Cum a murit generalul Dragalina?
Nici nu apucase bine sa fie
numit in fruntea Armatei 1 Romane (11/24 octombrie 1916), dupa ce generalului
Ioan Culcer ii fusese retrasa comanda ca urmare a cererii sale, adresata
Marelui Cartier General, de a se retrage din Oltenia si de a ocupa pozitii
defensive pe aliniamentul raului Olt1, ca generalul Ioan Dragalina a si platit cu viata incercarea
lui temerara de a vedea, la fata locului, care este situatia in care se afla, in
defileul Jiului, trupele a caror comanda o luase. Sa fi fost vorba de un act de
curaj, in vreme de razboi, in conditiile in care defileul Jiului nu era pe
deplin asigurat de fortele romane, sau doar de o imprudenta, nepermisa, care
avea sa-l coste viata?
Generalul Ioan Dragalina era
descendentul unei vechi familii de graniceri din Banat si absolvise Academia
de Razboi din Viena (1884), fiind incadrat, pentru scurt timp in armata
austro-ungara. Demisioneaza in 1887, trece Carpatii si se inroleaza in armata
romana, urcand treptat spre varful ierarhiei militare. Inceputul primei
conflagratii mondiale il gaseste, cu gradul de general de brigada, in fruntea
Comandamentului 3 teritorial.
In momentul in care i s-a incredintat
comanda Armatei 1, situatia acesteia era critica. Fortele inamice amenintau sa
strapunga frontul roman de pe Valea Jiului, ceea ce ar fi deschis adversarului
posibilitatea invadarii Olteniei si continuarea actiunilor spre est.
Afland ca legatura
comandamentului „Grupului Jiu“ cu unele sectoare vecine a fost rupta, generalul
Dragalina decide sa plece in defileul Jiului (pe care afirmase ca nu l-a vazut
niciodata!), desi colonelul Rafael Marculescu, seful de stat major al Grupului,
si colonelul Dumitru Cocarascu, proaspat numit la comanda Diviziei 11
Infanterie, il avertizasera ca situatia frontului s-a agravat si ca defileul
Jiului nu este cu totul sub controlul trupelor romane. Insotit de doi ofiteri si
un sofer, s-a spus ca generalul Dragalina ar fi pus ordine in randul trupelor
dezorganizate, imbarbatand ofiterii si soldatii, luand masuri de pregatire a
contraatacului „Grupului Jiu“ pentru a nimici inamicul patruns la sud de munti2.
Toate acestea sunt infirmate
de generalul Ioan Anastasiu care arata, in memoriile sale3, ca
generalul Dragalina nu putea actiona, in inspectia sa prin defileul Jiului, asa
cum pretind unii contemporani4. In primul rand, el nu l-ar fi putut intalni pe
colonelul Homoriceanu, ranit, cu trupele sale dezorganizate, pentru ca acesta
fusese luat prizonier cu o zi inainte, nevatamat, drapelul unitatii fiind
capturat. Generalul Dragalina nu se putea face vinovat de grave amestecuri in
atributiile de comanda astfel incat, intalnind o sectie de artilerie care nu
avea ordin de actiune scris, ci verbal, sa o deturneze pentru a o transforma in
rezerva sa proprie, dupa cum nu putea sa treaca prin ploaia de gloante a
inamicului, sub protectia tunului de 53 mm, incercand sa dea un telefon de la
un canton atacat de mitraliere!
In fapt, in momentul in care
parbrizul automobilului cu care generalul Dragalina se deplasa a fost spart de
un glont, comandantul Armatei 1 si-a dat seama ca a merge mai departe este
destul de riscant si a ordonat soferului sa intoarca, fiind ranit atunci de un
alt glont in brat. Intr-o istorie a participarii armatei romane la Primul Razboi
Mondial, care s-a bucurat de o larga raspandire in perioada interbelica,
generalul Constantin Gavanescul se vede nevoit sa constate si el ca generalul
Dragalina ar fi „inaintat prea mult in defileu, pe sosea“5. La Targu
Jiu rana i-a fost pansata superficial, dar moartea a survenit, la Palatul Regal
din Bucuresti, unde fusese instalat, la 12/25 octombrie 1916, ca urmare a unei
infectii datorate firelor de lana de la cojocul pe care il purta in momentul in
care a fost ranit.
Fara a-i contesta meritele,
generalul Ioan Anastasiu noteaza malitios: „Daca generalul Dragalina ar fi stiut
ca moare si ca i se va atribui aceasta moarte unui act de vitejie, ca s-a gasit
in fruntea trupelor de la Jiu conducandu-le la victoria de la Jiu, nu s-ar fi
dat in laturi a ramane la Jiu la 11 octombrie si sa stea pana la 14 octombrie,
ca in adevar sa-l gaseasca aceasta lupta din 14 octombrie in fruntea trupelor“6.
Chiar daca nu a mai apucat sa
vada victoriile obtinute de militarii romani in prima batalie de la Jiu, este
sigur ca generalul Dragalina le-ar fi fost mai de folos acestora viu, in
fruntea lor, si nu in postura de erou national plasat deja in paginile cartilor
de istorie.
Actiunea generalului
Dragalina, desi parea determinata de necesitatea cunoasterii situatiei in care
se aflau efectivele Armatei 1, este mai degraba una imprudenta, in conditiile in
care coloneii Anastasiu si Cocarascu, cei care stiau mult mai bine situatia
reala a frontului, l-au avertizat pe noul comandant sa nu se duca in defileul
Jiului.
1 Generalul Ioan Anastasiu, numit comandantul „Grupului Jiu“ (ca parte a
Diviziei 1 Infanterie) chiar de generalul Dragalina, sustine, in memoriile
sale, ca generalul Ioan Culcer ar fi fost „sabotat“, printre altii, si de subseful
de stat major al Armatei 1, locotenent-colonelul (la acea data) Constantin Gavanescul,
care semnalase Marelui Cartier General ca Oltenia va fi pierduta daca cel
chemat sa o apere nu crede in victorie, cu atat mai mult cu cat generalului
Culcer i se descoperisera „prietenii“ compromitatoare cu politicieni care se
pronuntasera impotriva intrarii Romaniei in razboi cu Puterile Centrale, precum
Alexandru Marghiloman. General Ioan Anastasiu, Rasboiul pentru intregirea
neamului. Studiu critic, Bucuresti, 1936, p. 329.
2 General C. Gavanescul, Rasboiul nostru pentru intregirea neamului
(august 1916 – aprilie 1918), Iasi, 1918, p. 33. De altfel, generalul
Dragalina nu putea concepe, intr-o singura zi, un plan de lupta
temeinic.
3 General Ioan Anastasiu, op. cit., pp. 333-335.
4 Colonel Jinga Petre, Un caz de energie in conducerea trupelor.
Amintiri asupra generalului Dragalina, in „Revista Infanteriei“,
iulie-august 1936.
5 General C. Gavanescul, op. cit., p. 34.
6 General Ioan Anastasiu, op. cit., p. 331. 14/27 octombrie 1916 a
fost ziua decisiva a primei batalii de la Jiu.
Capitan Florin Sperlea
<sus>