Studentii militari la vremea intrebarilor

 

Locotenent GEORGE F. VOICU

 

Studentii militari de astazi sunt viitorii profesionisti. Sunt cei care vor garanta perpetuarea acelor valori nationale stipulate in primele articole ale Constitutiei. Vor fi cei care vor asigura un cadru de securitate nationala propice dezvoltarii si progresului societatii romanesti. De calitatea formarii lor astazi, ca si in trecut, raspund cei care asigura functionarea sistemului invatamantului militar.

Plecand de la premisa ca si punctele de vedere pe care studentii le pot exprima in ceea ce priveste calitatea procesului de instruire la care participa, ca beneficiari directi, trebuie luate in considerare, redactia revistei „Spirit militar modern“ a efectuat un sondaj de opinie in randurile studentilor de la Academia Fortelor Terestre din Sibiu si de la Academia Fortelor Aeriene din Brasov.

Esantionul a fost format din 73 de studenti, din toti anii de studiu, repartitia procentuala fiind: 27,4% - anul I, 24,7% - anul II, 23,3% – anul III si 24,7% anul IV. Chestionarul a cuprins 10 itemi, fiecare item fiind supus unei categorizari pe cinci nivele: total de acord (1), de acord (2), indecis (3), dezacord (4) si dezacord total (5). Studentii au fost pusi in situatia de a alege raspunsul care corespunde cel mai bine opiniilor lor cu privire la problematica la care enunturile faceau referire.

Analiza datelor s-a facut in baza unui model euristic care simuleaza procesul de instruire intr-o maniera sistemica. Precizam ca arhitectura modelului este una agregata, nivelul de detaliere avut in vedere fiind considerat suficient in raport cu necesitatile de investigare.

S-a pornit de la premisa ca fiecare tip de curs pe care studentul militar trebuie sa-l frecventeze este justificat de un set de necesitati educationale specifice. Aceste necesitati asigura o proiectie tematica care construieste o anumita identitate cursului. Reprezentarea pe care decidentii (rectorul, prorectorul, sefii de catedre etc.) si-o formeaza despre curs este de fapt o sinteza a nevoilor specifice de educatie, a tipului de informatie care trebuie sintetizata si transmisa studentilor pentru a satisface competent nevoile de informare identificate, precum si a metodelor si mijloacelor didactice acceptate ca performante.

In functie de gradul de competenta in culegerea, analiza si sinteza unor informatii specifice, precum si aptitudinile in comunicare, este numit un instructor care sa fie in masura sa asigure acest transfer de informatie catre studenti. Pentru ca procesul de instruire sa fie permanent controlat, se impune creearea unor posibilitati de verificare permanenta a cantitatii si calitatii informatiilor pe care instructorul le vehiculeaza. Parametrii informatiilor trebuie sa se conserve pe toata desfasurarea procesului de instruire. Daca acestia isi pierd proprietatile initiale (actualitate, relevanta, concizie etc.), instructorului trebuie sa-i fie reamintite standardele impuse prin tematica cursului.

Daca parametrii se conserva, prin mijloace si metode didactice adecvate, informatiile ajung la studenti pentru a fi asimilate. In urma gradului de asimilare putem vorbi despre formarea unei perceptii personale a studentului despre tematica propusa, a unui set de cunostinte, aptitudini, deprinderi care, folosite, vor asigura satisfacerea, in functie de gradul de asimilare, a necesitatilor care au legitimat existenta cursului.

Tot acest set de noi cunostinte este evaluat de catre instructor si, daca satisface criteriile de suficienta (calitativa si cantitativa), procesul de instruire inceteaza. Daca nu, este necesara reluarea lui. Numarul de reluari este particular, in stransa corelatie cu orizontul de timp alocat procesului de instruire.

Investigarea noastra si-a propus diagnosticarea perceptiilor pe care studentii militari le au despre procesul de instruire la care participa. Cele 10 enunturi propuse, fata de care studentii trebuiau sa-si exprime o opinie, vizau, in special, etapele dubitative ale modelului euristic, cand este testat nivelul optim al unor variabile de nivel ce caracterizeaza, la un moment dat, informatiile transmise de instructor, metodele si mijloacele didactice, nivelul de cunostinte al studentilor.

Bunaoara, 5,5% dintre studenti sustin ca sunt total de acord ca instructorii transmit, in procesul de instruire, informatii actualizate permanent, 34,2% sunt de acord cu aceasta afirmatie, 27,4% sunt indecisi, tot 27,4% sunt in dezacord cu enuntul si 5,5% sunt in total dezacord (Figura 1). Aceste procente arata ca perceptiile sunt eterogene, o opinie unanima asupra acestui subiect fiind greu de identificat. Aceasta realitate poate fi mai atent analizata daca diferentiem raspunsurile studentilor de la Academia Fortelor Aeriene de acelea ale studentilor de la Academia Fortelor Terestre. In acest caz, se poate constata ca cei de la Brasov sunt mai sceptici in ceea ce priveste rolul instructorilor in procesul educational.

Scepticismul lor poate fi justificat printr-o posibila stare conflictuala generata de contradictii la nivelul asteptarilor studentilor in privinta procesului de pregatire pentru viitoarea cariera, si cel asigurat de institutie. Contradictia poate fi determinata de clivajele aparute la nivelul intereselor studentilor si ale instructorilor si, in general, ale factorilor de decizie din Academia Fortelor Aeriene. Este stiut ca astfel de tensiuni au consecinte dezorganizante, de cele mai multe ori, pentru institutiile care le acumuleaza. De asemenea, ele pot fi corelate cu posibile crize structurale si functionale ale sistemului fortelor aeriene, care subordoneaza institutia militara de invatamant superior. Studentii  Academiei Fortelor Terestre sunt insa mai inclinati sa ofere credit instructorilor, apreciind ca actualizate informatiile pe care le primesc in procesul de instruire.

In ceea ce priveste modul in care instructorii se fac intelesi de catre studenti in transmiterea informatiilor, participantii la sondaj sunt total de acord in proportie de 13,7%, de acord 54,8%, indecisi 21,9%, dezacord 8,2%, dezacord total 1,4% (Figura 2). Ceea ce inseamna ca ori informatiile au nivele de complexitate medii, ori studentii au posibilitati intelectuale ridicate, astfel ca nu sunt probleme in asimilarea acestora, iar metodele si mijloacele didactice ale instructorilor sunt bine alese. Ultima ipoteza este infirmata insa de rezultatele la cel de-al treilea enunt. S-a putut constata ca cei mai multi dintre studenti nu au avut nici o opinie despre acest subiect, 37% declarandu-se indecisi, 26% si 6,8% fiind in dezacord si, respectiv, in total dezacord cu faptul ca instructorii ar fi prompti in a-si adapta metodele si mijloacele didactice in functie de solicitarile studentilor (Figura 3). Studentii sunt mult mai mult inclinati sa accepte metode didactice participative, majoritatea considerand suficiente pentru studiu doar indicarea bibliografiei, aprofundarea acesteia in particular si purtarea unor discutii pe tematica propusa spre asimilare (Figura 4). Valabilitatea acestui punct de vedere este incontestabila, fiind evidenta si din opiniile exprimate in cazul enuntului care testa interesul studentilor in reproducerea sau redarea pasiva a informatiei predate, in momentul evaluarii (Figura 5). Dezacordul fata de aceasta practica didactica este total!

Chiar si in aceste conditii, aproximativ 60% dintre studenti afirma ca evaluarile si notarile primite reflecta corect performantele lor (Figura 6) si ca exista o puternica motivatie pentru asimilarea informatiilor (Figura 7). In ceea ce priveste potentialul fizic si intelectual al fiecarui student, aprecierile lor cu privire la modul in care acesta este corect identificat, evaluat si dezvoltat au scos in evidenta urmatoarele cifre: 4,1% total de acord, 38,4% de acord, 27,4% indecisi, 24,7% dezacord si 5,5% dezacord total. N-am putea spune ca procentele orienteaza definitiv problematica intr-o anumita directie, existand totusi un mare numar de studenti indecisi si in dezacord cu felul in care sunt asigurate conditiile optime de dezvoltare a potentialului lor.

Ne-a interesat felul in care instructorii apreciaza creativitatea studentilor. Peste 50% dintre cei care au raspuns la intrebarile sondajului sustin ca sunt apreciati corect din acest punct de vedere (Figura 8), insa considera ca actualul curriculum  educational nu le va asigura o pregatire suficienta pentru viitoarea cariera militara (Figura 9).

Este interesant faptul ca, desi exista anumite indoieli asupra actualitatii informatiilor si a metodelor didactice care stau la baza fundamentarii teoretice si practice a procesului de instruire a studentilor militari, acestia sustin ca potentialul lor fizic si intelectual este corect identificat, evaluat si dezvoltat, ca sunt motivati pentru a asimila informatiile primite, creativitatea lor, in general, fiind apreciata si chiar promovata.

In consecinta, putem formula o posibila explicatie pentru aceasta situatie, relativ paradoxala. Credem ca este vorba despre doua paradigme educationale: una promovata si sustinuta de instructori si, implicit, de cei care gestioneaza procesul de pregatire al viitorilor ofiteri si a doua, promovata de studenti. Prima beneficiaza de experienta de-acum clasica, academica, fundamentata pe o relatie de autoritate intre instructor si student, in care studentul joaca doar un rol pasiv, de receptor de informatie, iar instructorul pe cel activ, de transmitator de informatie. De aceea, acest transfer se vrea perfect controlat, in cadrul unei prelegeri, unde studentului i se „livreaza“ un singur model, „oficial“, despre o realitate specifica unui anumit domeniu al cunoasterii. O astfel de paradigma educationala lasa prea putin loc initiativelor studentilor, gandirii independente sau interactiunii intelectuale dintre studenti. Este suficient ca studentul sa reproduca cat mai fidel explicatiile instructorului pentru ca scopul prelegerii sa fie atins. Si s-ar parea ca nu sunt probleme in a se realiza acest lucru!

Paradigma educationala promovata de studenti vine, invariabil, in conflict cu prima. Acestia adera din ce in ce mai evident la modelul maieutic (socratic). Dintr-o asemenea perspectiva, instructorul ar trebui sa se transforme in mentor, rolul sau nefiind acela de a asigura cunostinte pentru studenti, ci mai degraba de a oferi acestora oportunitati de a construi sinteze proprii. Profesorii devin coordonatori, faciliteaza accesul la informatii, asigura resursele informationale si materiale necesare procesului educational, sunt tutori sau antrenori. O data cu studentii, mentorul are propriile-i experiente intelectuale, invata o data cu ei. Adevarul stiintific nu mai este imuabil, ci relativ, recunoscandu-i-se dimensiunea pur conventionala, social construita, empirica. De aceea, majoritatea perceptiilor negative ale studentilor se organizeaza in jurul acelor momente ale procesului de instruire pe care le descopera neadecvate necesitatilor proprii si nivelului de asteptare indus de acestea. In acelasi timp, se pare ca necesitatile si potentialul cognitiv al studentilor depasesc posibilitatile de satisfacere pe care invatamantul militar romanesc le poate asigura astazi.

 

<sus>