Cat, ce si cum se mai citeste in armata?

 

Numeroase sondaje, realizate in ultimul timp, au reliefat tot mai putina aplecare a romanilor spre carte si tot mai evidenta acaparare a lor de mirajul televiziunii. Un barometru de opinie, executat de The Gallup Organization Romania in urma cu cateva luni, dezvaluia cifre care ar trebui sa ne puna serios pe ganduri. Potrivit sondajului, 75% dintre romani sustineau ca prefera sa se uite, zilnic, la televizor, 43% au raspuns ca nu citesc deloc carti, in timp ce numai 9% au apreciat ca, zilnic, isi arunca ochii pe o carte. Recentul sondaj realizat de Metro Media Transilvania printre tineri cu varste cuprinse intre 18 si 30 de ani nu face decat sa confirme, la nivelul unei anumite categorii de varsta, situatia ingrijoratoare semnalata de filiala Gallup din Romania. Tinerii nostri abia daca mai citesc o carte pe an si, intr-un procent covarsitor, se „planteaza“ in fata televizorului de unde uita sa mai plece, iar atunci cand o fac plonjeaza in lumea virtuala oferita de reteaua Internet sau jocurile pe computer.

Care este insa situatia in armata? Ne-am propus sa aflam cat, ce si cum se mai citeste si am conceput un chestionar cu 20 de intrebari la care au avut amabilitatea sa raspunda 51 de ofiteri, 45 de subofiteri si 22 de salariati civili din cinci garnizoane (Bucuresti, Cluj-Napoca, Craiova, Pitesti si Ramnicu Valcea). Rezultatele acestei anchete le puteti citi in randurile care urmeaza.

 

Daca ne raportam la sondajele amintite, atunci s-ar putea spune ca fiorul lecturii nu ii va fi parasit cu totul pe militari. Chiar daca procentele obtinute la prima intrebare a sondajului sunt incurajatoare, imboldul de a parcurge texte scrise nu este atat de puternic la militari, asa cum ne imaginam atunci cand am pornit la aceasta intreprindere. 61% au afirmat ca citesc mai mult de trei carti pe an, iar aproximativ 30% au sustinut ca citesc 1-3 carti pe an. Ofiterii sunt cei mai preocupati de lectura (70% au sustinut ca citesc mai mult de trei carti pe an), fiind urmati de subofiteri (59%) si de personalul civil (48%). Mai bine de 10% dintre salariatii civili (procentul cel mai mare inregistrat, spre deosebire de numai 2% la ofiteri) au afirmat ca nu citesc nici macar o carte pe an. Poate ca au socotit ca nu este necesar, poate ca deprinderea de a citi, fie si numai literatura, nu le-a fost inculcata in anii formarii. Oricum ar fi, chiar daca nu este vorba (inca) de un procent ingrijorator, asemenea oameni, care nu reusesc sau nu au interesul de a citi macar o carte pe an, reprezinta aparitii insolite, imune, in ignoranta lor, la placerea lecturii, indiferent de domeniul in care lucreaza sau de treapta profesionala pe care se afla.

Intrebarea pe care ne-am pus-o, atunci cand am obtinut rezultatele finale, a fost aceea daca a citi trei sau mai multe carti pe an (probabil ca cei mai multi se opresc undeva in preajma cifrei 5) este suficient sau nu. Nimeni, credem, nu ar putea stabili, cu precizie matematica, cate carti trebuie sa citim intr-un an sau, mai ales, cum sa le valorificam, stiut fiind ca fiecare carte citita rezoneaza diferit, in functie de lector. Dar este de presupus ca daca majoritatea militarilor si a personalului civil ar alege sa citeasca din ratiuni multiple (cum se intampla adesea, fie pentru pregatirea profesionala, fie pentru imbogatirea culturii generale sau, pur si simplu, din placere), atunci am putea inregistra cel putin trei carti pe an. Cu o medie de 250-300 de pagini pentru fiecare carte, ar rezulta, intr-un an, 750-900 de pagini. Printr-o simpla impartire la cele 365 de zile ale unui an, am obtine o lectura-record de… doua pagini si jumatate pe zi! Aceasta impresionanta „cantitate“ si efortul lecturii pe care o implica nu pot fi considerate ca fiind prea mult de cei care doresc sa fie bine pregatiti in domeniul lor de activitate, sa fie informati intr-un alt domeniu pentru care, eventual, au dezvoltat o pasiune anume, sa cunoasca o limba straina, sa fie in masura sa utilizeze un computer sau, de ce nu?, sa aiba o cultura generala de care sa nu le fie rusine.

37% dintre cartile citite de militari si personalul civil reprezinta beletristica. Restul, 63%, apartin altor domenii: militar, stiinte exacte, socio-umane, stiinte economice sau informatica. Se pare ca literatura isi mai gaseste inca drum spre inima militarilor, asa cum, de altfel, reiese si dintr-o alta intrebare in care am cerut sa fie indicate titlurile ultimelor trei carti citite. Chiar daca unii isi vor fi adus aminte de anii adolescentei (asa ne explicam prezenta, in lista obtinuta, a unor titluri precum „Cei trei muschetari“ si „Dupa douazeci de ani“ (!), ambele de Alexandre Dumas), este evident ca literatura ocupa un rol important in lecturile celor care au participat la acest sondaj, pe locurile urmatoare aflandu-se lucrari de specialitate din domeniul stiintelor socio-umane si economice sau informatica. Unii dintre cei care au raspuns sunt fie studenti la facultati de profil, fie vor fi absolvit deja, fiind interesati de informatii specifice acestor domenii. (Ne facem datoria sa semnalam, in acest context, reconfigurari ale fondului de carte in unele biblioteci militare, ca urmare a presiunii exercitate de militarii care, in functie de prioritatile postdecembriste, au optat pentru cursurile facultatilor cu profil economic, juridic sau informatica-cibernetica, reorientand, in acest fel, achizitia de carte, cu consecinte grave pe termen lung.) Preferinta pentru literatura militara insa ocupa un loc modest in raspunsurile obtinute (6,5%), semn ca cei in uniforma nu prea se inghesuie sa citeasca lucrari din propriul domeniu. Este foarte probabil ca printre motive sa fie acelea ca o astfel de litera­tura este destul de „subtire“ prin rafturile librariilor si cam prea veche in biblioteci pentru a se mai dovedi suficient de atrac­tiva, dupa cum participantii la sondaj este posibil sa fi considerat ca regula­mentele, instructiunile, manualele de teh­nica sau de tactica militara (pe care ne este greu sa credem ca nici macar nu le rasfoiesc!) nu si-ar avea locul in categoria „carti“.

43,7% dintre participantii la sondaj au afirmat ca nu au cumparat carti in ultimele trei luni, 22% au cheltuit 400.000 de lei pentru astfel de achizitii (ceea ce ar putea insemna aproximativ doua-trei carti) si 22,7% mai mult de 500.000 de lei. Nu banii ar reprezenta obstacolul major pentru cei peste 43% care sustin ca nu au cumparat carti, ci putinul timp liber pe care il au la dispozitie. Acesta este un argument pe care chiar si cei care citesc mult il utilizeaza, mai ales ca peste 80% dintre participantii la sondaj au recunoscut ca nu citesc suficient. Aproape 55% au apreciat ca in armata se citeste mult si destul de mult, aproximativ 45% considerand ca se citeste putin si foarte putin. Parerile, in aceasta privinta, sunt, asadar, impartite!

Totusi, imprumutul de la biblioteca, mai ales in conditiile in care peste 50% au sustinut ca prefera sa citeasca acasa, ramane una dintre solutii. Peste 30% au afirmat ca merg la biblioteca o data sau de doua ori pe saptamana, alti 30% sustinand ca fac acest demers o data sau de doua ori pe luna.

Ceea ce ne-a surprins in cel mai inalt grad a fost grava confuzie pe care cei mai multi au facut-o intre cotidiene, hebdomadare si reviste! Asa am putut afla, de pilda, ca „Jurnalul national“, cotidianul aflat in topul preferintelor militarilor (urmat indeaproape de „Libertatea“, ceea ce arata, din punctul nostru de vedere, o interesanta fractura de perceptie asupra rostului si formei unui cotidian, daca tinem seama de schimbarea radicala a „Jurnalului national“ din ultimele luni) este… un hebdomadar, iar saptamanale precum „Formula AS“ sau „Capital“… reviste! Saptamanalul „Observatorul militar“ si revista „Spirit militar modern“, editate de Ministerul Apararii Nationale, prin Trustul de Presa, se afla pe primul loc in optiunile militarilor pentru categoriile in care se incadreaza. Este probabil ca unii dintre cei care au raspuns sa fie abonati la cele doua publicatii, dar convingerea noastra este ca cei mai multi le-au indicat pentru ca sunt foarte cunoscute si pentru ca au acces la ele gratuit. Este si motivul pentru care credem ca realitatea pe care o traim este aceea care impune existenta unor mijloace diferite, gratuite/subventionate, de difuzare a informatiei in interiorul Ministerului Apararii Nationale si in afara acestuia. Rostul acestor produse publicistice si roadele lor se vor regasi, pe termen mediu si lung, daca sunt inteligent realizate, cu mesaje clare si bine „ambalate“, in mentalitatea si comporta­mentul militarilor si in atitudinea societatii civile fata de institutia militara.

Este foarte adevarat ca cititul este o activitate consumatoare de timp si beneficiile acesteia se pot sesiza doar pe termen lung, in imprejurari diferite. Viata de zi cu zi pare sa mearga inainte fara a avea de suferit ca urmare a uitarii, pe un raft, a cartii incepute anul trecut si acoperite de praf. Cei mai multi tind sa considere ca fiind cu adevarat importante doar sarcinile de serviciu, obligatiile familiale, iar putinul timp liber care ramane este dedicat, cu precadere, programelor de televiziune (63% au afirmat ca prefera sa se uite la televizor in loc sa citeasca!). Asezati comod in fotoliu, receptori pasivi, fara a fi siliti sa faca vreun efort, sunt in contact cu lumi nebanuite, astfel incat lectura trebuie sa para, prin comparatie, un calvar inutil. In plus, aceste rezultate trebuie corelate cu acelea, la fel de ingrijoratoare, care arata ca militarii sunt din ce in ce mai putin prezenti in salile de cinematograf sau de teatru. Peste 50% au afirmat ca se duc sa vada un film sau un spectacol de teatru o data pe an, de parca ar fi vorba de sarbatoarea Revelionului! Iar aproximativ 20% inregistreaza asemenea performante culturale semestrial! Este adevarat ca in unele garnizoane oferta teatrului/teatrelor este mult mai modesta, spre deosebire de orase mari precum Iasi, Cluj-Napoca sau Bucuresti (desi trebuie sa spunem ca exista asemanari frapante cu optiunile celor din garnizoane mari, unde oferta teatrelor si a cinematografelor este pe masura), ca unele cinema­tografe arata jalnic si ca numarul lor este in scadere in raport cu bodegile si barurile care infloresc la tot pasul, dar asemenea procente ar trebui sa constituie pentru noi un serios semnal de alarma.

In fapt, este evident ca timpul acordat lecturii este sabotat de televizor, care devine, astfel, o tentatie irezistibila. 62% au sustinut ca privesc la televizor doar 1-2 ore pe zi. S-ar putea sa fie asa, dar credem mai degraba ca procentul celor care se abandoneaza in fata televizorului mai multe ore pe zi este mult mai mare, mai ales in weekend. Cele mai multe programe ale televiziunilor romanesti, in aceasta perioada de reconsiderari si reevaluari continue, de mimetism imbecil, ingaduie prezenta pe micile ecrane a unor emisiuni de proasta calitate, iar cele care pretind ca ofera clipe de relaxare, printr-un divertisment facil si neinspirat (ca sa folosim un eufemism!), sunt departe de a-si respecta promisiunea initiala. Timpul pretios pierdut in astfel de imprejurari nu poate fi recuperat!

Filmele artistice si cele documentare au inregistrat cele mai mari procente in preferintele exprimate – 14,2% fiecare. Poate ca filmele artistice se bucura de o asemenea audienta, dar este greu de crezut ca filmele rivalizeaza, in optiunile reale, cu filmul documentar. Insa pare sa fie de bonton sa spui ca urmaresti programele canalelor Discovery, Animal Planet sau National Geographic! Un dezinteres manifest au aratat cei mai multi fata de filmele seriale, ceea ce s-ar putea explica prin neputinta de a fi mereu, la ora stablita, in fata televizorului, pentru a urmari actiunea filmului.

Emisiunile informative si cele stiintifice (17% si, respectiv, 12%) au inregistrat, in preferintele celor chestionati, procente apropiate de acelea ale emisiunilor de divertisment (11%) si sportive (13,1%). In ceea ce ne priveste, ne indoim ca emisiunile informative (si, mai ales, cele stiintifice!) ating, si in realitate, cota de interes de care se bucura emisiunile sportive sau de divertisment. Este foarte posibil, de aceea, ca unii sa fi ales variante de raspuns mai apropiate de ceea ce credeau ei ca urmaresc evaluatorii sondajului. Este foarte greu sa oferi unui sondaj de acest gen reprezentativitatea de care ar avea nevoie pentru a fi credibil. Misiune de care am incercat sa ne achitam cat mai bine cu putinta, fiind constienti de unele imperfectiuni, inevitabile. Ni le asumam in intregime. Dar nu putem fi responsabili de faptul ca unii dintre cei care au raspuns la intrebarile chestionarului au ales sa fie nesinceri. A fost optiunea lor. In fond, cand te afli in fata unui astfel de sondaj nu vrei sa pari nici pe departe incult sau complet acaparat de televizor, asa incat plusezi in intampinarea unei imagini dorite, lasand-o in urma pe aceea reala. Cu toate acestea, credem ca sondajul nostru si-a atins scopul. El reflecta, intr-o masura apreciabila, o anumita periferizare a actului lecturii in preocuparile zilnice ale militarilor, cu consecinte care vor fi vizibile in viitorul apropiat. Lectura nu mai este un act autoasumat, perceput ca o necesitate, ci mai degraba unul impus de circumstante precise care, indata ce dispar, lasa loc unei relaxari nejustificate si paguboase in aceasta privinta.

Chiar daca nu mai sunt perceputi ca niste Mos Teaca, militarii nu se mai pot ascunde inapoia formulei atat de des folosite, potrivit careia ei stiu cel mai bine sa lupte, deci nu le-ai putea pretinde preocupari de care s-ar invrednici, zice-se, doar intelectualii. Martori, in pragul secolului XXI, ai unor schimbari radicale in propriul domeniu de activitate, militarii vor trebui sa demonstreze – pentru a relua formula locotenent-colonelului Octav Vorobchievici – ca, in mijlocul unei societati de fericiti casatoriti cu produsele tiparite ale gandirii, ei nu vor ramane, prin traditie, niste burlaci tenace.

 

Capitan FLORIN SPERLEA

Capitan MARIAN PREDOAICA

<sus>