De cand cu un ministru buclucas,
romanii se pot mandri si ei cu o inovatie lingvistica ce ar putea desemna
aparatul de xerox. Orgoliul nostru ar putea fi salvat si domolit pentru ca daca
n-am fost in stare sa inventam masinaria cu pricina, macar sa-i punem si noi un
nume. Romanii sadea vor da cu tifla cosmopolitilor si vor spera, cu oarecare indreptatire,
ca termenul sa patrunda, vijelios si temeinic, in dictionarele sofisticate si
doldora de cuvinte ale altor limbi, ceva mai „circulate".
Dar cazul (prea)mediatizat al
ministerialei persoane pare sa fi lasat sa se intrevada numai varful
insignifiant al unui aisberg urias. Inainte de toate, pentru ca fenomenul „imprumuturilor"
nemarturisite din operele altora nu este, la noi, atat de nou cum s-ar putea
crede, ci are o nobila traditie si o istorie cu care romanii neaosi se pot mandri,
daca le da mana. Intr-un articol din „Bucovina literara" (nr. 3/2004),
Alexandru Dobrescu a inventariat unele produse tiparite ale „stiintei de
contrabanda" – cum inspirat a numit plagiatul in stiinta Anghel
Demetriescu, el insusi, „demascatorul", dovedindu-se, culmea ironiei!, ca
ar fi „imprumutat", la randul sau, pagini intregi din H. Taine – printre
autorii consemnati regasindu-se numele unor profesori universitari sau specialisti
recunoscuti in domeniile lor. Sa spun doar ca celebrul jurist C. Hamangiu, al carui
nume este si astazi asociat cu o importanta colectie de legi, si-a luat licenta
in drept cu o lucrare copios plagiata dupa o teza de doctorat frantuzeasca.
Dar daca acesti distinsi
intelectuali de la cumpana veacurilor al XIX-lea si al XX-lea se straduiau, cu
oarecare eforturi (materiale mai cu seama, presupun), sa-si procure acele lucrari
ce le erau necesare pentru „inalta inspiratiune", astazi Internetul a
eliminat orice impediment.
Vrei o idee noua? Nu este
nevoie sa te ostenesti prea tare. Comod asezat in fata unui computer, afli,
prin intermediul numeroaselor motoare de cautare, cam tot ceea ce doresti.
Marchezi, copiezi si transferi iute, intr-un document Word dinainte pregatit,
orice idee sau informatie de care ai nevoie. Da, hartia suporta orice, se stie,
iar pe ecranul monitorului „hartia" in format electronic nu si-a schimbat
proprietatile. Continua sa suporte orice. Deci, deasupra sau dedesubt nu se va
supara nimeni daca iti vei lasa numele sa zburde relaxat, mai spatiat si cu un
pic de bold daca se poate, asa, ca sa iasa in evidenta. De aici incolo incepe
impostura, iar daca generatia acestor creiere spalate si neintrebuintate
trebuia sa poarte un nume, care altul ar fi fost mai potrivit decat „generatia copy
si paste"?
Pentru ca, nu-i asa, sursa nu
mai conteaza! A avut altul ideea asta inaintea ta? Ce sa-i faci, isi spun unii,
daca s-a nascut mai devreme!? Cartile din carti se fac, zic altii, convinsi ca
plagiatul sau furtul intelectual ar putea fi „acoperite" prin astfel de
formule ingaduitoare, asa cum gospodina lenesa ascunde gunoiul sub pres sau
covor, socotind ca nu-si da nimeni seama.
Vrei un referat despre imperecherea
puricilor balai de Alaska sau ultimele studii despre conservarea fosilelor de
brontozaur bicefal? Nimic mai simplu! Copy, paste si numele tau,
anonimul cu pretentii de „stea stiintifica", se prezinta lumii drept ceea
ce nu este. Fara jena, fara complexe. Doar altii nu procedeaza la fel?
Analiza informatiei a murit.
Sinteza este in colaps. Originalitatea e in coma.
Sa le inaltam din piepturile noastre un sobru si trist recviem! (F. S.)