Invitatul revistei

Armata  – institutie de prestigiu  a statului

 

Interviu cu generalul maior dr. TEODOR FRUNZETI, comandantul Comandamentului 2 Operational Intrunit „Maresal Alexandru Averescu“

 

S-a nascut la 4 septembrie 1955, in Bucuresti. Studii: Scoala Militara de Ofiteri Activi de Infanterie „Nicolae Balcescu“ (1977); Academia de Inalte Studii Militare, Sectia arme intrunite (1987); Curs postacademic cadre didactice (1991); Curs postaca­demic superior (1993); Curs NATO, Germania (1995); Colegiul de Comanda si Stat Major al Fortelor Terestre al Armatei SUA (1998); Doctor in stiinta militara din 1996; Doctorand in stiinte politice din 2004.

A indeplinit numeroase functii de condu­­cere dintre care amintim: - sef Serviciu Strategii de Aparare din Directia Planificare Strategica a Statului Major General (2000-2002); - comandant al Brigazii 33 Mecanizata (2002); - loctiitor al comandantului Corpului 10 Armata Teritorial (2003); - sef instructie si doctrina (si inspector general al Fortelor Terestre (2003); - comandant al Coman­da­mentului Fortelor Terestre (2004); l comandant al Comandamentului 2 Opera­tional Intrunit „Maresal Alexandru Averescu“ (2004).

A fost lector, conferentiar si profesor la Academia de Inalte Studii Militare, Bucuresti (1990-1998), si profesor univer­sitar, prorector si loctiitor al comandantului la Academia Fortelor Terestre, Sibiu
(1998-2000);

A publicat numeroase lucrari, studii si articole. Printre aparitiile editoriale mai recente amintim: „Organizatiile interna­tio­nale in era globalizarii“ (Editura Academiei Fortelor Terestre, Sibiu, 2000); „Tratat de stiinta militara“, vol. 2 (Editura Militara, Bucuresti, 2001); „Forte si tendinte in mediul de securitate european“ (Editura Academiei Fortelor Terestre, Sibiu, 2003, in colaborare cu gl. dr. Eugen Badalan); „Concepte strategice si opera­tive de actualitate“ (Centrul Tehnic-Editorial al Armatei, Bucuresti, 2004; sub coordo­narea gl. dr. Eugen Badalan); „Asimetria si idiosin­crasia in actiunile militare” (Centrul Tehnic-Editorial al Armatei, Bucuresti, 2004; in colaborare cu gl. dr. Eugen Badalan).

 

– Domnule general, cum vedeti viitorul apropiat si pe termen mediu al armatelor moderne in conditiile existentei amenintarilor si conflictelor asimetrice?

– Problema este putin mai complexa decat o arata aceasta intrebare si am sa incerc sa explic de ce. Se constata ca armatele pe care le-am mostenit in urma Razboiului Rece, sunt inadecvate riscurilor, amenintarilor, provocarilor si pericolelor de dupa sfarsitul acestui razboi. Pe timpul Razboiului Rece amenintarile, riscurile, provocarile erau lansate de catre entitati statale, adica de la un stat catre alt stat. Prin urmare, au fost preferate armatele de mari dimensiuni bazate pe armament conventional, greu, cum ar fi, de exemplu, blindatele, tancurile, trupele mecanizate, la care se adauga arsenalul nuclear. Acestea erau cele doua componente de baza ale armatelor din perioada Razboiului Rece, foarte potrivite razboaielor interstatale, de mare intensitate, desfasurate la nivelul unor teatre de operatii de nivel continental.

In momentul de fata, asemenea tipuri de armate nu mai sunt suficient de adecvate provocarilor actuale in care conflictele se poarta, de regula, intre state si entitati nonstatale, cum ar fi, de pilda, organizatiile teroriste, structuri ale crimei organizate transfrontaliere. In plus, unele organizatii neguvernamentale si interguvernamentale tind sa preia o parte din atributiile si functiile statelor care le-au creat. Aceste organizatii non-statale lanseaza provocari si amenintari la adresa diverselor state si la adresa ordinii internationale mostenite la sfarsitul Razboiului Rece. Din aceasta cauza, armatele moderne trebuie sa se adapteze acestor riscuri si provocari prin a deveni mai flexibile, mai agile, cu capacitate de dislocare rapida mult mai buna decat pana acum, pentru a putea interveni in orice parte a globului, intr-un timp cat mai scurt.

De asemenea, armatele moderne trebuie sa fie capabile sa loveasca inamicul la distanta si cu precizie si sa aiba o capacitate foarte buna de acumulare rapida de cunostinte despre potentialii adversari. Pana acum, acest lucru nu a dat rezultatele dorite, in sensul ca aceasta capacitate de a aduna si procesa informatii este oarecum inadecvata riscurilor actuale.

Armatele moderne necesita si un stil special de pregatire care trebuie sa se axeze pe calitatile individuale ale luptatorului si pe capacitatea acestuia de a utiliza cu randament maxim tehnica din dotare. Aceasta tehnica trebuie sa fie mult mai diversificata decat pana acum. Este anacronic sa ai astazi o structura de o suta de oameni toti inarmati la fel. Trebuie sa existe o specializare mai mare in cadrul grupelor, echipelor, echipajelor, fiecare avand o functie bine determinata pentru a fi in masura sa raspunda la provocari multiple, sa isi poata manifesta capacitatea de actiune independenta de la cele mai mici esaloane tactice si de a actiona intrunit (intrunit, aerian si eventual si naval) in majoritatea actiunilor militare.

– Care sunt principalele domenii in care se manifesta asimetria in cazul conflictelor militare moderne?

– Exista mai multe domenii de mani­festare a asimetriei pe care le-am descris mai pe larg in lucrarea „Asimetria si idiosin­crasia in actiunile militare“, publicata impreuna cu generalul dr. Eugen Badalan.

Un prim domeniu al asimetriei este cel organizational. Se poate vorbi astazi de diferite tipuri de organizatii militare. Exista organizatii militare ale statelor si organizatii sau structuri paramilitare cum sunt, de exemplu, organi­zatiile teroriste care nu au conducere pirami­dala, ci au o conducere foarte laxa, o condu­cere celulara, specifica razboiului in retea.

De asemenea, asimetria se manifesta si la nivelul strategiei – strategiile folosite de state difera semnificativ de strategiile folosite de structurile si organizatiile nonstatale – la nivelul intereselor, vointei, sistemelor de valori, capacitatilor militare diferite, la nivelul timpului care poate fi perceput diferit de structurile sau fortele implicate intr-un anumit conflict.

Totodata, se poate vorbi de conflicte asimetrice, cand ne referim la conflictele interstatale. Unele state poseda tehnologie din timpul erei informationale, iar altele din timpul erei industriale. In acest sens, poate fi dat ca exemplu conflictul dintre armata americana si armata irakiana. Acest conflict a pus fata in fata doua armate aflate in ere distincte si indepartate din punctul de vedere al tehnologiei, ceea ce a dus si la o compor­tare a lor foarte diferita pe timpul desfasurarii conflictului.

Un alt tip de conflicte asimetrice sunt conflictele intrastatale care pot fi: interetnice, interconfesionale, razboaie civile – cum este cazul conflictelor din Coasta de Fildes si Liberia. In Coasta de Fildes, de exemplu, este vorba despre un conflict intre o armata guvernamentala, organizata dupa principii clasice, si o forta rebela.

Abordarea simetriei si asimetriei se poate face foarte simplu, din punctul de vedere clasic, adica analizand manifestarea lor atat la nivelul strategic, cat si la nivelurile operativ si tactic.

– Ce inseamna, la momentul de fata, in care constatam ca varianta clasica a razboiului simetric, „armata contra armata“, a apus, revolutia in afacerile militare?

– Revolutia in afacerile militare este un concept lansat de teoreticienii americani cu mai mult timp in urma si care inseamna, pe scurt, acordarea doctrinei de utilizare a fortelor armate, a structurilor militare in general, cu capacitatea tehnologica a armamentului si tehnicii cu care acestea sunt dotate. Sa va dau un exemplu. In timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, atat Natiunile Unite, cat si Germania posedau tancuri, tunuri, avioane de lupta etc. produse in perioada interbelica. Franta avea chiar mai multe tancuri decat avea Germania la inceputul razboiului. Numai ca, doctrina utilizata de armata germana, doctrina blitzkrieg-ului, utiliza la potentialul lor maxim aceste mijloace. Adica, de pilda, folosea lovituri masate de divizii de tancuri in adancime care apoi erau dezvoltate si au dus practic la dezastrul Frantei din mai 1940. La momentul respectiv, revolutia in afacerile militare a insemnat si folosirea combinata – joint  sau intrunit, cum spunem astazi – a Aviatiei cu ForteleTerestre, lucru pe care germanii l-au inteles si l-au utilizat, in timp ce Aliatii nu au facut-o, in special in prima parte a razboiului. La inceputul razboiului, Aliatii si-au folosit fortele separat, distinct. Aveau loc, de exemplu, operatii aeriene desfasurate strict de Fortele Aeriene si operatii terestre desfasurate doar de Fortele Terestre, fara a se utiliza armonizarea, combinarea eforturilor celor doua categorii de forte.

Sovieticii au lansat si ei un concept si anume revolutia tehnico-stiintifica, dar aceasta se referea strict la dezvoltarea tehnologica, la componenta tehnica a luptei, la armament nu si la capacitatea de a armoniza doctrina de intrebuintare a tehnicii si armamentului cu revolutia tehnologica.

Dupa parerea mea, in momentul de fata, cel mai complex concept de ducere a luptei este acesta al revolutiei in afacerile militare care presupune, dupa cum spuneam, actualizarea si optimizarea doctrinei, armonizarea ei cu capacitatea tehnologica. Imediat ce a aparut un nou tip de arma trebuie sa apara si modificari de doctrina, pentru ca, dupa cate s-a vazut, tehnologia tinde sa devanseze doctrina. Nu se mai poate duce lupta astazi, in conditiile oferite de armamentul de mare precizie si putere de lovire, la fel ca la inceputul celui de Al Doilea Razboi Mondial. Este foarte bine ca si la noi se foloseste acum conceptul revolutiei in afacerile militare, desi la inceput a fost privit cu destul de multa reticenta.

– Ce ne puteti spune despre contributia armatei noastre in Irak si Afganistan? Care sunt avantajele si dezavantajele armatei ca urmare a participarii in aceste teatre de operatii in care subtilitatile luptei de tip asimetric pot fi cu adevarat descoperite si intelese?

– In primul rand, trebuie sa luam in consideratie componenta politica. Romania se dovedeste un aliat si un partener credibil pentru Statele Unite. Spun Statele Unite pentru ca in Irak noi actionam impreuna cu aliatii nostri americani in cadrul Operatiei „Freedom for Iraqi“. In Afganistan, actionam in cadrul ISAF, intr-o operatie condusa de NATO si, de aceea, in acest caz – la fel ca si in cazul operatiei SUA „Enduring Freedom“ – vorbim despre credibilitatea Romaniei ca partener NATO.

In al doilea rand, este vorba despre componenta militara a participarii noastre in Irak si Afganistan. Pentru fortele noastre participante, misiunile desfasurate in aceste teatre de operatii reprezinta, fara indoiala, o experienta profesionala deosebit de importanta. Militarii pe care i-am trimis in Irak si Afganistan sunt adevarati profesionisti care au ocazia sa-si perfectioneze pregatirea
intr-un mediu de razboi, intr-un mediu ostil atat din punct de vedere al climei si terenului, cat si din punct de vedere militar. In urma actiunilor desfasurate de fortele noastre in astfel de teatre de operatii, rezulta o serie de lectii invatate pe care le implementam in activitatea de pregatire a militarilor pentru viitoarele misiuni, in activitatea de pregatire a comandamentelor, a ofiterilor de stat major, in general in activitatea de pregatire a armatei.

De asemenea, aceasta participare a armatei noastre este o buna oportunitate pentru testarea tehnicii militare romanesti care, dupa cate s-a demonstrat pana acum, se dovedeste fiabila si eficienta. Bineinteles, exista si anumite optimizari care trebuie facute din mers pentru a imbunatati si moderniza aceasta tehnica romaneasca, astfel incat ea sa raspunda cat mai bine cerintelor. De exemplu, la transportoarele amfibii blindate (TAB) s-au adus imbunatatiri in ceea ce priveste climatizarea. In Romania, nu era necesar sa climatizam transportoarele pentru ca la noi nu avem de a face cu temperaturi extreme vara. Acolo, in schimb, este mare nevoie de climatizare pentru ca temperatura in interiorul TAB-urilor sa se mentina la un nivel suportabil si militarii sa isi poata indeplini cu succes misiunile.

Este foarte important ca Romania a dovedit, prin participarea in teatrele de operatii din Irak si Afganistan, ca are o armata capabila sa sustina un efort de un asemenea tip si ca exista vointa la nivelul conducerii politice si la nivelul populatiei de a sustine armata, in demersurile pe care aceasta le face in concordanta cu interesul national. Armata serveste unul dintre interesele principale ale Romaniei in momentul de fata, acela de a demonstra ca suntem un aliat credibil in cadrul NATO, al aliantelor si parteneriatelor pe care le avem cu marile puteri ale lumii.

– Isi apara Romania interesele de securitate in Irak si Afganistan?

– Fara indoiala. Asa cum spuneam, Romania, fiind aliat in cadrul NATO, trebuie sa-si indeplineasca angajamentele luate si, de asemenea, in relatia noastra bilaterala cu SUA si cu Marea Britanie trebuie sa ne dovedim un partener credibil pe care se poate conta. Este foarte important sa dam dovada de faptul ca suntem consec­venti, de incredere si ne onoram angajamentele luate. In relatiile interna­tionale, acesta este un element deosebit de important de care nu putem face abstractie. Deci Romania isi apara interesele proprii de securitate in Irak si Afganistan si dovedeste ca detine o armata care are capacitate de deplasare, capacitate de sustinere si de transport propriu, daca avem in vedere faptul ca noi ne transportam trupele cu forte proprii pe calea aeriana, la 4500 km de casa, fara a fi nevoiti sa inchiriem mijloace de transport. Acest lucru arata ca armata noastra se gaseste intr-un proces de eficientizare avansat ce da rezultate foarte bune.

– Care ar fi, astazi, locul si rolul comandamentelor operationale, avand in vedere tipurile actuale de conflicte la care ele ar putea lua parte?

– In toate armatele moderne exista structuri care pregatesc forte atat la nivel individual, cat si la nivel colectiv – nivelul colectiv implicand instruirea trupelor si instruirea comandamentelor –, adica structuri care genereaza forte si structuri ce se ocupa strict cu utilizarea acestor forte in diverse operatii. Aceste din urma structuri sunt reprezentate de statele majore si comanda­mentele operationale.

Asa este organizat si modul de operare in Armata Romaniei in momentul de fata. Comandamentul operational trebuie sa fie in masura sa conduca doua tipuri de actiuni militare. Actiuni militare in teatrele de operatii din afara teritoriului national si, in cazul unei agresiuni impotriva Romaniei, actiuni militare nationale desfasurate pentru respingerea agresiunii pana la punerea in aplicare a Articolului 5 referitor la apararea colectiva, al Tratatului de la Washington. In acel moment responsabilitatea va fi preluata de NATO prin comandamentele operationale destinate a actiona in cazul producerii unui asemenea eveniment.

Acestea ar fi cele doua misiuni principale ale comandamentelor operationale de tipul Comandamentului 2 Operational Intrunit al armatei noastre. Fara indoiala ca pe viitor, in cazul acestor comandamente operationale, este loc de optimizare, de restructurare, tinand cont si de ceea ce se intampla in alte armate NATO.

– De ce fel de armata are nevoie Romania pentru a face fata conflictelor militare ale viitorului, daca tinem seama de actuala evolutie a stiintei si artei militare?  

– Romania are nevoie exact de acel tip de armata spre care se indreapta toate statele dezvoltate, adica o armata moderna, dotata cu armament de inalta tehnologie, o armata de mai mici dimensiuni, dar foarte bine pregatita, flexibila, cu capacitate foarte buna de deplasare, cu mare putere de foc, o armata din care sa faca parte oameni bine pregatiti si inteligenti.

Nu avem nevoie de o armata care sa presupuna mase mari de oameni – ca in cel de Al Doilea Razboi Mondial –, ci de o armata capabila sa aplice acea revolutie in afacerile militare despre care discutam mai devreme. O armata capabila sa aplice o doctrina moderna prin care armamentul si tehnica, atat cele pe care le avem acum la dispozitie, cat si cele cu care va fi inzestrata gradual, in viitor, sa fie utilizate in asa fel incat eficacitatea actiunilor militare sa fie mult crescuta. Avem nevoie de o armata eficace, capabila de rezultate de exceptie si eficienta, cu un bun raport intre rezultatele obtinute si eforturile depuse.

– In conditiile actuale ale societatii romanesti, cum ar trebui sa privim viitorul armatei noastre?

- Trebuie sa privim viitorul cu optimism, pentru ca armata noastra se indreapta catre ceea ce trebuie sa fie armata intr-un stat democratic si civilizat, adica un pilon al stabilitatii statale, al securitatii nationale, al ordinii internationale. Armata trebuie sa fie in continuare o institutie de prestigiu a statului nostru, iar membrii armatei, fie ca sunt ofiteri, subofiteri, maistri militari, gradati si soldati profesionisti sau civili, trebuie sa fie tot mai respectati de societatea civila, de institu­tiile statului, pentru ca ei sunt cei care isi risca si trebuie sa isi riste viata in orice moment, in tara sau in afara tarii, pentru apararea intere­sului national. Statul are datoria sa creeze conditiile necesare armatei pentru a-si indeplini functiile si sarcinile pe care le are, incepand de la crearea unui statut social corespunzator si terminand cu asigurarea conditiilor optime de munca, de viata si de pregatire.

In ultimii ani, in Romania s-au facut progrese importante din acest punct de vedere, dar fara indoiala ca este loc si de mai bine. Trebuie sa ne aliniem la standardele NATO din toate punctele de vedere. Este bine sa fim realisti: cerem armatei sa opereze dupa standarde NATO, atunci trebuie sa cream si conditii conform standardelor NATO. La capabilitati si sarcini comparative cu cele ale NATO, societatea trebuie sa raspunda cu conditii de munca, trai si pregatire identice sau apropiate de cele ale tarilor membre NATO.

Interviu realizat de

capitan MARIAN PREDOAICA

<sus>