NATO: Interoperabilitate si transfer tehnologic
In ultimul deceniu, NATO opereaza cu
doua cuvinte-cheie: consens si capacitati 1.
Daca in ceea ce priveste consensul,
practica politico-militara a aliatilor
a demonstrat ca, oricat de complex ar fi contextul international, aceasta
dimensiune functionala a Aliantei se poate atinge, asupra capacitatilor
pluteste inca o umbra de incertitudine. Vointa politica se mobilizeaza mai usor
decat complexul ansamblu economie-industrie-armata, a carui dinamica,
dimensiuni si interconexiuni ii determina, in mod firesc, o inertie proprie. In
acelasi timp, in ciuda legitimei dorinte de permanenta reactualizare a
tehnologiilor si echipamentelor, ritmul propriu al erei informatice a generat decalaje
chiar in interiorul sistemului relational cercetare-tehnologie-industrie,
transferul tehnologic aparand astfel ca un imperativ al dinamicii
sistemului.
In Conceptul Strategic NATO
se insista asupra importantei deosebite pe care o are nivelul inalt de
instruire si de dotare al fortelor militare cu armament si tehnica militara de
ultima ora, pentru desfasurarea cu succes a operatiilor care revin Armatei
Aliate.2 Armamentul si tehnica militara trebuie sa aiba, pe langa performantele
tehnice de ultima ora, compatibilitate operativa pentru o gama
larga de actiuni care sa asigure interoperabilitatea, apararea
colectiva si desfasurarea rapida. Este, de asemenea, mentionata
importanta strategica pe care o are folosirea tehnologiilor avansate in
realizarea unei armate flexibile, cu viteza sporita de reactie, capabila sa-si
pastreze si sa-si valorifice superioritatea informationala si personalul cu
inalta calificare in diferite specialitati militare.3
In orice domeniu militar exista
noutati tehnologice care merg pana la a remodela conceptul armei in sine (Figura
1). Capacitatea informationala sporita, de exemplu, posibilitatea de
achizitie rapida si de prelucrare a datelor in timp real, precum si
facilitatile de simulare, au modificat insusi conceptul de razboi.
Lupta impotriva terorismului deschide
calea tehnologiilor de producere a celor mai diverse tipuri de senzori care,
incorporati in echipamente militare sau in bunuri de uz curent, sa dea semnale
despre potentialele amenintari.
Pentru a face fata aceluiasi tip de
amenintari, structurile militare isi creeaza interfete cu societatea civila,
urmarind ca fenomenul sa poata fi continuu monitorizat si prevenit la nivelul
intregii societati4.
Lumea in care ne-am format si pe care am crezut ca
invatam sa o cunoastem dispare. Nu este un proces lent sau uniform si nici
macar unul complet predictibil. Schimbarea este deosebit de dinamica si are
multiple dimensiuni. Este dinamica pentru ca unele tehnologii se devolta
foarte repede si are dimensiuni multiple deoarece pentru prima oara natura
umana insasi nu mai este o cantitate fixa. Daca in ultimii
2.000-3.000 de ani, fiinta umana nu s-a schimbat, toate echipamentele – oricat
de sofisticate ar fi fost ele – raportandu-se la limitele fizice ale acestui
model, in acest secol au aparut genetica, medicamentele cu tinta focalizata si
implanturile neurologice si dintr-o data o multime de lucruri s-ar putea
schimba.
In timp ce organizatiile stiintifice
internationale, sub presiunea opiniei publice, lanseaza dezbateri despre
necesitatea, eficienta si moralitatea nanotehnologiilor si a ingineriei
genetice6, armatele lumii7 au stabilita ca tinta pentru viitorul apropiat producerea armelor si
echipamentelor militare pe care nici literatura nu a indraznit sa le
anticipeze, de la avionul de lupta hipersonic pana la soldatii cu
cipuri de comunicatie implantate si de la statiile orbitale si vehiculele
de lupta transatmosferice pana la sistemul holografic integrat 3D
pentru operatiunile strategice. Prin urmare, chiar daca nu suntem pregatiti sa
o acceptam, realitatea tehnologica exista si modeleaza lumea.
Noile
tehnologii au, prin excelenta, caracter polifunctional. Depinde doar de
utilizator daca implantul neurologic are ca subiect soldatul, pe care il va
face comportamental dependent de comandantul sau, sau victima unui accident pe
care o asista pentru a se reintegra in societate.
Intr-o economie concurentiala
dualitatea functionala nu este o politica umanitara, ci o strategie
manageriala. Firme, institute si organizatii – de cele mai multe ori cu
caracter international – isi definesc propria strategie economica considerand
echipamentul militar un produs care, oricat de performant ar fi el, trebuie
vandut. Prin urmare si politica de achizitii de arme si platforme de
lupta se modifica in toate directiile sale semnificative: sprijinul luptei,
proiectarea fortei, angajamentul de precizie, protectia teritoriului si a
bazei, campul de lupta integrat. Armata nu mai pare dispusa sa cumpere un numar
mare de avione sau de vapoare ci mai curand sa puna laolalta aceste capacitati pe
care diversi aliati le-ar detine, cu conditia
interoperabilitatii.
In cazul Aliantei Nord-Atlantice, tehnologia
apare fie ca o dimensiune implicita, prin echipamente, instalatii,
tehnica de lupta si asigurarea continua a functionarii acestora, fie ca dimensiune
explicita in elaborarea proiectelor noilor arme, asigurarea
interoperabilitatii armelor si echipamentelor pentru armatele aliate,
cooperare, standardizare, cercetare, productie etc. (Figura 2).
De exemplu, cooperarea dintre tarile
membre NATO in domeniul armamentelor este responsabilitatea Conferintei
Directorilor nationali ai armamentelor (CNAD), care se reuneste periodic
pentru a examina aspectele politice, economice si tehnice ale dezvoltarii
si achizitiei de echipamente pentru fortele Aliantei. Comitetul
pentru cercetare si tehnologie, organism integrat al NATO, responsabil
cu cercetarea si dezvoltarea tehnologica in domeniul apararii, ofera
recomandari si asistenta CNAD si Comitetului militar.
In acelasi timp grupul
consultativ industrial NATO (NIAG) asigura
asistenta pentru probleme industriale si permite CNAD sa beneficieze de
sfaturile mediilor industriale asupra modalitatii de promovare a cooperarii
guvern-industrie si chiar intre industrii, ajutand conferinta sa studieze oportunitati
de colaborare internationala.
Consiliul
Nord-Atlantic (NAC) aproba politicile,
structurile si procedurile revizuite pentru cooperare in materie de armamente
in cadrul NATO. Acestea sunt elaborate pentru a spori activitatile de cooperare
in domeniul echipamentelor de aparare; pentru a rationaliza intreaga structura
a comitetelor CNAD (prin Comitetul director al NATO pentru proiecte9,
NPSC, fig. 3), in scopul eficientizarii
acesteia; si pentru a concentra lucrarile CNAD asupra urmatoarelor
domenii-cheie: • armonizarea cerintelor militare pentru intreaga Alianta; •
promovarea interoperabilitatii indispensabile la nivelul campului de lupta; •
valorificarea oportunitatilor de cooperare identificate de CNAD si promovarea
unei mai bune cooperari transatlantice; • dezvoltarea tehnologiilor de
importanta critica pentru aparare, inclusiv o mai larga utilizare in
comun a elementelor tehnologice.
Lumea se schimba, poate mai repede
decat ne-am fi asteptat, iar reperele tehnologice si sociale – care ne-au luat
ani buni de truda pana sa le intelegem – se transforma, se redefinesc sau
dispar. Doar in domeniul
transporturilor aeriene sunt in stadii avansate cercetari ale unor tipuri de
aparate care pot modifica in numai cativa ani tot ceea ce stim in prezent
despre tehnologia aviatica, vehiculul cu autopropulsie ionica fiind un exemplu10.
Interconectata si interdependenta,
noua societate este cu siguranta mai vulnerabila. Diferentele tehnologice care
coexista in lume, ca expresie a sistemelor sociale, politice si economice, reprezinta
o mare amenintare la adresa intregii societati, valurile de atacuri teroriste,
conflictele regionale si declinul economic fiind urmari firesti.
Preocupate
de dinamizarea demersurilor de securitate ale NATO, statele aliate au mobilizat
considerabile forte umane intr-un proces de continua monitorizare si atenta
analiza a mediului de securitate, interfata cu institutele si organizatiile
societatii civile dovedindu-se deosebit de eficienta in acest proces.
De exemplu, cu o luna inaintea
summit-ului de la Praga era dat publicitatii rezultatul unui studiu11
intreprins in vederea identificarii si umplerii „golurilor" din Alianta.
S-au examinat punctele forte si cele slabe ale actorilor de pe ambele maluri
ale Atlanticului:
*partea
europeana a NATO era surprinsa intr-o
atitudine sceptica in legatura cu eficienta initiativelor de a obtine
capacitati (sau mai curand cu formele de stabilire prin consens a
capacitatilor). Exista teama ca folosirea nivelului ridicat al SUA ca
referential in stabilirea necesarului de capacitati ii va obliga pe europeni sa
cumpere tehnologie americana. In acelasi timp, se atragea atentia
coordonatorilor politici ai Aliantei asupra relatiei cu Uniunea Europena sub
toate aspectele, de la ESDP la elaborarea unor tehnologii de control mai
precise a produselor in spatiul european;
*partea
americana a NATO a fost atentionata asupra lipsei de eficienta in
umplerea golurilor de capacitati prin procedurile greoaie de transfer
tehnologic;
*lansarea
satelitului GALILEO (tip GPS) de constructie europeana era considerata o prima testare
practica a interoperabilitatii NATO-UE, o posibila deschidere atat catre SUA,
cat si catre furnizorii de echipamente aerospatiale de pe ambele maluri ale
Atlanticului. Provocarea careia trebuia sa-i faca fata sistemul era complexa:
sa evite interferentele cu sistemul american, sa fie interoperabil cu acesta,
sa permita accesul aliatilor;
*eforturile
anterioare de a astupa „golurile de compatibilitate", incluzand
Initiativa Capacitatilor de Aparare (DCI) n-au inregistrat progrese
semnificative din cauza lipsei de focalizare. Punctul forte al DCI, si in
acelasi timp slabiciunea sa, a fost caracterul exhaustiv al acesteia- stabilind
58 de sarcini pentru Alianta. Pentru a se evita asemenea disfunctii este necesara
stabilirea prioritatilor maxime, prin consens, astfel incat pe acestea sa se
focalizeze timpul, energia si resursele aliatilor. Prioritatile maxime sunt:
integrarea tehnologiei informatice si achizitionarea armelor de precizie.
*Pentru
solutionarea problemei capacitatilor prioritare ramane sa se stabileasca CINE
poate produce, dezvolta si furniza sisteme informatice cu arhitectura
deschisa, care sa faciliteze integrarea sistemelor cu diferite
particularitati constructive. In ceea ce priveste precizia armamentului
este semnificativ ca macar o parte a aliatilor sa dispuna de capacitati de
ultima ora, pentru celelalte putandu-se opera adaptari ale platformelor deja
existente, ca solutii temporare de interoperabilitate.
Analizele
s-au dovedit a fi bine focalizate, privite atat prin prisma Summit-ului de la
Praga, cat si prin cea a razboiului din Irak. La Praga s-au confirmat capacitatile
prioritare, fara a scadea insa interesul pentru dobandirea interoperabilitatii
totale prin compatibilitatea capacitatilor. Razboiul din Irak a
demonstrat cat de periculos este pentru trupele aliate, aflate alaturi de
armata SUA, sa nu primeasca informatia necesara din cauza incompatibilitatii
echipamentului de comunicatii sau a limitelor benzii de lungimi de unda, ceea
ce determina o eficienta redusa a actiunilor si un risc deosebit12.
Analize complexe si programe de
dezvoltare a capacitatilor Aliantei au aparut la numai cateva luni13
dupa Praga. Departamentele, organizatiile si asociatiile implicate in
dimensiunea Cercetare/Tehnologie a NATO si-au clarificat pozitiile pentru a
adopta o pozitie unitara in demersul de asigurare a viitoarelor capacitati
aliate. Lipsa de coerenta a activitatilor diverselor organisme de
cercetare&tehnologie a fost considerata – alaturi de legaturile slabe cu
programele si organizatiile multinationale de cercetare si de finantarea
inadecvata scopurilor practice – un punct slab al cercetarii si tehnologiei in
NATO.
In schimb, faptul ca cercetarea
ofera acces nerestrictionat tuturor aliatilor la capacitati independente si
este focalizata pe multinationalitate si schimbul de informatii reprezinta
elementele de rezistenta ale domeniului. Lucrarile seminarului au urmarit
stabilirea clara a scopurilor Aliantei atat pe termen scurt cat si pe termen
lung. Astfel, au fost enuntate ca prioritati absolute (Figura
4 a, b): asumarea unitara a responsabilitatii pentru SPOW14,
stabilirea liniei de finantare a programelor stiintifice si de dezvoltare a
conceptelor, intarirea colaborarii cu RTO15 si initierea realizarii
bazei de date informatizate cu programele stiintifice finalizate sau in
derulare, cu directorii si co-directorii de programe etc.
Pe
termen lung se urmareste focalizarea pe
dezvoltarea capacitatilor de baza,
asigurarea dezvoltarii tehnologiilor, efectuarea cercetarilor cu mare potential
anticipativ, crearea prototipurilor si sustinerea programelor de experimentare
a acestora. De asemenea, se acorda o atentie deosebita derularii programelor
complete si coerente capabile sa lege diversele organizatii si agentii NATO de
cercetare si natiunile Aliantei. Crearea bazelor de date informatizate pentru
stabilirea necesarului de echipamente, monitorizarea cercetarilor aflate in
diferite stadii de lucru si mai ales urmarirea implementarii rezultatelor
reprezinta preocuparile majore ale perioadei viitoare.
Realizarea
unei structuri a fortei robusta, credibila, desfasurabila si sustenabila va apropia fortele militare romane de
obiectivele Aliantei legate de capacitati‚ exprimate in Directiva Ministeriala
a NATO 16, ale carei cerinte reprezinta o provocare chiar si pentru armatele care
sunt membre NATO.
Pregatirea la fiecare dintre cele
trei niveluri ale interoperabilitatii - tehnic, institutional, al
strategiei si doctrinei – realizata in ultimii ani a fost
motivata de necesitatea participarii la
misiunile multinationale, dar si de pregatirea in vederea invitarii de aderare
la Alianta Nord-Atlantica.
In domeniul interoperabilitatii
tehnice compatibilizarea cu echipamentele si instalatiile NATO s-a realizat
fie prin achizitionare, fie prin adaptari
ale capacitatilor existente (Tabelul
nr. 1)17.
In
contextul stabilirii capacitatilor interoperabile NATO18, Romania poate asigura in prezent si este focalizata pe
continuarea dezvoltarii urmatoarelor tipuri de capacitati: trupe de vanatori de
munte, politie militara, unitati de aviatie, aeronave transport
(C 130), unitati de recunoastere
si informatii, razboi electronic (sistemul AZUR). Pe termen scurt s-a
asigurat prin Hotarare Guvernamentala nivelul sustinerii economice a
eforturilor Armatei Romane de a-si defini si sustine propriile capacitati in
NATO (Figura 5).
1. In original
(lb. engleza) capability – rezultat performant, performanta la nivelul
obiectivului propus, cf. Dictionarul
Tehnic Englez-Roman, Bucuresti, Editura Tehnica, p.183.
2. The
Alliance’s Strategic Concept Approved by the Heads of State and Government
participating at North Atlantic Council in Washington D.C. on 23rd -24th
April 1999. Press Release NAC-S (99) 65, pct.47,49,52.
3. Ibidem,
pct. 56.
4. SUA au
dezvoltat Centrul de Informatii Tehnice pentru Aparare (DTIC), la nivelul
Departamentului pentru Aparare.
5. Martin Rees, Our
Final Century, Heinemann Publisher, 2003, p. 228. Ilustrand pericolele
virusilor modificati genetic, ale nanotehnologiei si ale potentialelor
interventii asupra genomului uman, Martine Rees demonstreaza cat de expusa
pericolului este existenta noastra in
acest secol. Sir Martin Rees FRS este cel mai reputat astronom britanic,
profesor la Cambridge, Astronomer Royal.
6. Foresight
Institute, Debate: Nanotechnology is
at a critical juncture, invitatie
de participare.
7. USAF Future
Weapons Proposals- Air Force 2025.
8. General maior
Alexandru Grumaz, Studiu asupra industriei de aparare a SUA – Concentrarea
asupra capacitatilor, note
prelegere publica, februarie/2003.
9. NATO
Handbook, NATO Office of Information and Press 2001, pp. 183-203.
10. The
Deseversky Ionocraft Efficiency: Using Ion –Wind Technology
(www.keelynet.com/gravity/)
11. C
Richard Nelson, Robert Hunter, New Capabilities: Transforming NATO Forces,
The Atlantic Council of US, „Policy Paper", September 2002.
12. In Razboiul din Irak pierderile suferite de
armata britanica s-au datorat in mare parte incompatibilitatii echipamentelor
(aprilie 2003).
13. Future
Capabilities Development: NATO, OPEN ROAD 2003, 21 January 2003, Program Branch, HQ SACLANT.
14. SPOW –
Programul stiintific al Aliantei (program de lucru).
15. RTO –
Organizatia pentru Cercetare si Tehnologie a NATO.
16. General dr.
Mihail Popescu, loc. cit.
17. Datele,
traduse din limba engleza si prezentate sub forma de tabele, au fost extrase
din prelegerea A Changing International System, sustinuta Ioan Mircea
Pascu la SNSPA, Centrul de Studii NATO, Bucuresti, 13 ianuarie 2003.
18. General dr. Mihail Popescu , loc. cit.
Conf. univ. dr. ing. ELENA LACATUS
Universitatea
Politehnica, Bucuresti
