Pentru Romania, integrarea in NATO a insemnat de la
inceput declansarea unui proces complex in toate domeniile vietii politice,
economice, sociale si militare. Acest efort colectiv a schimbat radical
statutul Romaniei si i-a asigurat integrarea in comunitatea euroatlantica.
Privind retrospectiv, putem spune ca pe parcursul anilor de dupa revolutia din
decembrie 1989 se pot observa mai multe linii de continuitate, atat impuse cat
si asumate, directii care sunt, de fapt, jaloane pe calea reformei.
In 22 decembrie 1989, o data cu prezentarea Comunicatului catre tara al Frontului Salvarii Nationale, a fost sintetizata noua orientare a politicii Romaniei spre edificarea statului de drept, a economiei de piata si, in general, a valorilor democratice. Consensul politic construit la inceputul anilor ’90 a reprezentat fundamentul politicii externe a Romaniei de apropiere de Alianta. Transformarile democratice din acesti ani au vizat dezvoltarea unei strategii de securitate nationala care sa raspunda provocarilor din noul context strategic rezultat din prabusirea fostului bloc al Pactului de la Varsovia.
O data cu declansarea primei crize
iugoslave, Romania se confrunta cu un set de riscuri, provenite din spatiul
instabil al regiunii balcanice. Aceste noi riscuri de securitate care au
afectat majoritatea tarilor europene vor genera noi directii in politica de
securitate regionala.
Romania era situata intr-un context
strategic caracterizat prin lipsa unor garantii de securitate si, in acelasi
timp, in situatia de a identifica si pune in aplicare primii pasi ai dialogului
cu NATO, folosind toate oportunitatile care deschideau calea apropierii de
Alianta.
De la inceputul anului 1992, NATO va
initia noua sa politica de dialog si cooperare cu fostele state membre ale
Tratatului de la Varsovia, infiintand Consiliul de Cooperare Nord-Atlantica.
Acest element nou in conceputul strategic al NATO va impulsiona transformarile
din Romania, efect care se poate observa prin intensificarea reformei in
armata, prin dezvoltarea primelor elemente ale controlului civil si democratic
asupra fortelor armate, prin promovarea unei noi conceptii privind rolul
Romaniei in context regional.
Cele mai importante institutii ale
statului au fost implicate atat in dezvoltarea capacitatilor de a interactiona
si coopera cu NATO, cat si in dezvoltarea unei noi viziuni privind satisfacerea
intereselor nationale legate de asigurarea securitatii pe termen scurt.
Procesul politic de democratizare, declansat o data cu primele alegeri libere,
va determina un prim set de prioritati in cadrul strategiilor sectoriale
guvernamentale. Astfel, toate structurile cu rol in domeniul securitatii,
sigurantei si ordinii publice, vor fi supuse controlului democratic parlamentar
si vor beneficia de o conducere civila.
Aceasta noua etapa, relevanta pentru
drumul parcurs de Romania, isi are inceputul in ianuarie 1994 cand tara noastra
semneaza Programul Parteneriatul pentru Pace (PfP). Initiativa lansata de NATO
a reprezentat pentru Romania o noua oportunitate in vederea extinderii
directiilor de apropiere de Alianta. Acest program viza nu numai cunoasterea
reciproca, ci si dezvoltarea increderii intre state, realizarea primelor
elemente de interoperabilitate cu structurile NATO si, nu in ultimul rand,
derularea unor programe de asistenta in domeniul apararii.
Prin semnarea Documentului de Prezentare, Romania intra intr-o noua faza in care strategia de reforma interna beneficiaza de un sprijin puternic si de noi impulsuri pe linia restructurarii armatei. Bilantul celor 10 ani de prezenta in cadrul PfP este impresionant prin miile de activitati si exercitiile la care Romania participa, precum si prin impactul deosebit in sfera transferului de experienta dinspre Alianta spre structurile nationale.
Parteneriatul pentru Pace a mai avut si o alta menire, aceea de a
intari decizia interna ca integrarea in NATO este singura alternativa viabila
de securitate a Romaniei. Incepand chiar cu anul 1995, Romania devine cu adevarat
o tara candidata la integrarea in structurile euroatlantice. In urmatorii doi
ani, va face eforturi deosebite, propunandu-si ca obiectiv invitarea sa in 1997
de a deveni tara membra NATO in primul val de extindere din perioada
post-Razboi Rece.
Summit-ul NATO de la Madrid din 1997
nu reprezinta pentru Romania si momentul consfintirii unui nou statut
international. In ciuda acestei decizii, eforturile de indeplinire a
criteriilor pentru integrarea in Alianta vor fi apreciate de statele membre.
Evidentierea progresului facut de Romania va duce la noi efecte benefice pentru
reforma pe plan intern. Astfel, in acelasi an, va fi lansat Parteneriatul
Strategic Romania-SUA, decizie importanta atat in plan bilateral cat si pentru
relatia noastra cu comunitatea transatlantica. O data cu lansarea acestui
parteneriat, Romania devine, membru de facto al NATO. Acest nou concept
avand un rol central in strategia de securitate presupunea cel putin doua
aspecte importante. Primul vizeaza internalizarea si asumarea unor obligatii si
angajamente aproape similare cu ale unor tari membre NATO. In al doilea rand,
Romania sprijinea strategia NATO atat pe linie politica, cat si militara.
Statutul de membru de facto va fi afirmat cu putere o data cu
declansarea ostilitatilor din provincia sarba Kosovo si derularea evenimentelor
asociate interventiei NATO in zona.
Prin contributia sa, Romania isi va
demonstra aceasta noua calitate, lucru recunoscut in 1999 in Comunicatul final
al summit-ului NATO de la Washington. Nominalizata alaturi de alte
state, Romania va beneficia de un nou concept menit sa accelereze reforma
interna. Este vorba de Planul de Actiune pentru Aderare, document-cadru
in care erau cuprinse obiectivele reformei in domeniul politic, militar, de
justitie si de securitate.
Anul 2001 a fost decisiv pentru
schimbarea calitativa a Planului National de Aderare prin asumarea unor
obiective cu un impact deosebit pentru reforma in armata. Atacurile teroriste
din 11 septembrie 2001 au reprezentat un moment in care Romania a dat un
raspuns clar de solidaritate cu comunitatea internationala, cu Statele Unite
ale Americii si coalitia tarilor conduse de ele, cu politica NATO fata de acest
eveniment foarte grav.
Romania era astfel mult mai
favorabil perceputa de statele NATO, ceea ce a marit considerabil sansele
integrarii, ale invitarii tarii noastre alaturi de alte 6 state la summit-ul
de la Praga, pentru inceperea negocierilor de aderare.
Dezbaterea privind rolul Romaniei in
NATO a inceput inainte de deznodamantul fericit de la Praga, insa a fost
evidentiat ca o prioritate in cadrul unui eveniment major pentru Romania,
vizita presedintelui SUA, George W. Bush, la Bucuresti, imediat dupa summit.
In discursul sau, presedintele
american, care anterior definise Romania ca reper-limita al largirii spre Marea
Neagra a Aliantei, transmitea Romaniei un semnal clar a ceea ce va fi un
element important in noul rol al tarii noastre in Alianta.
Situata la zona de frontiera a NATO,
Romania trebuie sa devina un avanpost al Aliantei Nord-Atlantice, si in acelasi
timp, un factor de multiplicare a strategiei NATO in regiunea Marii Negre, a
Caucazului si in spatiul CSI.
Armata Romaniei, care in 2007 va fi
o armata profesionista, interoperabila cu fortele NATO si capabila sa participe
la misiuni dintr-un spectru foarte larg, va trebui sa devina, in aceasta
regiune, un model de reforma in domeniul militar.
In acelasi timp, exigentele
transformarii NATO impun si Romaniei, ca tara membra, identificarea si
consolidarea unei specializari de nisa, optiune care va reprezenta, din punct
de vedere calitativ, un aport la strategia NATO.
Deciziile de la Praga care vizeaza
dezvoltarea acelor capabilitati destinate prevenirii unor noi riscuri si
amenintari, cum ar fi terorismul, proliferarea armelor de distrugere in masa si
alte riscuri transnationale, sunt o prioritate a reformei sectorului de
securitate.
Destinul comun al Romaniei si al
Aliantei este edificat nu numai pe baza celor 14 ani de colaborare si dialog cu
Alianta, ci si pe unitatea de valori care caracterizeaza spatiul individual de
securitate al Europei.
Dr.
Claudiu Degeratu
Calin
Hentea, Cornel Scafes, Horia Serbanescu, Armata romana in misiuni
internationale, 1991-2003, Colectia „Dorobantul“, Bucuresti, Editura C.N.I.
Coresi, 2004, 80 p. si opt planse color.
Lucrarea – care
prezinta misiunile organizate de ONU, OSCE si NATO in teatre de operatii
situate in Europa, Africa si Orientul Mijlociu – se constituie intr-o sinteza a
evolutiei organizarii, a echipamentului, armamentului si mijloacelor tehnice
utilizate de trupele romane angajate in operatiuni internationale in anii
1991-2003.
Volumul semnat de cei trei autori este al doilea din colectia „Dorobantul“, initiata de Muzeul Militar National, care isi propune o abordare a istoriei militare dintr-o perspectiva inedita care va captiva mai ales atentia publicului larg. Subiectele – istoricul misiunilor internationale, uniformele, echipamentul, armamentul, tehnica de lupta, drapelele, decoratiile si insemnele ostirii romane din anii 1991-2003 – sunt prezentate sintetic, fiind insotite de peste 50 de fotografii alb-negru si opt planse color realizate de Horia Vl. Serbanescu.
*1990,
iulie. Prim-ministrul
Romaniei adreseaza, in scris, Secretarului General al NATO, Manfred Wörner,
invitatia de a vizita Romania. In scrisoare, propune si acreditarea unui
ambasador roman la NATO.
*1990,
octombrie. Ambasadorul roman
in Belgia este autorizat sa initieze relatii diplomatice cu NATO.
*1990,
octombrie. Prim-ministrul
roman se intalneste, la Bruxelles, cu Secretarul General al NATO.
*1990,
decembrie. Seful Statului
Major General roman viziteaza Cartierul General al NATO de la Bruxelles unde se
intalneste cu Secretarul general al NATO, cu reprezentatii permanenti militari
ai statelor membre NATO.
*1991,
iulie. Secretarul
general al NATO, Manfred Wörner, viziteaza Romania.
*1991,
octombrie. Presedintele
Romaniei trimite secretarului general al NATO un mesaj in care afirma
disponibilitatea tarii noastre de a se angaja intr-o cooperare stransa cu NATO,
aceasta fiind singura organizatie capabila, din punct de vedere politic si
militar, sa asigure stabilitatea si securitatea noilor democratii europene,
aflate intr-o stare incipienta.
*1991,
decembrie. Ministrul roman al
afacerilor externe participa la prima intalnire a Consiliului de Cooperare
Nord-Atlantic (NACC). Propune intensificarea cooperarii cu NATO.
*1994,
ianuarie. Romania este
prima tara post-comunista care se alatura programului Parteneriatului pentru
Pace (26 ianuarie 1994); programul individual este semnat in mai 1995.
*1995,
octombrie. Romania semneaza
„Acordul privind Statutul Fortelor" intre membrii NATO si participantii la
PfP.
*1996,
mai. Secretarul
general al NATO, Javier Solana, efectueaza o vizita in Romania.
*1996, iunie. Parlamentul roman adreseaza
un apel parlamentelor statelor membre NATO in care solicita sprijin pentru ca
Romania sa devina membru NATO. Apelul subliniaza consensul politic intern
asupra acestui obiectiv al politicii
externe romanesti.
*1997,
februarie. Presedintele
roman, Emil Constantinescu, se intalneste, la Bruxelles, cu secretarul general
al NATO, Javier Solana. Cu acest prilej, subliniaza vointa ferma a Romaniei de
a se alatura Aliantei Nord-Atlantice.
*1997,
aprilie. Parlamentul roman
adopta, in unanimitate, un mesaj adresat celor 16 membri NATO, solicitand
sprijin pentru o decizie favorabila Romaniei, cu prilejul summit-ului de la
Madrid.
*1997,
iulie. In cadrul
summit-ului NATO de la Madrid, Republica Ceha, Ungaria si Polonia primesc
invitatia de aderare la Alianta. Comunicatul final confirma continuarea
procesului de largire; textul nominalizeaza Romania printre statele candidate
care au facut progrese semnificative in indeplinirea criteriilor de aderare la
NATO.
*1998,
aprilie. Secretarul general
al NATO, Javier Solana, efectueaza o vizita oficiala in Romania.
*1998,
octombrie. Parlamentul roman
aproba cererea NATO ca avioanele Aliantei sa utilizeze spatiul aerian al tarii
noastre pentru posibile operatiuni militare impotriva Iugoslaviei, numai in
„situatii exceptionale si de urgenta".
*1999,
februarie. Militari din
Romania si Statele Unite stabilesc un centru de monitorizare a traficului
aerian care sa acopere, in afara teritoriului romanesc, ariile invecinate.
*1999,
22 aprilie. Parlamentul
autorizeaza avioanele NATO sa utilizeze spatiul aerian romanesc in timpul
operatiunilor din Iugoslavia.
*1999,
25 aprilie. Summit-ul NATO de
la Washington; NATO prezinta MAP (Membership Action Plan) care pune
bazele unui mecanism de pregatire si evaluare individuala a tarilor candidate.
*1999,
mai. Reprezentantii
guvernului roman si cei ai NATO semneaza un acord referitor la conditiile in
care avioanele aliate vor putea utiliza spatiul aerian romanesc.
*1999,
17 iunie. Parlamentul roman
aproba, cu majoritate de voturi, cererea presedintelui Emil Constantinescu de a
permite tranzitul spre Iugoslavia, via Romania, al contingentelor cehe si
poloneze din cadrul trupelor internationale de mentinere a pacii pentru Kosovo
(KFOR).
*1999,
iulie. Secretarul
general al NATO, Javier Solana, viziteaza Romania.
*2000,
februarie. Secretarul
general al NATO, George Robertson, efectueaza o vizita la Bucuresti.
*2000,
iunie. Noul Comandant Suprem
al Fortelor Aliate din Europa, generalul Joseph Ralston, efectueaza o vizita in
Romania.
*2001,
septembrie. Parlamentul
decide, cu o majoritate coplesitoare, participarea Romaniei, ca aliat de
facto al NATO, la lupta impotriva terorismului international cu toate
mijloacele, inclusiv cele militare. Romania va asigura acces la spatiul sau
aerian, aeroporturi, facilitati terestre si maritime, in cazul in care va
exista o cerere NATO in acest sens.
*2001,
decembrie. Secretarul
general al NATO, Lordul George Robertson, efectueaza o vizita la Bucuresti.
*2002,
ianuarie. Comandantul
Suprem al Fortelor Aliate din Europa, generalul Joseph Ralston, face o vizita
in Romania si apreciaza progresul realizat in reforma sectorului militar.
*2002,
martie. Are loc, la Bucuresti,
summit-ul „Primavara noilor aliati" al tarilor candidate la NATO.
*2002,
aprilie. Reuniunea NAC –
Romania. Sunt analizate ultimele progrese ale Romaniei in indeplinirea
obiectivelor Planului National Anual de Aderare la NATO, ciclul III.
*2002,
aprilie. Intalnirea dintre
presedintele Ion Iliescu si secretatul general NATO, Lordul George Robertson,
la Bruxelles.
*2002,
mai. Reuniunea
ministeriala EAPC, Reykjavik.
*2002,
21 noiembrie. Summit-ul NATO de
la Praga. Romania este invitata sa inceapa convorbirile de aderare.
*2002,
22 noiembrie. Reuniunea
ministeriala EAPC, Praga.
*2002,
13 decembrie. Se desfasoara, la
Bruxelles, prima runda a convorbirilor de aderare a Romaniei la NATO.
*2003,
9 ianuarie. Are loc, la
Bruxelles, a doua runda a convorbirilor de aderare a Romaniei la NATO.
*
2003, 18 februarie. Are
loc, la Bruxelles, reuniunea SPC(R) + Romania. Este luat in discutie calendarul
Romaniei pentru finalizarea reformelor.
*2003,
3 martie. Secretarul
general al NATO, lordul George Robertson, efectueaza o vizita in Romania.
*2003,
21 martie. Ministrul roman
al afacerilor externe trimite secretarului general NATO o scrisoare care
confirma vointa si capacitatea Romaniei de a indeplini obligatiile si
angajamentele de a deveni membru cu drepturi depline al NATO. La aceasta
scrisoare este anexat calendarul Romaniei de finalizare a reformelor.
*2003,
26 martie. Ministrul roman al
afacerilor externe participa, la Bruxelles, la Ceremonia de semnare a
protocoalelor de aderare.
*2003,
4-5 aprilie. Are loc, la
Snagov, reuniunea informala a primilor ministri din cele sapte state invitate
sa adere la NATO.
*2003,
8 mai. Ratificarea
protocoalelor de aderare de catre Congresul SUA.
*2003,
19 mai. Vizita
adjunctului secretarului apararii al SUA, Paul Wolfowitz, in Romania.
*2003,
20-22 mai. Reuniunea la
nivelul presedintilor parlamentelor din statele membre ale Grupului Vilnius si
din tarile membre NATO.
*2003,
1-3 iulie. Conferinta finala
de planificare a Exercitiului NATO / PfP DACIA – 2003, axat pe domeniul protectiei
civile.
*2003,
4-5 august. Vizita oficiala
in Romania a Comandantului Suprem al Fortelor Aliate din Europa, generalul
James L. Jones.
*2003,
8-9 octombrie. Reuniunea
informala a ministrilor apararii din statele membre si invitate de la Colorado
Springs. Se desfasoara exercitiul – seminar „Dynamic Response" cu
evaluarea modului de luare a deciziei la nivelul ministrilor apararii in
dislocarea rapida de forte ca raspuns la o amenintare la adresa securitatii
colective a NATO.
*2003,
20-22 octombrie. Primele
consultari oficiale cu NATO privind oferta de forte pe baza dezvoltarii
Propunerilor de Forte ale Romaniei marcheaza debutul implicarii efective a
tarii noastre in procesul de planificare al Aliantei. Romania isi asuma cu
acest prilej o contributie detaliata si dezvoltata pana in 2012.
*2003,
noiembrie. Este transmis la
NATO Planul National de aderare, din cadrul ciclului V si ultimul al MAP.
*2003,
18 noiembrie. Reuniunea SPC(R)
cu Romania, ultima de acest tip in care tara noastra are calitatea de stat invitat.
*2004,
ianuarie-februarie.
Rotirea contingentelor nationale dislocate in Irak si Afganistan. Primul
batalion participant la Enduring Freedom („Scorpionii rosii") este
dislocat pentru a inlocui contingentul romanesc din sectorul britanic din Irak.
*2004,
26 februarie. Parlamentul
Romaniei adopta in sedinta solemna a Camerei Deputatilor si Senatului, Legea de
aderare a Romaniei la Tratatul Atlanticului de Nord.
*2004,
1 martie. Presedintele
Romaniei, Ion Iliescu, promulga Legea nr. 22/2004 de aderare a Romaniei la
Tratatul Atlanticului de Nord. Secretarul General al NATO transmite scrisoarea
oficiala, in numele statelor parte la Tratatul Atlanticului de Nord, continand
invitatia de aderare a Romaniei la Tratat.
*2004,
2 martie. Hotararea
Parlamentului de a suplimenta participarea in Afghanistan cu 9 militari pentru
Echipa de Reconstructie din Kunduz si un pluton de informatii pentru ISAF.
*2004,
2 aprilie. Bruxelles.
Ceremonia de ridicare a steagurilor celor sapte noi state membre ale Aliantei
in prezenta Secretarului General al NATO.