Terorismul,
ca forma speciala de violenta, nu este o filozofie sau o miscare politica.
Terorismul este o arma sau o metoda utilizata de-a lungul istoriei atat de
state, cat si de organizatii substatale pentru o varietate de cauze si scopuri
politice.
Aceasta forma speciala
de violenta politica are cateva caracteristici, si anume:
- este premeditata si urmareste sa
provoace un climat de teama si teroare extrema;
- este directionata catre o audienta si
un obiectiv de mai mare amploare decat victimele imediate ale violentei;
- implica atacuri impotriva unor tinte
intamplatoare si simbolice, inclusiv impotriva civililor;
- actele de violenta civila sunt
considerate anormale de societatea in care se produc, in sensul ca sparg
normele sociale, cauzand astfel un sentiment de groaza;
- terorismul este, in general,
folosit pentru influentarea comportamentului politic intr-un anumit mod, de
exemplu, pentru a-i forta pe oponenti sa accepte anumite cereri, pentru a
provoca o reactie de soc, pentru a servi drept catalizator intr-un conflict mai
amplu sau pentru a face publicitate unei cauze politice sau religioase, pentru
a atrage noi adepti, pentru a da frau liber urii profunde si setei de razbunare,
pentru a contribui la subminarea guvernelor si institutiilor desemnate de
teroristi ca inamici.
Analiza terorismului bazata in intregime
pe perturbatiile produse de un singur incident international nu poate oferi o
imagine corecta a tendintelor mondiale in materie de terorism, intrucat exclude
peste 90% din activitatea terorista mondiala.
O cercetare ampla a literaturii
consacrate terorismului scoate la iveala o multime de informatii despre gruparile
implicate in acest moment in actiuni teroriste la originea carora se afla nationalismul,
separatismul, rasismul, credinta in grupari paramilitare, ideologia de extrema
stanga si fundamentalismul religios.
Exista dovezi in istoria recenta
care arata ca teroarea a fost folosita de dictatori pentru atingerea unor
scopuri strategice.
De ce s-a ajuns ca terorismul sa fie
forma ubicua de violenta politica a epocii noastre?
O explicatie ar fi aceea ca
terorismul a dovedit ca presupune riscuri si costuri reduse, este eficient si
potential profitabil in castigarea unor obiective tactice pentru autorii sai,
cum ar fi publicitatea masiva, promisiuni ca teroristii vor fi eliberati din inchisoare
si obtinerea ilegala a unor fonduri importante pentru achizitionarea de arme in
vederea lansarii unor campanii teroriste mai ample.
In anii ’80 si ’90, o tendinta majora
a reprezentat-o cresterea numarului si a gravitatii conflictelor etnice si
etnico-religioase in care folosirea terorii in masa impotriva populatiei civile
„inamice” a ajuns o arma standard, fortand-o sa-si paraseasca pamantul si
locuintele. In zilele noastre, 99% din conflictele armate semnificative sunt
intrastatale, majoritatea avand la origine o componenta etnica sau religioasa.
O a doua tendinta semnificativa atat
a terorismului intern, cat si a celui international consta in emergenta si consolidarea
gruparilor teroriste pe deplin sau in parte motivate de fanatismul religios.
In cazul gruparilor teroriste cu
activitate interna, se observa urmatoarele tendinte importante:
- organizarea de atacuri cu bombe impotriva unor mari aglomerari urbane;
- organizarea de atacuri cu substante letale;
- organizarea de atacuri care sa puna in pericol
economiile nationale fie prin detonarea unor bombe in centre comerciale si
financiare de maxima importanta, fie prin atacarea unor sectoare vulnerabile;
- in multe tari are loc escaladarea atacurilor soldate cu luarea de
ostatici in scopul de a extorca fonduri de la familii, companii sau guverne;
- are loc o colaborare mult mai intensa intre grupari teroriste politice si
grupari ale crimei organizate.
Examinarea tendintelor terorismului
pe plan mondial conduce la concluzia ca ne confruntam, acum, cu un fenomen cu
totul nou, de „terorism postmodern”, care a luat locul „vechilor” regimuri si
miscari teroriste din anii ’70 si ’80.
Regimurile care folosesc teroarea impotriva
propriilor cetateni au continuat sa procedeze in acest mod decenii de-a randul.
Sfarsitul Razboiului Rece a scos brusc multe state teroriste din prim-plan, dar
actualele principale state teroriste au jucat acest rol in ultimele doua sau
trei decenii.
Nu exista politici antiteroriste
universal aplicabile in democratii. Fiecare conflict care implica actiuni
teroriste are caracteristici proprii.
Pentru a pregati un raspuns potrivit
si eficient, va trebui ca fiecare guvern national si consilierii sai de
securitate sa tina cont de natura si seriozitatea amenintarii, precum si de
contextul strategic, politic, social si economic, de capacitatile si pregatirea
serviciilor de informatii, ale politiei si sistemului juridic, de legislatia
antiterorista, acolo unde exista, si, acolo unde este nevoie, de pregatirea si
valoarea fortelor armate, ca sprijin al fortelor civile in combaterea
terorismului.
Pentru combaterea provocarilor
venite din partea miscarilor teroriste cu un anumit grad de suport popular si
cu resurse semnificative, autoritatile democratice trebuie sa castige batalia
legitimitatii si a sprijinului popular, demonstrand ca pot raspunde la nevoile si
cerintele de baza ale populatiei. Consimtamantul si sprijinul sunt esentiale
pentru o guvernare democratica eficienta.
Sunt rare victoriile usoare impotriva
terorismului. Trasaturile terorismului politic,
natura sa nedeclarata si clandestina si adoptarea sa de catre fanatici disperati,
haituiti tot timpul de autoritati, implica o lupta de uzura care se soldeaza
constant cu crime si distrugeri.
Mai mult, teroristii stiu ca fortele
de securitate dintr-o democratie sunt obligate sa actioneze cu masuri de coercitie
temperate: restrangeri juridice, control civil si obligatia de a raspunde
pentru orice act, toate acestea fiind masuri de protectie care, intr-o democratie,
impiedica fortele de securitate sa actioneze cu puteri depline.
In opinia noastra, serviciile de
informatii de inalta calitate reprezinta nucleul central al strategiei
contrateroriste. De altfel, acestea, dupa cum s-a vazut de-a lungul timpului,
au fost utilizate cu succes impotriva multor grupari teroriste.
Afland din timp despre planificarea
unor actiuni teroriste, despre armele, persoanele implicate, mijloacele
financiare si tacticile de strangere de fonduri, sistemele de comunicare,
prevenirea atacurilor teroriste devin un lucru realizabil, la fel ca si
distrugerea celulelor teroriste si aducerea membrilor lor in fata justitiei.
Cele mai utile modificari ale
politicilor internationale de combatere a terorismului trebuie sa fie facute in
sensul strangerii de informatii cu toate mijloacele disponibile, schimbului de
informatii, analizei informatiilor si al evaluarii amenintarilor.
Din pacate, cooperarea juridica
internationala impotriva terorismului ramane extern redusa la nivel global.
Totusi, daca un statut de drept
penal international care sa acopere si problema terorismului ar fi intr-o zi
acceptat de majoritatea statelor membre ONU, acesta ar avea enorme avantaje
practice. Confuzia, abuzul politic si neincrederea in prezentul proces de extradare
ar putea fi depasite in ceea ce priveste infractiunile internationale.
Confruntati cu un scenariu al
terorismului care continua si in secolul XXI, ne punem intrebarea: „Care sunt
perspectivele unor imbunatatiri radicale ale politicilor si masurilor de
combatere a terorismului”? Ar fi o nesabuinta sa fim impulsivi. Totul depinde
de calitatea liderilor politici si a consilierilor lor, precum si de puterea si
hotararea morala din societatile democratice. Testul radical va fi trecut daca
vor exista o constanta si un curaj asumat in mentinerea unei conduite ferme impotriva
terorismului de orice forma.
Printre principiile generale ale
strategiei ferme, am putea enumera:
- nu trebuie sa ne predam teroristilor, ci sa fim hotarati sa constrangem
terorismul in cadrul statului de drept si al procesului democratic;
- nu trebuie sa negociem si sa facem concesii, chiar in fata celor mai
serioase intimidari si santaje;
- sa luam masuri aspre de a sanctiona statele care le ofera teroristilor
adapost, explozivi, fonduri, precum si sprijin moral si diplomatic;
- sa fim mai hotarati ca niciodata, sa nu permitem unei intimidari
teroriste sa blocheze sau sa stopeze eforturile diplomatice internationale de a
rezolva conflicte majore in zone cu probleme. In multe asemenea cazuri,
terorismul a devenit o amenintare serioasa a pacii si stabilitatii, iar
suprimarea sa este, prin urmare, in interesul comunitatii internationale.
Fara indoiala, razboiul impotriva
terorismului va fi un conflict de lunga durata in care nu sunt marcate liniile
frontului si in care practicantii terorismului au estompat intentionat distinctia
dintre combatanti si necombatanti. In aceste conditii, terorismul este mai mult
decat o bomba sau o arma, el este o lupta care foloseste ca teatru arena
politica, este un razboi de idei si ideologii. Combaterea terorismului cere
fermitate, curaj, imaginatie si abilitate.
Colonel ION PLESU
Comandamentul
Pompierilor Mehedinti
<sus>