Domnule general,
ce rol au avut cei zece ani de parteneriat si, mai ales, de ce considerati
Armata Romana vinovata" de intrarea Romaniei in NATO?
Din 1994 ne pregatim pentru a indeplini
obiectivele unui program ambitios. Un program de restructurare foarte dificil.
Pentru ca inseamna a renunta la ceva, a crea altceva. Or, toate aceste lucruri
necesita un efort deosebit. Si, de
asemenea, mai semnifica pana la urma, in esenta, schimbarea unei mentalitati.
N-am dorit
intrarea in NATO pentru ca ne simteam amenintati de ceva. Am dorit acest lucru
pentru ca vroiam sa aderam la valorile pe care aceasta organizatie politico-militara
le apara. Este vorba de libertate, drepturile omului, democratie si pace.
Sigur, acestea sunt aspiratii ale oricarui popor si, de ce nu, ale poporului
roman.
Este meritul
Armatei Romane, pentru ca, militarii au
inteles mai bine, probabil, sau mai devreme decat altii ce inseamna, pentru
Romania, aceste valori. Am afirmat-o de mai multe ori si declar si acum cu
placere: cred ca Armata Romana este vinovata de aderarea Romaniei la NATO. Dar trebuie sa
tinem seama ca in NATO nu intra numai Armata Romana. In Alianta Nord-Atlantica
intra Romania, cu tot ceea ce inseamna tara noastra. Si mai avem multe de facut
pentru a fi la nivelul valorilor pe care NATO le apara si le promoveaza.
Cand ati preluat
comanda Statului Major General, militarii romani erau deziluzionati de decizia
aliatilor de la Madrid. Iata ca, in ultimul an al mandatului dumneavoastra,
aveti satisfactia ca Romania sa fie invitata de jure in cea mai puternica
alianta politico-militara a lumii. Cum comentati acest drum?
Nu era o deziluzie. Era mai mult un fel
de sentiment de frustrare, deoarece militarii au muncit constienti si constiinciosi pentru a-si indeplini
atributiile. Erau probleme de organizare si de comanda, daca vreti, pana la
urma. Toate aceste eforturi risipite pe diferite planuri aveau o consecinta:
erau niste insule de interoperabilitate in diferite locuri. In ultimii ani, am
reusit sa le adunam intr-un nucleu. Si, dupa aceea, sa dezvoltam acest concept,
care se refera, in primul rand, la pregatirea unitatilor in batalioane si chiar
brigazi interoperabile. Ma refer la Fortele Terestre. In ceea ce priveste
Fortele Aeriene, si aici am avut o serie intreaga de realizari pana acum. Ne-am
concentrat eforturile pe realizarea unor obiective, care inseamna, intr-adevar,
interoperabilitate. Si ma refer la Centrul ASOC care, practic, ne da posibilitatea de a ne interconecta, in
cadrul apararii aeriene a NATO, cu fortele Ungariei. Prin noi, Bulgaria si
Turcia. Iata ca, in aceasta zona, si spatiul aerian capata o dimensiune privind
securitatea sa. In ceea ce priveste Fortele Navale, procesul de reorganizare si
reforma a fost amplificat enorm dupa anul 2001.
Chiar accelerat
de dumneavoastra, prin ordinul pe care l-ati dat, sa fie, de anul acesta, numai
marinari militari profesionisti.
Nu de mine, ci de necesitate. Vrem sa
jucam rolul pe care trebuie sa-l avem in Marea Neagra. Trebuie sa avem si cu
cine sa-l facem ma refer la pregatirea si la mentalitatea marinarilor nostri
si cu ce sa-l materializam ma refer la dotarea acestor forte.
Va referiti la
fregatele care urmeaza sa intre in dotare?
Nu ma refer numai la fregate. Ci si la
alte sisteme de cercetare si informare in legatura cu spatiul maritim, avand in
vedere ca Marea Neagra este o mare inchisa. Dar, daca am vedea Bosforul, Marea
Marmara si Dardanelele, ca fiind o legatura cu Marea Mediterana, ne putem gandi
ca ar fi o prelungire a Marii Mediterane in aceasta zona, deosebit de
complicata din punct de vedere strategic. Pana la urma, daca se doreste ca
bogatiile din jurul Marii Caspice sa treaca spre vestul Europei nu numai fara
complicatii, ci si in siguranta , trebuie avuta in vedere aceasta zona. Si
asigurata. Iar noi, cu litoralul, avem o poarta deschisa catre marile si
oceanele planetei noastre. Catre intreaga lume.
Opinia publica
din Romania a urmarit cu interes procesul de profesionalizare a armatei. Din
perspectiva anului 2007, cand efectivele armatei vor fi compuse 100% numai din
militari care actioneaza pe baza de contract, ce efecte pe termen lung va
determina aceasta mutatie decisiva in
viata organismului militar?
Nu trebuie luat la baza numai
entuziasmul: profesionalizarea armatei care este facuta din mai multe motive.
Inclusiv cele legate de necesitatea pregatirii pentru o perioada mai lunga a
militarului, care actioneaza constient sau la ordin in misiunile si provocarile
actuale. Avem militari care actioneaza in Afghanistan, in Irak, in spatiul
ex-iugoslav. Si aproape in toate zonele fierbinti ale lumii. Ei nu pot fi decat
profesionisti. Cei pe baza de conscriptie, care sunt obligati sa-si faca
datoria catre tara, mai greu pot fi implicati in asemenea misiuni. Ati fost cu
mine in zonele respective. Nu este o treaba, hai sa zicem, de amatori. Acolo
este o meserie de profesionisti. Sa stai, zi si noapte, sub amenintarea suprema
ca maine poti sa nu mai fii este o apasare psihica, pe langa eforturile fizice
pe care acesti oameni, deosebit de bine antrenati, trebuie sa le depuna in
fiecare zi. Pe de alta parte, riscurile, provocarile actuale nu mai seamana cu
cele anterioare. Spun anterioare, dar nu este o perioada chiar asa de
indepartata. Noi nu suntem amenintati de nimeni ca tara, ca putere militara. Ci
ne simtim amenintati de provocari si de riscuri legate de aceste probleme ale
terorismului, ale tuturor aspectelor ce tin de razboiul asimetric. Poate vom
avea vreodata timp sa discutam despre ce inseamna aceste provocari asimetrice.
Lumea le foloseste, dar termenul respectiv nu este pe intelesul tuturor
oamenilor. Sunt niste provocari noi. Vedeti ce s-a intamplat in Spania, acest
atentat cu urmari dezastruoase asupra populatiei. Asupra moralului unei tari si
al unui popor. Sunt lucruri care au devenit, la ora actuala, prioritare si
armatele trebuie sa se pregateasca pentru a duce lupta impotriva acestor
provocari. Nu este usor. Trebuie schimbata teoria, doctrina, practica,
instructia. Si, sigur, actiunea.
La ora actuala,
lupta nu se bazeaza pe mase de militari, ci
pe profesionisti foarte bine
pregatiti. De la mine, seful SMG, si pana la soldatul din batalionul de
infanterie, sa zicem, din Satu Mare, vor ramane 75.000 de militari. Si, din
acest punct de vedere, cred ca Armata Romana va miza pe profesionalizare. Aici
sunt si alte riscuri. In primul rand cel al imbatranirii armatei. Nu putem tine
militarul in termen, soldatul, pana la 55 de ani, ca sa-l putem scoate la
pensie.
Acest aspect
l-ati abordat in turul de forta din cele patru teatre de operatii. Multi
militari angajati pe baza de contract v-au intrebat cat pot ramane.
Raspunsul este acesta: nu putem avea o
armata batrana de la soldat pana la general. Nu se poate ca toti sa avem
aceeasi varsta. Exista anumite structuri, ierarhii si functii ce pot fi duse
pana la anumite varste. Sunt si exceptii, nu se pune problema. Vedeti, inclusiv
performantele sportive. La ora actuala, se joaca fotbal de performanta si la
35, 37 de ani. Dar sunt foarte putini cei care mai pot sa faca lucrul acesta.
Ma refer la conducerea MApN, unde trebuie sa fie oameni cu o pregatire, o
experienta de viata si o activitate deosebite. Si ma refer la executanti, care,
prin excelenta, trebuie sa fie tineri. De aceea, in viitoarea organizare a
Armatei Romane trebuie sa avem in vedere executia, care se va face pana la
35-40 de ani, maximum. Si, dupa aceea, conducerea, care trebuie sa cuprinda
oameni cu o experienta bogata, cu studii deosebite si care sa fie oameni
recunoscuti. Micsorandu-se numarul, trebuie sa creasca, din punct de vedere
calitativ, competenta fiecaruia. Oamenii care sunt pusi la conducerea Armatei
Romane, in diferite structuri, trebuie sa fie
competenti, recunoscuti ca atare de aliatii nostri.
Dupa 1989, a
aparut un nou segment in randul ofiterilor Romaniei. Este vorba de tinerii care
au absolvit academiile categoriilor de forte, scolile de aplicatie si au abilitati
specifice teatrelor de operatii. Ce sanse reale de promovare au
in cariera militara?
Exista Ghidul carierei militare,
care este deschis pentru acesti oameni. Ei au fost introdusi in sistemul
militar bineinteles, prin examenele pe care le-au dat, prin pregatirea pe
care au facut-o tocmai pentru a schimba mentalitatea noastra, ca militari
romani, ca luptatori, ca profesionisti in domeniul meseriei armelor in Romania.
Drumul lor catre cele mai inalte functii, pana la cea de sef al SMG, este deschis.
Important este sa parcurga constient
fiecare etapa din acel Ghid al carierei militare si sa nu mai avem alte
criterii de apreciere, decat cel al competentei. Pentru ca mai sunt
mentalitati. Stiti, si inainte au fost. Chiar daca omul era exceptional, daca
nu provenea din clasa muncitoare nu putea fi promovat. Or, aici nu conteaza de
unde provine omul, ci ceea ce poate sa faca el. Si sa procedeze in asa fel
incat activitatea sa sa fie recunoscuta. Si daca este cunoscuta, in mod
sigur va promova.
Ati avut curajul
sa spuneti clar unor factori de decizie din armata ca acei capitani care nu mai
pot ajunge la gradul de maior trebuie sa paraseasca sistemul militar. Puteti
comenta acest fenomen?
Ce este de comentat aici? Sistemul militar
este ierarhic. Noi suntem pe criteriul acesta tertiar. Din trei sublocotenenti
comandanti de plutoan unul ajunge capitan comandant de companie. Din trei
capitani comandanti de companie, unul ajunge comandant de batalion, cu gradul
de locotenent-colonel. Sau sef de stat major de batalion cu gradul de maior.
Cel care nu poate ajunge acolo, sigur, si-a atins limita de competenta in
ierarhia militara. Si trebuie sa gasim solutii pentru ca si acesti oameni
care au activat sistemul militar pana la o anumita varsta si un anumit grad
sa-si gaseasca locul in societatea romaneasca. Nu trebuie blamati pentru acest
lucru. Chiar nici nu trebuie sa comentam prea mult acest aspect. Pentru ca,
pana la urma, faci ceea ce poti sa faci pana la limita de competenta.
Apropo. Ofiterii
cu grade superiorare, care isi pun intrebari
privind prevederile stimulatoare ale Ghidului carierei militare in ceea
ce priveste ultima parte a carierei lor.
Sigur, acesti oameni vor fi din ce in ce
mai putini. Si cei care vor avea asemenea grade, si cei care vor pune asemenea
intrebari. Pentru faptul ca, pana la urma, o armata moderna, modulara,
profesionista nu poate fi comandata de sute sau mii de colonei sau
locotenenti-colonei sau de zeci de generali. Trebuie sa pastram proportia.
Pastrand-o, ne respecta si altii, ne respectam si noi.
Din cele sapte
state care au intrat acum in NATO, Romania este singura care actioneaza in trei
teatre de operatii si singura care desfasoara, alaturi de aliati, operatii
maritime, terestre si participa la actiuni aeriene. Cat de puternice vor fi
fortele armate romane dupa intrarea Romaniei in NATO?
Noi nu suntem in competitie cu nimeni.
Vrem sa fim si suntem in competitie cu noi insine. Ne-am propus sa realizam
ceva. Ni s-a dat ordin, din punct de vedere politic, sa realizam acest lucru,
pentru a putea fi un instrument politic in cadrul politicii externe a statului
roman. Ne-am straduit sa rezolvam aceste lucruri. Daca suntem singurii sau nu,
nici macar nu ne-am propus acest lucru. Ne-am propus sa rezolvam problemele, sa
pregatim oamenii, sa-i dotam cu ceea ce trebuie, sa facem in asa fel incat
Romania si armata sa sa fie recunoscute si respectate pe plan mondial.
Am vazut, in
ultimul timp, chiar un alt sentiment. Daca n-am mai reusit pe la fotbal, pe la
handbal sau la alte sporturi in care eram in topul performantelor mondiale,
iata ca am reusit in armata. Dar nu vreau sa se creada ca Armata Romana, prin
performantele sale, este in locul celor care au adus, daca vreti, un sentiment
de mandrie nationala romanilor. Iata ca se intampla acest lucru. Nu mai suntem
la sport printre cei mai buni. Iata ca suntem la armata printre cei mai buni.
Si ma bucura faptul ca am reusit sa le dam o bucurie romanilor prin
performantele obtinute.
Ultimele luni au
adus o imbunatatire vizibila a conditiei sociale a personalului armatei. Aceste
masuri, salutate de toti cei care sunt in fortele armate romane, sunt o prefatare a viitoarelor conditii pe care
le vor avea in calitate de profesionisti intr-o structura integrata in NATO?
In mod neindoielnic, asa este. De fapt,
ne-am permis sa facem aceste imbunatatiri sociale atat pe baza rezultatelor obtinute, cat si a economiilor
pe care le-am realizat acum. Armata Romana este mai putin numeroasa, este din
ce in ce mai profesionalizata. Si, din acest punct de vedere, au rezultat o
serie intreaga de resurse financiare, pe care trebuia sa le punem in folosul
oamenilor. Pana la urma, oamenii au facut reforma, ei compun Armata Romana.
Acestia trebuie instruiti si dotati in asa fel incat ei sa-si indeplineasca
misiunile la nivelul competentei pe care o au. Avem oameni competenti. Si
civili, si militari.
In acest moment
al satisfactiei colective de integrare in Alianta Nord-Atlantica, ce mesaj
aveti pentru camarazii din fortele armate romane?
Unul simplu: suntem in NATO, avem acelasi
statut, trebuie sa demonstram prin noi insine ca suntem la nivelul
aliatilor nostri.
Interviu realizat de colonelul Ion PETRESCU