Admiterea
Romaniei in NATO nu a fost o surpriza. A fost rezultatul unor ani buni de munca
sustinuta si sacrificii care au dat roadele scontate si binemeritate.
Activitatea desfasurata de militarii romani, de-a lungul acestor ani, sub egida
NATO, reprezinta unul dintre cele mai importante atuuri care au dus la infaptuirea
unui deziderat major, asumat fara ezitare, al Romaniei actuale: admiterea in
Alianta.
De acum inainte
– multumita recunoasterii meritate a valorii lor – pentru militarii romani se
vor deschide noi orizonturi profesionale si oportunitati pentru a-si dovedi
capacitatile, aptitudinile si competenta in diverse teatre de operatii militare
sau in cadrul comandamentelor NATO, unde vor avea posibilitatea sa isi imbogateasca
experienta si sa-si traseze traiectele unor cariere la care doar visau.
Cu siguranta,
nu toti militarii armatei romane vor putea face parte din structurile operative
ale Aliantei sau din contingentele care vor indeplini misiuni in strainatate. In
functie de necesitati si de criterii bine stabilite, NATO va solicita militari
romani pentru ocuparea unor posturi sau pentru indeplinirea anumitor misiuni.
Ajungem, astfel, la inevitabila si necesara selectie.
S-a tot
vorbit – si inca se vorbeste, desi au trecut mai bine de 14 ani de la
evenimentele din decembrie 1989 – de schimbarea si innoirea mentalitatilor ca
despre un adevarat panaceu al eradicarii tarelor societatii actuale, mostenite
din zestrea „maligna" a defunctului sistem socialist si care inca ne mai
dau dureri de cap. De aceea, este foarte important ca felul in care se va face
selectia militarilor pentru misiunile incredintate de NATO si valorificarea
experientei dobandite de ei in aceste misiuni sa se afle, in continuare, sub
auspiciile unor mentalitati moderne, realiste, adecvate epocii in care traim.
Selectia
trebuie sa fie guvernata de criterii impartiale, riguroase si eficiente, iar
valorificarii experientei trebuie sa i se aloce importanta pe care o merita.
Nepotismul, orgoliile marunte si interesele meschine nu isi au locul intr-o
activitate atat de importanta ca selectionarea militarilor care vor reprezenta tara
in cadrul Aliantei Nord-Atlantice. Nu ne putem permite sa inselam increderea
care ni s-a acordat si sa punem in umbra toata munca depusa pana acum prin
alegerea unor reprezentanti incapabili sa se ridice la valoarea celor care
le-au deschis drumul.
Exigenta
selectiei va trebui ridicata pentru ca mizele si, implicit, concurenta vor fi
mai mari. Posturile si misiunile oferite de NATO vor fi, probabil, mai multe
decat pana acum, de complexitate ridicata si vor presupune o responsabilitate
mai mare. Prin urmare, avantajele materiale si beneficiile profesionale,
exprimate in castigul de experienta, vor avea o crestere pe masura.
Exigentele,
mizele, complexitatea misiunilor si responsabilitatile ridicate nu trebuie sa
ne impiedice sa avem in vedere, la selectiile viitoare, si pe cei mai tineri
militari. Sa nu uitam ca multi dintre ei, in pofida varstei lor, au acumulat o
apreciabila experienta in misiuni si posturi dificile. Mai mult decat atat, de
partea lor se afla tineretea, capacitatea de asimilare si adaptare mai mare,
cunoasterea limbilor straine si a computerelor la un nivel bun sau foarte bun,
mentalitati moderne, generate si consolidate de vremurile noi in care s-au
format si, nu in ultimul rand, avantajul utilizarii, pe o perioada mai indelungata,
a experientei acumulate de ei de-a lungul anilor care vor urma.
Iata de
ce, in numele asigurarii reusitei viitoare a militarilor nostri pe timpul
misiunilor NATO si al maximizarii castigului in experienta al armatei,
garantarea sanselor egale de participare la selectii pentru toti militarii si
corectitudinea in desfasurarea acestora trebuie sa ramana reguli de aur in
viitor.
Capitan Marian Predoaica