Linia Maginot, un admirabil complex de fortificatii, dar care s-a
dovedit a fi inutil in momentul in care ar fi trebuit sa-si demonstreze
eficacitatea, a fost construita de francezi, de-a lungul frontierei lor estice
– considerata a fi si cea mai vulnerabila – cu intentia de a proteja Franta de
o eventuala invazie germana. Denumita dupa ministrul francez de Razboi care
initiase construirea ei, André Maginot, linia fortificata era alcatuita din
ziduri de beton (construite sa reziste la trei proiectile de tun trase in
acelasi loc) si forturi principale cu o intreaga retea de cazemate subterane,
dotate cu telefoane si generatoare, unite prin tuneluri conectate la drumuri si
cai ferate.
Desi inceputa spre sfarsitul
anilor ’20, ea nu a fost incheiata. Existau doua mari „fisuri“, una de-a lungul
granitei belgiene pana la Canalul Manecii, iar cea de a doua intr-un spatiu
ingust, bine impadurit, Ardeni, considerat a fi suficient de stramt pentru a nu
permite accesul unor forte numeroase, cu tehnica de lupta aferenta. Ideea
apararii pe o linie fortificata, in temeiul experientei „razboiului transeelor“
(prima conflagratie mondiala) ii cucerise pe francezi care absolutizasera
defensiva si le paralizase orice initiativa.
La inceputul celui de Al Doilea
Razboi Mondial, anticipand un eventual atac al Germaniei naziste, factorii de
decizie politica si militara francezi mizau pe un atac al armatei germane prin
regiunea slab aparata a frontierei cu Belgia. De aceea, majoritatea fortelor
franceze au fost mobilizate in interiorul Belgiei si la granita acesteia cu
Franta, si o mica parte in zona greu accesibilia a Ardenilor.
Dar si Inaltul Comandament al
Wehrmacht-ului se gandea la un plan care semana prea mult cu celebrul „Plan
Schlieffen“ din anii Primului Razboi Mondial. Acesta prevedea atacarea Frantei
prin invaluire pe aripa drepata, prin Belgia. Hitler este nemultumit.
Generalul german (din 1942
feldmaresal) Erich von Manstein, sprijinit de generalul Heinz Guderian, este
artizanul unui plan ingenios care se intemeiaza pe surprinderea adversarului,
propunand atacarea chiar acolo unde acesta se asteapta mai putin: in Ardeni.
Primit cu multa raceala la OKW, planul se bucura insa de atentia lui Hitler.
Führer-ul si generalul Erich von Manstein sunt pe aceeasi lungime de unda.
Liderul nazist mai adauga insa o componenta acestui plan. Francezii trebuie
inselati asupra zonei in care se va da atacul principal, de aceea trei divizii
blindate din zece vor actiona prin Olanda si Belgia. Restul fortelor vor
patrunde prin Ardeni si ii vor sili pe francezi sa lupte cu spatele la propria
lor linie frotificata de care sunt atat de mandri.
Asa se va si intampla. Fortele
olandeze capituleaza curand. Cele sapte divizii blindate germane trec prin
Ardeni rapid, pentru ca nu intampina, practic, nici o rezistenta semnificativa.
La 20 mai 1940, blindatele lui Guderian ameninta sa prinda in capcana armata
belgiana, corpul expeditionar britanic si unele dintre cele mai bune unitati
franceze. In haosul care se instaleaza, nu mai poate fi vorba de nici o
coalitie, fortele franceze si britanice, cauta, fiecare in parte, solutii de a
scapa din incercuire.
In acest moment se va produce
prima mare eroare strategica a lui Hitler. El decide, la 25 mai 1940, sa
opreasca blindatele lui Guderian la 16 km de Dunkerque, oferind o sansa
nesperata corpului expeditionar britanic de a fi evacuat de pe continent, in
doua zile.
Campania din Franta a
evidentiat rolul blindatelor in razboiul de miscare, rapid, care ingaduie
posibilitatea de a imagina manevre indraznete, pe spatii mari.
Linia
Maginot s-a dovedit a fi o
constructie admirabila, dar total ineficienta, prin ingeniozitatea planului
gandit de generalul Erich von Manstein. La cateva zile de la semnarea
armistitiului dintre Franta si Germania (22 iunie 1940), cei aproape 22.000 de
oameni care asteptau, in fortificatiile Liniei Maginot, clipa gloriei in
confruntarea cu armata germana si care refuzasera sa capituleze se vad nevoiti
sa depuna armele, la insistentele generalului francez Maxime Weygand. Franta
fusese infranta.
Capitan Florin Sperlea