detrimentul
prelucrarii si transmiterii informatiilor.
Acum, liniile Internet de mare viteza disponibile in desert si numarul
mult mai mare al satelitilor faciliteaza legaturile permanente ale
jurnalistilor din aproape orice zona din Irak cu intregul mapamond.
Reporterii afirma ca atat existenta
acestor dispozitive miniaturizate, cat si largirea benzilor de transmisie au
dus la o diminuare a efortului lor.
Jurnalistii care executau misiuni la
inceputul anilor '60 isi amintesc de greutatile intampinate in transmiterea
datelor despre un conflict. Faptul ca trebuia de fiecare data sa se afle in
apropierea unui dispozitiv telex, singura modalitate pe atunci de transmitere a
informatiilor, constituia, deseori, un impediment.
Cea mai rapida forma de identificare
a evolutiei tehnologiei o reprezinta insa transmisiile video live ale
corespondentilor aflati in diferite locatii din regiune. Telefoanele prin
satelit folosite astazi sunt mult mai puternice si mai fiabile, existand
posibilitatea de a le interconecta in vederea dublarii vitezei de transmisie.
Cu toate acestea, viteza este inca limitata, iar transmisiile live nu
ofera timp suficient pentru comprimarea unor fisiere video in pachete mici de
date care, o data ajunse la destinatie si prelucrate, sa ofere o calitate
foarte buna a imaginii. Paradoxal, dezvoltarea tehnologiei prezinta si
dezavantaje, cum ar fi pericolul de a exista un flux foarte mare de informatii
uneori in detrimentul selectiei foarte riguroase si veridicitatii acestora.
Cele mai mari imbunatatiri in cadrul transmisiunilor video au fost cele
aduse aparaturii folosite de catre corespondentii care nu transmit live,
din locatii in care nu sunt admise nici macar antenele satelit miniaturale. Instruiti
de catre militari ca doar echipelor formate din trei jurnalisti si echipamentul
pe care il pot cara acestia vor avea acces in mijlocul evenimentelor, multe
dintre televiziuni si-au dotat reporterii cu echipamente compacte care sa le
permita capturarea, editarea, comprimarea si transmiterea imaginilor doar cu
ajutorul unei mici camere digitale, a unui laptop si a unui telefon prin
satelit.
O problema mai veche a armatei o
reprezinta lupta cu somnul. Mai nou, soldatii sunt trimisi sa lupte in zone
indepartate, pe alte fusuri orare si in conditii de clima cu care nu sunt
obisnuiti. La acestea se adauga prelungirea neasteptata a unor campanii
militare. Nu de putine ori, momentele de odihna apar in mod neasteptat, iar in
cel mai rau caz nu apar deloc timp de mai multe zile.
Lipsa somnului provoaca efecte dintre cele mai surprinzatoare. Testele
efectuate la Institutul Walter Reed al armatei americane arata ca performantele
fizice si psihice scad cu 25% pentru fiecare 24 de ore de nesomn. In aceste
conditii, armata incurajeaza folosirea stimulentelor simple de tipul cofeinei
administrate, de exemplu prin intermediul gumei de mestecat, dar si a
stimulentelor mai puternice, cum ar fi amfetamina. Acestea produc efecte secundare
care, de multe ori, sunt mai grave decat cele cauzate de lipsa somnului.
In 17 aprilie 2002, in timpul
conflictului, pilotii a doua avioane americane F-16 au bombardat din greseala o
unitate de infanterie canadiana, ucigand patru soldati si ranind alti opt. Pe
langa gravitatea sa, incidentul a creat controverse in randul opiniei publice
la aflarea vestii ca cei doi piloti aveau amfetamina in organism pentru
„ascutirea“ simturilor.
Pericolul ca pilotii sa „zboare“
inainte de a ajunge la avioane i-a facut pe specialisti sa caute alte droguri,
mai puternice, dar mai subtile decat amfetamina. Asa s-a ajuns la folosirea
Provigil-ului, ale carui efecte dureaza mai mult decat in cazul folosirii amfetaminei
(10-12 ore), dar care produce si o lista mai mare a efectelor secundare:
nervozitate, insomnie, excitabilitate, iritabilitate, tremuraturi, ameteala,
dureri de cap. In plus, poate cauza tulburari gastrointestinale si
cardiovasculare (tensiune, palpitatii si tahicardie).
Ministerul Apararii din Marea
Britanie a cumparat cantitati mari dintr-un medicament care combate starea de
oboseala. Potrivit cotidianului The Guardian, soldatii armatei britanice
aflati in misiune in Irak si Afghanistan vor beneficia de controversatul
„stimulent“ Provigil, in scopul de a-si pastra intacte capacitatile combative
in conditiile lipsei de somn.
Conform datelor comunicate de agentia Defence Medical Supplies,
care furnizeaza produse medicale „pentru sustinerea capacitatii militare
britanice“, Ministerul Apararii a achizitionat peste 24.000 de tablete de
Provigil din 1998 incoace. Cifrele arata ca cele mai mari comenzi au fost
inregistrate in anii 2001 si 2002, cu putin timp inaintea conflictelor din
Afganistan si Irak. Provigil este folosit pentru combaterea starii de oboseala
in cazul unor maladii rare, precum narcolepsia, caracterizata de somnolenta
accentuata. Introducerea acestui medicament in Marea Britanie a starnit
ingrijorarea unor specialisti care se tem ca oamenii vor abuza de el,
transformandu-l intr-un accesoriu al stilului de viata.
<sus>