In
anul in care a implinit 140 de ani de existenta, revista Gandirea militara romaneasca
a fost distinsa, prin decret prezidential, cu Ordinul “Meritul Cultural” in gradul de Cavaler “pentru rezultatele
de exceptie obtinute in intemeierea teoretica a constructiei militare nationale
si pentru contributia fundamentala adusa la edificarea conceptelor strategice
care au sustinut transformarea profunda a Armatei Romaniei la nivelul
standardelor operationale ale Aliantei Nord-Atlantice”. Este o rasplata
binemeritata si, in acelasi timp, o recunoastere a rolului de exceptie pe care
aceasta revista l-a avut in viata noastra militara. Evenimentul capata o
semnificatie cu atat mai mare cu cat are loc in chiar anul in care Statul Major
General sarbatoreste implinirea a 145 de ani de la infiintare.
Revista Gandirea
militara romaneasca este printre cele mai vechi publicatii militare din tara
noastra, viata ei contopindu-se cu aceea a institutiei care a patronat-o si
sprijinit-o cu stralucire: Statul Major General.
Iata, pe
scurt, povestea acestei reviste.
La 15
februarie 1864, din initiativa a noua capitani din arme diferite (statul major,
geniu si artilerie), dar toti cu studii militare in strainatate, apare primul
numar al revistei Romania Militara. Subintitulata – prin programul sau
editorial –- revista de „stiinta, arta si istorie militara”, publicatia se
adresa cu precadere corpului ofiterilor. Ni se pare de prisos sa mai spunem ca
aparitia revistei a raspuns unei necesitati reale – dezvoltarea culturii
militare a personalului armatei. In 1866, revista isi inceteaza existenta. Abia
in 1891 revista isi reia activitatea, de data aceasta din initiativa unui grup
de ofiteri din Statul Major General, in frunte cu capitanul Alexandru Averescu,
viitorul maresal al Romaniei.
De la 1
ianuarie 1898, urmare a Inaltului Decret Regal nr. 3663, dat la 8 decembrie
1897, Romania Militara a devenit revista oficiala a Marelui Stat Major.
In anul
1906, in cadrul Expozitiei generale consacrate aniversarii a 40 de ani de la
urcarea pe tron a regelui Carol I, revistei Romania Militara ii este
decernata „Medalia de aur cu diploma speciala”.
In luna
august 1916, o data cu intrarea Romaniei in razboi, publicatia isi inceteaza
activitatea. Ea va fi reluata, sub
acelasi titlu, in 1920, prin ordinul ministrului de razboi nr. 2763, ca publicatie
editata de catre Marele Stat Major.
De la
aceasta data, Romania Militara apare fara intrerupere pana in anul 1947.
Este perioada cea mai prolifica din istoria revistei, socotita pe buna dreptate
reperul cel mai important al publicisticii noastre militare. Incepand cu luna
mai a anului 1947, publicatia primeste o alta denumire – Revista militara
generala – pentru ca dupa un an sa
i se schimbe din nou titlul in Cultura Militara, titlu pe care il va pastra
pana in anul 1959. Sa mai notam ca, in aceasta perioada, sub egida revistei
apare semestrial un buletin cu caracter secret, intitulat Probleme de arta
militara.
In anul
1959, Cultura Militara isi inceteaza aparitia, redactia continuand totusi sa
editeze buletinul Probleme de arta militara, alternand numerele secrete
cu cele obisnuite, pana in 1989. Dupa
evenimentele din decembrie 1989, revista isi schimba denumirea. Asa cum s-a intamplat
de altfel cu mai toate publicatiile romanesti. Astfel ca, din 1990, revista incepe
sa apara sub titlul Gandirea militara romaneasca, fiind in continuare
publicatia-etalon a Statului Major General. Daca, de-a lungul timpului, revista
si-a schimbat de mai multe ori titlul, in ceea ce priveste continutul tematic,
el a ramas in esenta acelasi: stiinta si arta militara.
Aceasta
este istoria revistei Statului Major General. O istorie cu lumini si umbre, dupa
cum au fost vremurile, dar si – de ce sa nu recunoastem – dupa interesul pe
care i l-au acordat cei care au fost in fruntea Statului Major al Armatei.
Oricine va avea curiozitatea sa-i rasfoiasa paginile isi va da seama, fara indoiala,
ca revista nu a fost intotdeauna la standardul pe care l-ar fi meritat ca
publicatie a unei structuri militare recunoscuta pretutindeni in lume drept
“creierul armatei”. Nu este locul sa facem analize, dar nu putem sa nu elogiem
aici faptul ca deschiderea intelectuala si dialogul ideilor pe care le cultiva
revista se remarca indeosebi din momentul in care la conducerea Statului Major
General a venit generalul dr. Mihail Popescu. Acest amanunt are importanta lui
nu numai in economia unei publicatii militare (la urma urmei, veti spune, seful
SMG are alte lucruri mult mai importante de monitorizat decat o revista militara!),
dar chiar a armatei insesi. Or, revigorarea revistei a fost dublata de aparitia
unui suflu nou in creatia militara. Stimulat desigur si de institutia premiilor
pe care publicatia le acorda celor mai valoroase lucrari militare aparute in
fiecare an, si de tenacitatea cu care redactorul-sef – l-am numit pe colonelul
dr. Costinel Petrache – tine sa-si faca meseria, si de pasiunea si harnicia
echipei pe care o conduce. Sa faci o revista cu o mana de oameni, nu-i nici
greu, nici usor! Dar sa faci o revista excelenta cu o mana de oameni, asta, da,
va asigur, este enorm de greu!
Felicitari,
stimati colegi!
La multi
ani, Gandirea militara romaneasca!
Colonel
DUMITRU ROMAN