DOSAR SMM
JURNAL DE RAZBOI
Un gen abandonat sau transferat in telejurnalul de astazi?
Dictionarele
definesc jurnalul cinematografic de actualitati ca fiind un film de scurt
metraj care prezinta aspecte de imediata actualitate din viata politica,
culturala, stiintifica, sportiva etc. Acesta grupeaza subiecte, realizate de
unul sau mai multi operatori, pe criteriul unitatii de timp si al diversitatii
tematice.
Jurnalul de
actualitati se sprijina, asadar, pe evenimentul imediat, pe autenticitate, pe
diversitatea subiectelor si pe periodicitate. Operatorii care le inregistreaza
sunt reporteri cinematografici, iar selectia imaginilor, organizarea lor si
realizarea comentariului necesita nu prezenta unui regizor, ci a unui redactor…
Jurnalul, in
conceptia lui D. I. Suchianu, constituie o „savuroasa alianta de efemer si
durabil… ceva momentan, adica trecator, dar nu instantaneu, ci mult mai
durabil”
Jurnalul
cinematografic a atins cotele maturitatii sale, ca gen al celei de-a saptea
arte, in anii celui de Al Doilea Razboi Mondial, supravietuind la acest nivel
de performanta pana in deceniul al saselea cand suprematia lui a fost subminata
de actualitatile televizate.
Cu toate ca pana
la sfarsitul perioadei mute, actualitatile cinematografice se numeau uneori
„jurnal” (Jurnal Venus, in 1912; Jurnal Leon Popescu, in 1914; Jurnal
Rapid, in 1927; Jurnal Bucuresti, in 1928), acestea n-au atins
treapta de selectie, organizare si ritmicitate specifica unui jurnal
propriu-zis. Ele se realizau indeosebi prin filmarea unui eveniment pentru a fi
prezentat imediat pe ecran sau atasat unor jurnale straine. Abia in iunie 1931
apare pe ecranele noastre „primul film-jurnal sonor si vorbitor facut in
Romania” sub emblema „Carpathia Jurnal” in care, alaturi de mai
multe subiecte din actualitatea interna, apare si o parte internationala.
Sumarul acestui prim si autentic jurnal cinematografic de actualitati este
sugestiv: 1. Centenarul infanteriei. Serbarile de la Regimentul IV Ilfov. 2.
Matchul de foot-ball „Macabi” Bucuresti - „Sabaria” (Ungaria). 3. Targul
Mosilor. 4. Derbyul roman, 1931. 5. Schimbarea garzii la Palat. 6. Jurnal
Paramont cu ultimele noutati din lume.
Intrarea tarii in
razboi avea sa accentueze tendinta de jurnalizare a cinematografiei: „Asupra
industriei noastre cinematografice, razboiul a avut efecte nefaste. Elanul cu
care se pornise la zidirea acestui edificiu de mandrie nationala a fost brusc
franat de furia evenimentelor. Dupa frumosul inceput marcat in 1939 de «O
noapte de pomina» si «Se aprind facliile», nu s-a mai lucrat nimic in afara de
jurnale.”
Tematica
jurnalului cinematografic – editat de Oficiul National al Cinematografiei,
subordonat din primavara anului 1941 Marelui Stat Major – a urmarit, cum era si
firesc, evenimentele politico-militare ale timpului, evolutia implicarii cat
mai evidente a tarii in desfasurarea de forte europene. Astfel, in a doua parte
a anului 1939, publicistica cinematografica reflecta confuzia si lipsa unei
orientari clare din partea cercurilor conducatoare. Este semnificativ in acest
sens faptul ca jurnalele ce cuprind evenimentele din lunile septembrie si
octombrie 1939 nu contin nici o referire la tragedia cotropirii Poloniei de
catre trupele Reichului. Daca asemenea evenimente externe delicate puteau fi
ocolite, era imposibil sa se faca acelasi lucru cu cele interne. De pilda,
jurnalul nr. 15/1939 este o editie speciala inchinata funeraliilor primului
ministru Armand Calinescu in care banda sonora contine numai muzica funebra,
fara nici un comentariu. Sub pretextul reculegerii, era un mod de a ocoli
luarea de pozitie si de a atenua reactiile.
Pe
masura ce razboiul devenea tot mai iminent pentru Romania, „neutralitatea”
jurnalelor de actualitati incepe sa se naruie.
Ca urmare a declaratiilor tot mai patetice ale conducatorilor,
realizatorii jurnalelor si-au indreptat camerele de luat vederi spre o redare cat
mai clara a programului de securitate nationala, catre calauzirea si
incurajarea sentimentului national ranit si indoliat prin rapturile teritoriale
din vara anului 1940. Asa se face ca fiecare faza a procesului de pregatire
militara intreprins de Romania isi are si un reflex cinematografic:
antrenamentele militare, manevrele terestre, navale si aeriene; aceeasi atentie
a fost acordata productiei militare si apararii civile.
Jurnalismul
cinematografic din aceasta perioada s-a dedicat, de asemenea, ridicarii
moralului trupelor si populatiei, punand accentul pe parade si ceremonialuri
militare, intruniri cetatenesti, pe fastuoasele evocari ale trecutului glorios
– toate acestea fiind, in fond, dovezi concrete ale gravitatii situatiei in
care se gasea Romania anilor 1940-1941, dar si argumente in favoarea ideii ca
cinematograful devenea tot mai mult subordonat factorilor de decizie
politico-militara, un instrument al propagandei nationale.
Imediat
dupa declansarea razboiului antisovietic pentru eliberarea Basarabiei si
Bucovinei de Nord, la 22 iunie 1941, Ministerul Propagandei Nationale impreuna
cu M.St.M. schimba titulatura si
numerotarea jurnalului, astfel ca Jurnalul sonor O.N.C. nr. 95 devine Jurnalul
de razboi nr. 1. De-acum jurnalele sunt elaborate de O.N.C. in colaborare
cu plutoanele de propaganda ale Marelui Cartier General. „Obligatiile
redactarii jurnalului intrasera aproape integral in competenta Sectiei de
Propaganda a M.St.M.”, noteaza dr. Ion I. Cantacuzino.
Intaiul jurnal
cinematografic de razboi care a aparut pe ecrane in prima saptamana a lunii
iulie 1941 cuprindea: filmari realizate la 22 iunie 1941 in Bucuresti: Trecerea
pe sub Arcul de Triumf a trupelor ce se indreptau spre front, Manifestatiile de
entuziasm ale populatiei in piete si pe strazile Capitalei, manifestatii ce
subliniau sprijinul national pentru actul politic si militar al redobandirii
tinuturilor romanesti rapite cu un an mai inainte de vecinul din rasarit. O
data cu aceste subiecte din activitatea imediata, jurnalul cinematografic evoca
insa pe larg – utilizand documente de filmoteca – si cateva din momentele
cruciale ale istoriei acestor locuri: Cetatile lui Stefan cel Mare de la
Nistru, Serbarile Unirii Basarabiei de la Chisinau si Iasi (1918), Exodul
refugiatilor basarabeni din fata trupelor sovietice de ocupatie, in vara anului
1940.
In timp ce acest
„Jurnal” se afla in lucru, operatorii O.N.C. mobilizati pentru front de M.St.M.
filmau subiecte militare ce vor intra in Jurnalul de razboi urmator
(difuzat in 13 iulie 1941: „Bombardamentele sovietice in Constanta si
Bucuresti” (26 iunie), Evacuarea copiilor din Capitala, Capturarea
primilor prizonieri sovietici, Generalul Antonescu pe front” (2
iulie), Participarea aviatiei romane la luptele aeriene din Basarabia (3
iulie). Cum se vede, organismul cinematografic de stat se adaptase foarte rapid
la noua situatie.
In
continuare, Jurnalul cinematografic de razboi devine o autentica si
impecabila cronica in imagini a vitejiei romanesti, a unui timp dramatic in
existenta noastra nationala. Sumarele unora dintre acestea sunt elocvente si
semnificative.
Jurnalul nr. 8,
difuzat in 23 septembrie 1941: scoala de parasutisti militari; podul peste
Nistru „Maresal Antonescu”; inspectiile pe front ale M.S. Regelui si
Conducatorului Statului; apararea litoralului romanesc; actiunile aviatiei si
ale apararii contra aeronavelor; luptele de la Odessa.
Jurnalul nr. 9,
difuzat in 30 septembrie 1941: inmormantarea generalului Ritter von Schobert la
Nikolaev si inmormantarea generalului Al. Ioanitiu la Bucuresti. Evocarea
momentelor importante de pe front din viata celor doi generali eroi.
Jurnalul nr. 10,
difuzat la 11 octombrie 1941. M.S. Regina Mama Elena viziteaza spitalele de
raniti; eliberarea localitatilor si intoarcerea populatiei romanesti din
refugiul pricinuit de ocuparea Basarabiei de bolsevici; inundatiile si
sprijinul armatei romane in eliminarea urmarilor acestora; luptele din Odessa;
von Killinger pe front; vizita maresalului Antonescu pe frontul din Ucraina
(podul Bolboaca); transporturi de munitii; curatirea campului de mine lasate de
bolsevici in retragere; scene de lupta din diferite zone ale frontului etc.
Jurnalele de
razboi au fost elaborate la O.N.C. pe baza imaginilor filmate pe front de
reporterii cinema de razboi, cu sprijinul specialistilor militari din M.St.M.
Redactarea comentariului era de competenta Ministerului Propagandei Nationale
si, deseori, era controlat direct de Mihai Antonescu personal. Cu toate
acestea, prevaleaza informatia si nu prelucrarea ideologica, faptul concret si
nu demagogia propagandistica. Asadar, un comentariu sobru, echilibrat, perfect
adecvat imaginilor:
„Luptand in
Crimeea pentru cucerirea muntelui Capella, aparat cu inversunare de bolsevici,
brigada de vanatori de munte de sub comanda generalului Lascar s-a acoperit de
glorie, alungandu-l pe inamic si ocupandu-i pozitiile. Intr-o perfecta
cooperare si colaborare, focul de artilerie al brigazii vanatorilor de munte si
atacul avioanelor noastre pregatesc si sustin cu vigoare inaintarea vitejilor ostasi
romani. Exemplu si indemn ostasilor sai, generalul Lascar conduce operatiunile
de prima linie.”
Intr-un alt
jurnal, speaker-ul Gh. Soare, crainicul permanent al jurnalului de razboi si al
documentarelor pe aceeasi tema, cu vocea sa grava si afectata, citea: „Trupele
romane din sudul Crimeii, executand un mars exceptional de aproape 100 km in 24
de ore au contraatacat cu putere unitatile sovietice care debarcasera la
Feodosia. Artileria invinge toate greutatile drumurilor inzapezite. Luptand in
stransa cooperare, o brigada de cavalerie si una de vanatori de munte au
zdrobit dusmanul, alungandu-l de pe crestele muntilor inapoi in mare. Artileria
de insotire bombardeaza vasele in care se retrag trupele adverse. Dupa
nimicirea bolsevicilor, vanatorii de munte inainteaza de-a lungul litoralului
spre a curata terenul de ultimele ramasite ale inamicului”.
In organica
jurnalelor de razboi, muzica juca un rol preponderent, de pivot al mesajului
transmis cinematografic. De aceea mixajul imaginilor cu comentariul era insotit
permanent de creatii ale fondului componistic romanesc, de melodii
vibrant-patriotice aflate de mult, traditional chiar, in constiinta publicului.
„Desteapta-te,
romane!”, „Pui de lei”, dar si „Marsul lui Iancu”
si „Treceti batalioane romane, Carpatii”, in forma lor orchestrala,
subliniau pregnant si convingator ideea ca razboiul din Est se duce cu gandul,
cu inima la integritatea teritoriala a Romaniei Mari, la respingerea categorica
a Dictatului de la Viena din 30 august 1940.
In ceea ce priveste
acuratetea imaginilor integrate in aceste jurnale de razboi, trebuie subliniat
ca reporterii cinema de pe front nu puteau fi totdeauna pe… faza. Rapiditatea
schimbarilor de front, mobilitatea dispozitivelor si complexitatea actiunilor
pe de o parte si numarul limitat al operatorilor, dar mai ales lipsa
mijloacelor de transport pentru ajungerea lor operativa la locul si in timpul
confruntarilor militare duceau uneori la reconstituirea unora dintre actiunile
combative ale armatei noastre, actiuni cerute expres de necesitatea integrarii
lor in jurnalele cinematografice.
Astfel,
la 19 august 1941, Sectia Propaganda a M.St.M. solicita unui regiment
motomecanizat din Bucuresti sa puna la dispozitia operatorilor cinema ai O.N.C.
„pe terenul Straulesti sau in apropiere cateva care de lupta cu care urmeaza
a se face inscenari de actiuni militare necesare pentru completarea jurnalelor
cinematografice. De asemenea, proiectilele necesare pentru ca un tanc sa fie
filmat in actiune, precum si cateva petarde explozive si fumigene”. In
acelasi sens, la 22 noiembrie 1941, Comandantul Armatei a 3-a, aflata pe front,
comunica Sectiei Propaganda a M.St.M. ca „din cauza timpului inaintat, cum
si a faptului ca trupele se gasesc la mari departari, reconstituirea bataliei
de la Marea de Azov nu mai este posibila acum. In afara de aceasta, si aspectul
terenului este complet schimbat, batalia avand loc in octombrie, iar acum
campurile sunt acoperite de zapada”.
Aceasta
consemnare documentara dovedeste
seriozitatea, raspunderea si integritatea morala a factorilor de conducere
militara vis-á-vis de pastrarea intocmai pentru viitorime, in memoria
cinematografica, a imaginii nealterate a operatiunilor Razboiului de Rasarit.
Editate
saptamanal, aceste jurnale de razboi erau prezentate publicului bucurestean
sambata, iar in tara au rulat in 220 de cinematografe din 148 de localitati.
Difuzarea
jurnalelor se facea pe trei canale: • prin Serviciul de difuzare al O.N.C.
pentru reteaua comerciala interna. Totodata, O.N.C.-ul asigura cate 100
exemplare cu afisul si titlurile peliculei respective; • prin Directia
Cinematografica a M.P.N. pentru reteaua de propaganda externa; • prin Sectia
Propaganda a M.St.M. pentru unitatile militare din interior si de pe front.
In general, Jurnalul
de razboi era repartizat astfel: 20 copii prin O.N.C.; 6 prin Directia
Cinematografica si 1 prin M.St.M.
Probleme
deosebite se puneau indeosebi cu difuzarea comerciala a jurnalelor si mai ales
in partea a doua a razboiului, in anii 1943 – 1944, cand reflex al atitudinii
refractare a publicului fata de continuarea unui razboi care toca zeci de mii
de vieti, Jurnalul de razboi, desi distribuit in cinematografe, nu
ajungea totdeauna si pe ecran. Dovada sunt desele interventii ale
oficialitatilor in aceasta problema, mergandu-se pana la stabilirea unor
sanctiuni usturatoare. Asa de pilda, la 4 mai 1943, Directia Cinematografica a
M.P.N. trimitea tuturor cinematografelor Circulara cu nr. 424: „…V-am adus
repetat la cunostinta ca aveti indatorirea de a prezenta in programele
cinematografului dv. cate un film documentar cultural care urma sa vi se
trimita de Ministerul Propagandei, precum si jurnalul de actualitati O.N.C.
socotit prin excelenta un film cultural.
Printr-o
interpretare gresita a acestei dispozitiuni, unii dintre antreprenori socotind
ca daca pana azi nu li s-a programat la fiecare spectacol un film documentar,
atunci cand se programeaza un asemenea film sunt dispensati de a avea in
program si Jurnalul O.N.C.!
Se reaminteste
pentru ultima data ca jurnalul de razboi nu trebuie sa lipseasca din nici un
program al dvs.
De asemenea,
programarea si a unui alt film documentar-cultural nu dispenseaza in nici un
chip pe antreprenorul respectiv de a avea obligatoriu in program Jurnalul
O.N.C.
In cazul ca, si
dupa aceasta ultima lamurire, vreunul din exploatatorii de cinematografe ar
starui inca in refuzul de a se conforma indatoririlor de mai sus, vi se atrage
atentia ca se vor lua masuri de sanctionare impotriva contravenientilor, masuri
constand din:
a)
inchiderea pe timp de trei zile a salii pentru prima abatere;
b)
inchiderea pe timp de o saptamana la a doua abatere;
c)
retragerea autorizatiei de functionare si inchiderea definitiva a salii pentru
a treia abatere”.
In
noiembrie 1943, Directia Cinematografica din M.P.N., emite Dispozitiunea nr.
6281 prin care obliga cinematografele sa proiecteze in ordine: 1. Jurnalul
O.N.C.; 2. Editie speciala sau film documentar; 3. Filmul artistic de lung
metraj. Cu acest prilej, se inaspresc si se inmultesc sanctiunile pentru
contravenientii la aceste dispozitii astfel: • amenda in folosul O.N.C.; • in
timpul suspendarii autorizatiei de functionare a cinematografului, impozitul
acestuia va fi totusi platit; • internarea in lagar a proprietarului salii
pentru rea-vointa si intentie de a aduce prejudicii operei de propaganda
nationala.
Obiectiva, presa
a sesizat, cu o anume valoare desigur, exagerarile cuprinse in asemenea masuri
prohibitive. „Jurnalul cinematografic are un caracter cultural si informativ
de actualitate. Pentru acest motiv, ar fi mai practic sa se reprezinte acelasi
jurnal, si ultimul, la toate cinematografele. Nu vedem explicatia pentru care
ultimul jurnal se reprezinta numai la marile cinematografe din Centrul
Capitalei si ajunge in cartiere abia dupa luni de zile, cand nu mai corespunde
cu nimic nici scopului, nici misiunii lui informative si de actualitate.
In acest timp,
multe situatii politice nu mai corespund prezentului (mai ales reportajele de
razboi care sunt atat de variabile!), si astfel, esti nevoit sa vezi la
cinematografele periferice de trei si patru ori aceleasi jurnale invechite si
la intervale atat de tarzii”.
Cu toate acestea,
jurnalul cinematografic a fost receptat si apreciat ca un seismograf sensibil
al epocii, inregistrand meandrele si sinuozitatile momentului istoric: „Jurnalele
romanesti de razboi au aratat ochilor uimiti ai lumii faptele minunate de arme
ale celui mai viteaz ostas. Ele au transmis umanitatii, si pe calea
cinematografului, sufletul nostru.”
„Astazi, o mare
parte din jurnalele de actualitati romanesti sunt inchinate frontului. In acest
scop, operatorii incadrati in plutoanele speciale ale armatei iau imagini pe
campul de lupta: imagini reale ale razboiului dur, imagini ale soldatului ce
lupta in prima linie. Acest jurnal cinematografic, prin forma lui originala si
diversa, reuseste sa fie agreat pretutindeni, de toate straturile sociale”.
Si o ultima
apreciere, surprinzatoare, dar relevanta pentru valoarea in timp a jurnalului
nostru cinematografic realizat in acea perioada: „Alaturi de admirabilele
jurnale datorate curajosilor reporteri de razboi ai O.N.C., unica realizare
autohtona care a marcat o promitatoare data in cinematografia romana a fost «O
noapte furtunoasa» bazata pe munca domnilor Ion Cantacuzino si Jean Georgescu”.
In timpul
razboiului din Vest, Jurnalul de razboi si-a incetat aparitia, o tentativa de
reluare a jurnalismului militar cinematografic fiind consemnata in anul 1948
cand, la Sectia de Filme Militare a D.S.P.A. s-a editat Jurnalul militar
nr. 1. In 1949, apar doua asemenea jurnale, in 1950 si 1951 cate sase. Peste
mai bine de un deceniu, in 1963 se mai editeaza patru, apoi sporadic cate
doua-trei anual pana in anul 1972 cand apare ultimul Carnet militar
cinematografic din istoria institutiei de profil a armatei.
Disparitia jurnalului cinematografic ca gen al celei de-a 7-a arte s-a datorat, desigur, aparitiei televiziunii care a preluat informatia audio-vizuala transferand-o din cinematografe in casele oamenilor, de pe marele pe micul ecran, ritmul de aparitie din saptamanal in cotidian. Ca structura, insa, telejurnalul isi are sorgintea in jurnalul cinematografic caruia in esenta nu i-a schimbat continutul.
VIOREL
DOMENICO
NOTE:
1. D. I. Suchianu, „Magazin istoric” nr. 6/iunie 1969,
p. 72
2. „Cinema”, nr. 513, ianuarie 1942
3. Arhiva Nationala de Filme, Fond O.N.C., Dosar
„Jurnale sonore” nr. 16, fila 121
4. Dr. Ion I. Cantacuzino, „Intalniri cu
cinematograful. Amintiri.”, manuscris A.N.F., Dosar A 2272, fila 168.
5. Arhiva M.Ap.N. Fond M.St.M. Sectia Propaganda.
Dosar 28, filele 215, 233, 258.
6. Arhiva Nationala de Filme, Fond O.N.C., Dosar 31,
Montaje 2, filele 38 _i 86
7. Arhiva M.Ap.N. Fond M.St.M. Sectia Propaganda,
Dosar 31, fila 100
8. Idem, fila 126
9. Arhiva Nationala de Filme, Fond O.N.C., Dosar 25,
fila 306
10. Idem, fila 340
11. Idem, fila 215
12. Arhiva Nacional de Filme, Fond O.N.C., Dosar 25,
fila 314
13. Idem, fila 322
14. Idem, fila 337
15. „Curentul”, 6 august 1943
16. „Soldatul”, nr. 187, 19 septembrie 1942
17. „Cortina”, nr. 142, 6 martie 1943
18.
Calendarul „Universul”, 1943, p. 135
<sus>