Ce va fi dupa
momentul, pentru noi fericit, al arborarii Tricolorului la SHAPE, veritabil
Stat Major General al NATO? Un prim raspuns, conturat la Mons, de liderul
militar al Armatei Romane vizeaza accelerarea reformei.
Iata vestea buna
pentru toti cei care cred in necesitatea continuarii mutatiilor pozitive
realizate in ultimii ani. Si, in primul rand, pentru sublocotenenti. Cei care
nu trebuie sa-si completeze studiile, deoarece au beneficiat, din start, de
avantajele vietii universitare. Traita ca atare in Sibiu, Brasov sau Constanta.
Cu facilitati firesti care le-au fost refuzate, cu ani buni in urma, atator
promotii de ofiteri. Din randul carora s-au detasat cei ce nu s-au multumit sa fie simpli purtatori de uniforme kaki,
albastre sau bleumarin. Ci s-au dovedit a fi impatimiti de carte, de
performante reale, nu mimate, de mai binele acestei mari comunitati, pe care nu
este deloc desuet sa o numim, inca, Ostirea Romana.
Ce vor
sublocotenentii de azi? Nimic mai mult decat normalitatea vietii dintr-o armata
integrata in structura euroatlantica. Adica un echipament modern. Din fericire,
uniforma de campanie, de tip Ripstop, este emblematica pentru contingentele
trimise in teatrele de operatii. Si admirata de aliati. Dar, nu avem de ce sa ocolim
adevarul, reprezinta inca un vis frumos pentru multi camarazi din garnizoanele
tarii. Normalitatea mai inseamna si dotarea cu o tehnica de lupta
corespunzatoare noilor provocari. Un deziderat care nu se poate realiza peste
noapte implica o strategie etapizata pe o perioada deloc scurta si continuarea
eforturilor de achizitionare a aparaturilor menite a corespunde exigentelor de
interoperabilite ale NATO. Intre timp, junii ofiteri spera sa se renunte, treptat, la instruirea pe tehnica de lupta
viabila in deceniile trecute, dupa instructiuni in limba oficiala a unui tratat
apus. Si jinduiesc la antrenamentul menit a-i face impecabili in utilizarea
dotarilor ultramoderne. Cu documentatii redactate in limbile oficiale ale
Aliantei Nord-Atlantice.
La ce mai viseaza
The Next Generation? La retele de calculatoare, Intranet si acces la Internet.
Altfel spus, la comunicarea moderna, dialogul pe calea electronica, implicit
accesul la date de interes general, de ultima ora, de pe mapamond. In epoca
nestavilitului bombardament informational, dorinta de a afla, printre primii,
ce este nou - de pilda, in teatrele de operatii sau in programele academiilor
militare, ori ale universitatilor de
aparare de peste hotare - este legitima. Si, ca sa folosim un termen la moda,
sustenabila.
Dupa cum naturala
este si aspiratia de a fi pretuit fiecare pentru ceea ce este si poate in mod
real deveni. Insa nu prin testari organizate dupa principiul “la gramada”. Ca-n
rugbi, unde ultimul venit este si primul plecat. In sport - cu mingea. In viata
- peste hotare. Ci drept urmare a expertizei managerului de cariera. Post
inexistent la noi, dar vizibil la orizontul anului urmator. Probabil ca numai
asa oamenii vor fi orientati spre ceea ce li se potriveste mai bine. Pe o
perioada determinata de timp. Si zona de actiune a favoritismelor, abil
justificate de conjuncturi discutabile,
va fi, speram, eradicata. In definitiv,
fiecare profesionist isi doreste sa fie la locul si timpul potrivit pentru
misiunea pe care se simte in stare sa o finalizeze ireprosabil.
Dincolo de Mons exista o mare asteptare. Mai precis: speranta unor noi mutatii, vizibile, rapide si cu efect tonic asupra celor care au muncit, destul de mult si destul de bine, pentru profesionalizarea Armatei Romane. Integrata, acum, in structura celei mai puternice aliante politico-militare din lume. O realitate la care nici nu visau inaintasii nostri. Dar de care noi avem parte. Si ne-o asumam. Fara retinere.
Colonel
Ion PETRESCU