* Adelina Costescu, Bucuresti.
Calitatea de membru al Uniunii Europene implica indeplinirea de catre statele
candidate a urmatoarelor criterii: stabilitatea institutiilor care garanteaza
democratia, statul de drept, drepturile omului, precum si respectarea
drepturilor minoritatilor (criteriul politic); existenta unei economii
de piata functionale si capacitatea de a face fata concurentei si fortelor de
piata din Uniune (criteriul economic); capacitatea de asumare a
obligatiilor de membru – inclusiv acceptarea obiectivelor uniunii politice,
economice si monetare – si crearea conditiilor de integrare prin reforma
structurilor administrative, (criteriul administrativ) astfel incat
legislatia comunitara sa fie implementata in legislatia nationala (criteriul
legislativ). Amanunte puteti gasi la adresele:
http://www.clube.ro/eu_info.htm; www.infoeuropa.ro sectiunea „Negocieri de
aderare” si „Documentele aderarii”; www.euractiv.com sectiunea „Enlargemenet”;
www.europa.eu.int.
* Capitan Emilian Beleaga, locotenent Dan Cucu,
Naval Postgraduate School, Monterey, SUA. Bun venit
printre colaboratorii revistei Spirit militar modern. Este timpul
tinerilor, iar revista le ofera o sansa in plus de a se face cunoscuti in
armata, de a se impune prin idei noi, prin prospetimea gandirii. Vreau sa va
amintesc faptul ca multe dintre personalitatile ilustre ale armatei noastre –
ma gandesc la maresalul Averescu, la generalii Crainiceanu, Cristescu, Tenescu,
la locotenent-colonelul Mircea Tomescu si la foarte multi altii - au fost, in
tinerete, cand erau niste simpli anonimi, colaboratori consecventi ai
publicatiilor militare. Prin urmare, scrisul i-a ajutat mult in evolutia
ulterioara in cariera militara. Va astept cu articolele promise. Succes!
*
Roxana Dascalu, Bucuresti. Primul pas spre colaborare a fost facut.
Va astept si cu alte informatii.
* Colonel (r) Cristian Crampita, Prizren,
Kosovo. Imi permit sa citez un pasaj din corespondenta
primita: “…De aici, din Prizren, unde am sediul, privesc, zi de zi, moscheea
lui Sinan Pasa in toata maretia ei provinciala. Stiu ca acel ctitor al ei, in
fapt doar comandantul uneia din garnizoanele turcesti din Balcani, a mancat o
bataie rusinoasa de la Mihai (Viteazul). Sinan avea, pe atunci, 82 de ani.
Moscheea a construit-o din pietrele bisericii episcopale sarbesti din Prizren,
pe care a demolat-o impreuna cu una dintre curtile domnesti din apropiere. In
stanga moscheii se afla o mare biserica ortodoxa, veche doar de vreo 200 de
ani. Ea n-a fost ridicata prin demolarea moscheii lui Sinan Pasa.
Moscheea lui Sinan ma
priveste acum muta, cu difuzoarele de mare putere atarnate pe parapetul ei. De
cinci ori pe zi, ele trimit insa indemnuri la rugaciune, pe care hogea – care
nu urca in turn ca altadata - le canteaza la microfon in araba, de jos, din
capul scarii interioare. Amplificarea este maxima si acopera zgomotul
circulatiei. Doar in pauzele dintre cuvintele pe care nimeni nu le intelege
aici se mai aud amplificarile altor 28 de moschei, pornite pe aceleasi
indemnuri, pe aceeasi limba de neinteles. In fapt, aici se petrece reversul
acestora. Pentru un suflet de turist e o relaxare ca banii nu s-au dus degeaba.
Exotic! Aici esti in inima Balcanilor. Zaharicalele turco-albaneze le bat pe
cele din 1001 de nopti; mielul la protap e mai bun ca oriunde in lumea
civilizata...
Biserica sarba ma priveste cu orbitele goale de sub arcadele sale
in stil bizantin si amutita pentru totdeauna. A fost incendiata in martie,
jefuita, zguduita din temelii de explozia a 20 de butelii de aragaz, carate
acolo de incendiatori. Plutonul german care o pazea cu doua transportoare
blindate a parasit locul in graba, fara nici o ezitare. "Ca doar nu era sa
moara oameni pentru niste pietre, acolo" – a declarat presei germane
comandantul acelui "obiectiv", decorat pentru prezenta de spirit.
Biserica a amutit pentru totdeauna, pentru ca nu va avea pentru cine sa mai
existe. Cei 30 de sarbi, care au mai ramas in oras neizgoniti, locuiesc in
tabara germana si nu pot iesi de acolo. Nici nu vor. Vor despagubire pentru
casele lor, arse pana in temelii, si pentru bunurile lor furate sau parjolite
si plecarea in lumea larga. Oriunde.
Inapoia Moscheii lui Sinan Pasa, un deal maret are semnele unui
cancer specific local, o pata omogena carbonizata, cam cat Casa Republicii de
la noi. Ploile inca n-au albit-o, ierburile inca n-au inverzit-o. O vor face in
timp. Aici a fost unul dintre cartierele sarbesti ale Prizrenului. Kosovo e si
asa!…”
Iti multumesc, prietene, pentru aceste imagini formidabile dintr-o
lume care isi cauta busola dupa un razboi inca neincheiat.
Rubrica realizata de colonel Dumitru
Roman