„Un sistem, cu
cat este mai simplu, cu atat functioneaza mai bine!”
S-a nascut
la 03.01.1954 in localitatea Vintere, Bihor.
Studii:
Licelul teoretic “Mihai Eminescu” din Oradea (1975); Facultatea de medicina
militara, sectia farmacie (1980).
Functii
ocupate: a lucrat ca sef de sectie in Depozitul Sanitar, dupa care a fost seful
Laboratorului de produse farmaceutice si loctiitor al comandantului Depizitului
Sanitar. Din 1998 este seful Sectiei Farmaceutice din Directia Medicala.
Este
doctorand in managementul farmaceutic.
A publicat articole in diverse reviste de specialitate.
—
Domnule colonel farmacist Ioan Mut,
ce-au insemnat acesti ani de reforma pentru structura pe care o conduceti, ce
schimbari de fond s-au produs, ce dificultati au aparut?
— As dori
sa incep prin a defini structura pe care o conduc, mai ales ca, in ultimul
timp, se poarta tot felul de discutii despre rolul si importanta acesteia
intr-o armata moderna, integrata in NATO. Dupa cum se stie, Directia Medicala
este organul de specialitate al Ministerului Apararii Nationale care elaboreaza
conceptia unitara pentru organizarea, dotarea si functionarea sistemului de
asistenta medicala si sanitar-veterinara in armata in timp de pace, in situatii
de criza sau de razboi, precum si pentru perfectionarea si modernizarea
continua a activitatilor de asistenta medicala in scopul prevenirii
imbolnavirilor, pastrarii si imbunatatirii starii de sanatate pentru mentinerea
permanenta a unei capacitati ridicate de lupta a efectivelor armatei. In
activitatea specifica, Directia Medicala coopereaza cu structurile militare, cu
Casa Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale
si Autoritatii Judecatoresti (C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.), precum si cu autoritatile
civile care au responsabilitati in activitatea de asistenta medicala,
sanitar-farmaceutica si sanitar-veterinara.
Structura
pe care o conduc in cadrul Directiei Medicale se ocupa de asigurarea cu medicamente,
materiale sanitar-farmaceutice, instrumentar, dezinfectante, aparatura
medicala, materiale sanitar-veterinare, seruri si vaccin etc., pentru
efectivele armatei. Schimbarile de fond care au avut loc de-a lungul timpului
in aceasta structura se leaga nemijlocit de transformarile pe care le parcurge
intreaga societate, in care armata isi are un loc si un rol bine definite. Este
vorba de reforma generala care are loc pentru aderarea la Uniunea Europeana si
integrarea in structurile NATO. Noi am inceput cu organizarea si dotarea
primului spital de campanie la activitatile militare din Golf. Au urmat apoi
organizarea unui detasament medico-chirurgical in Albania, trimiterea de
spitale de campanie in Somalia si Angola, organizarea si dotarea cu tot ce este
necesar din punct de vedere medical a batalioanelor de mentinere a pacii in
fosta Iugoslavie, Afganistan, Irak, asigurarea cu medicamente si materiale
sanitar- farmaceutice a misiunilor Seebrig de la Constanta si Schirbrig
Arad, asigurarea infirmeriilor de unitate si a asistentei medicale din
ambulator.
Este o
trecere foarte succinta in revista a evenimentelor deosebite care au avut loc
de-a lungul timpului si care au fost rezolvate cu destul de mult efort deoarece
perioada pe care am parcurs-o nu a fost cea mai buna din punct de vedere
financiar.
—
Directia Medicala gestioneaza starea sanatatii personalului armatei in conditii
de pace si de razboi. Care este menirea sectiei pe care o conduceti in aceasta
activitate deosebit de importanta pentru mentinerea capacitatii de lupta a
efectivelor?
— In
conformitate cu O.G. 47/1998 al ministrului apararii nationale, organul central
de dotare cu materiale sanitare si farmaceutice pentru uz uman si veterinar,
precum si de tehnica medicala din armata, este Directia Medicala.
Aprovizionarea cu materiale sanitar-farmaceutice se realizeaza intr-o conceptie
unitara, cu scopul de a crea serviciului medical baza materiala necesara pentru
acordarea oportuna si eficienta a ajutorului medical ranitilor si bolnavilor,
precum si pentru prevenirea si combaterea bolilor contagioase. Activitatea de
aprovizionare cu medicamente, materiale sanitar-farmaceutice si aparatura
medicala are ca scop, pe de o parte, sa realizeze, in cadrul unei colaborari
stranse dintre medic si farmacist, conditiile optime de diagnostic si tratament
medical personalului militar si civil din armata; pe de alta parte, sectia
noastra este cea care asigura aprovizionarea, pastrarea, prepararea si
circuitul medicamentului de orice natura si sub orice forma, potrivit
prevederilor legislatiei in vigoare. Nu in ultimul rand, ne ocupam si de
educatia sanitara in domeniul medicamentului, de combaterea automedicatiei si
de informarea personalului sanitar cu privire la medicamente. De asemenea,
Directia Medicala asigua dotarea cu medicamente si materiale
sanitar-farmaceutice si tehnica medicala a tuturor exercitiilor militare care
au loc in tara si a misiunilor desfasurate in afara tarii.
— Este
stiut ca orice pacient isi doreste un act medical de calitate, aceasta calitate
referindu-se in mod firesc si la asigurarea medicamentelor de care are nevoie.
In ce masura raspunde actualul sistem al asigurarilor de sanatate din armata
acestor cerinte?
— Vreau sa va spun ca, in aceasta perioada de tranzitie, in procesul de
cautare a celor mai eficiente solutii care sa asigure o sanatate optima, dar in
acelasi timp si resursele financiare de sustinere, suntem obligati sa gasim cel
mai potrivit raport intre raspunsul prompt la cererile de sanatate – aflate
intr-o permanenta modificare cantitativa si calitativa – si constrangerile organizationale si financiare. Sistemul
asigurarilor sociale de sanatate s-a dovedit in general viabil in cei sase ani
de functionare, desigur cu avantajele si limitele sale. De altfel, cred ca este
foarte greu ca, un sistem nou introdus intr-o tara in care economia este intr-un proces de cautari continue, sa fie
eficient si multumitor pentru toata lumea. Probabil ca pe masura ce economia se
va stabiliza iar structurile medicale ce acorda asistenta medicala de toate
tipurile vor deveni competitive si eficiente, asigurand pe deplin calitatea
actului medical, vom putea vorbi de avantajele sistemului asigurarilor sociale
de sanatate.
Dupa cum se
stie, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. este veriga care face legatura intre sistemul
national de asigurari sociale de sanatate si formatiunile medicale ale armatei.
Din pacate, datorita contractelor nerealiste dintre aceasta, spitalele militare
de urgenta si ambulatoriile de specialitate si a sumelor mici alocate pentru
acoperirea serviciilor medicale, activitatea la aceste niveluri sufera
numeroase disfunctionalitati. Intr-o unitate medicala cu paturi, plata
serviciilor medicale se face pe un numar impus de zile de spitalizare/pacient,
aducand mari prejudicii financiare mai ales spitalelor performante. In al
doilea rand, ziua de spitalizare este mult subfinantata. Este clar ca, in
aceste conditii, si asigurarea cu medicamente a pacientilor are de suferit, mai
ales ca din aceleasi fonduri se asigura si plata salariilor personalului medical
si a energiei electrice, si a caldurii,
si a repatiilor aparaturii medicale etc.
— Una
dintre problemele acute cu care se confrunta sistemul de sanatate din armata
este asigurarea cu medicamente gratuite a personalului armatei. Care este
situatia in momentul de fata? Ce probleme deosebite, cu ce dificultati va
confruntati?
— In cadrul
formatiunilor medicale ale M.Ap. beneficiaza de asistenta medicala si de
medicamente militarii in termen (de toate categoriile), cadrele militare in
activitate si in rezerva, pensionarii militari si alte categorii de persoane,
in conditiile Legii asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997, cu
modificarile ulterioare, corelata cu Contractul-Cadru anual elaborat de Casa
Nationala de Asigurari de Sanatate si Colegiul Medicilor din Romania, avizat de
Ministerul Sanatatii, cu Legea 80/1995 si Legea 44/1994 privind veteranii de
razboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vaduvelor de razboi.
In
urma unui studiu realizat la nivelul Sectiei Farmaceutice, a rezultat ca,
pentru o asigurare corespunzatoare permanenta cu medicamente a tuturor
categoriilor de personal enumerate mai sus si cu drept de gratuitate la
medicatie in armata, ar trebui sa se execute urmatoarele contracte anuale intre
C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. si ambulatoriile de specialitate, numai pe parte de
farmacie: un contract de 50 de miliarde de lei cu farmacia din Centrul Medical
de Diagnostic si Tratament Ambulator „Dr. Acad. Stefan Milcu” si unul de 30 de
miliarde de lei cu farmacia de ambulator din cadrul Spitalului Clinic de
Urgenta Militar Central „Dr. Carol Davila”. La acestea se adauga contracte de
cate 10 miliarde lei cu farmaciile de ambulator din cadrul spitalelor militare
de urgenta, precum si contracte de cate 5 miliarde lei cu farmaciile de
ambulator din cadrul centrelor de sanatate din teritoriu.
La aceste
sume (in conformitate cu modul de decontare prevazut in legea asigurarilor
sociale de sanatate si in Contractul-Cadru de 50% - 50% sau 65% - 35%) ar
trebui sa contribuie si bugetul armatei cu o parte egala, altfel contractele nu
se pot derula. De asemenea, tot de la bugetul armatei, ar trebui sa se asigure
alte miliarde pentru medicamentele necompensate, care nu se deconteaza prin
C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., si tot din bugetul armatei ar trebui sa se repartizeze
bani pentru plata diferentei medicamentelor compensate la farmaciile comunitare
in localitatile unde nu exista farmacii militare.
La aceste
propuneri, pot doar sa spun ca la nivelul celei mai mari policlinici militare
din tara - este vorba de Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Ambulator
„Dr. Acad. Stefan Milcu” -, contractul pentru anul 2003 s-a situat intre 5 - 6
miliarde lei. Concluziile privind gradul de asigurare cu medicamente in
ambulator se pot trage foarte usor.
Un inceput
s-a facut in acest an, in sensul ca pentru primele sapte luni ale anului 2004
s-a incheiat intre C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. si farmacia Centrului Medical de
Diagnostic si Tratament Ambulator „Dr. Acad. Stefan Milcu” un contract de 18
miliarde lei, insa pentru ca acesta sa se realizeze este nevoie de cel putin
aceeasi suma si de la bugetul armatei.
—
Apreciati ca numai lipsa banilor este de vina in disfunctionalitatile
sistemului asigurarilor de sanatate?
— Aprovizionarea cu medicamente si materiale
sanitar-farmaceutice pentru formatiunile medicale – spitale militare,
ambulatorii de specialitate, depozite sanitare - s-a facut pana anul trecut
centralizat, prin licitatii organizate la nivelul Directiei Medicale, pe baza
de necesar anual pentru produsele cu valoare mare de achizitie si care erau
solicitate in cantitati mari, si descentralizat, la nivelul fiecarei formatiuni
medicale, pentru celelalte categorii de materiale, in functie de fondurile
alocate. Incepand cu acest an, in conformitate cu H.G. 1559/18.12.2003, fiecare
spital militar isi organizeaza propriile achizitii in functie de fondurile
alocate.
Am facut
aceasta precizare pentru a veni cu un raspuns indirect la intrebarea
dumneavoastra.
De-a lungul
timpului, legislatia privind achizitiile de medicamente - daca ne referim doar
la aceasta speta - s-a schimbat de cel putin odata pe an. Aceste schimbari au
produs perturbari in activitatea de aprovizionare, in sensul ca au aparut
anumite hiatusuri atat in activitatea ofertantilor cat si a beneficiarilor.
Incepand cu anul 2003, in armata nu se mai executa nici un fel de achizitie
fara auditare. Organele de audit sunt cele care vegheaza atat la respectarea
prevederilor legale cat si la respectarea termenelor de contestatie, de
livrare, de anuntare etc. Sigur ca toate aceste pauze (de altfel legale)
provoaca intarzieri in achizitii si de aici foarte multe nemultumiri din partea
bolnavilor.
Asa cum am
mentionat anterior, armata noastra participa la multe misiuni cu caracter
intern si mai ales international. Pentru buna desfasurare a acestor misiuni
este nevoie, bineinteles, de medicamente, de materiale sanitar-farmaceutice,
seruri, vaccinuri, dezinfectante etc. Pentru o aprovizionare fluenta, normala,
si o achizitie in conformitate cu prevederile legale, ar trebui sa cunoastem, la
inceputul anului, care este necesarul de medicamente pentru aceste misiuni,
pentru a fi prevazute in Programul Anual de Achizitii Publice si, fireste,
pentru a fi incluse in fondurile alocate. Realitatea este ca primim
solicitarile sporadic, la intervale scurte de timp, ceea ce creeaza perturbari
deosebite in aprovizionarea si in asigurarea medicala corecta si la timp a
diverselor misiuni. Nu contest faptul ca, pe langa motivele prezentate, mai
apar si unele de natura subiectiva pe care incercam - si de regula reusim - sa
le eliminam prin contractele pe care le incheiem la nivelul tuturor
formatiunilor medicale.
—
Domnule colonel, este stiut ca eliberarea receptelor gratuite sau compensate
prescrise de medicii de familie se face cu mari dificultati, cu timp irosit, cu
nervi si tot felul de nemultumiri din partea asiguratilor. Ce solutie s-ar
impune pentru a nu mai purta oamenii pe drumuri si pentru a le asigura la timp
medicamentele de care au nevoie?
— Este
adevarat, exista inca multe neajunsuri legate de numarul prea mic al medicilor
de familie (in comparatie cu numarul de asigurati) sau al medicilor din
unitatile militare aflati la dispozitia asiguratilor in anumite localitati. Am
constatat ca sunt multi medici militari tineri care, din cauza greutatilor pe
care le intampina la locul de munca sau a unor insatisfactii de natura
profesionala, prefera sa plece din armata si sa se afirme in viata civila. De
asemenea, insuficienta fondurilor destinate decontarii prescriptiilor medicale
pentru cadrele medicale active, personalul din rezerva sau retragere si
militarii in termen, a fost si este unul din motivele pentru care eliberarea
receptelor gratuite sau compensate se face cu dificultate. Este stiut ca
fiecare medic de familie are un anumit plafon financiar.
Au fost si
sunt situatii in care farmaciile organizate ca societati comerciale aflate sub
contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. nu au eliberat prescriptii medicale din cauza
epuizarii fondurilor alocate prin contracte, dar si cazuri in care bugetul
armatei nu a putut asigura sumele necesare decontarii “contributiei
asiguratului” la prescriptiile medicale beneficiari ai Legii 80/1995.
O solutie
clara, cred eu, nu se poate da in aceasta problema decat prin perfectionarea
sistemului de asigurari de sanatate, prin alocarea de fonduri mai mari pentru
medicamente, ceea ce ar duce la o autodisciplinare a asiguratilor si la o
prescriere de medicamente din partea medicilor de familie mai putin
polipragmatica.
—
Credeti ca aceasta dubla finantare in activitatea medicala din armata este unul
din factorii care genereaza dificultatile in asigurarea medicamentelor?
— Dupa
parerea mea, un sistem, cu cat este mai simplu, cu atat functioneaza mai bine.
Cu cat apar mai multe artificii, cu atat apar mai multe probleme. Dubla
finantare in armata a aparut ca urmare la legea asigurarilor sociale de
sanatate nr. 145/1997, care a cautat sa uniformizeze toate categoriile sociale
din tara. In armata insa functioneaza si legea 80/1995 (Statutul cadrelor
militare), care prevede o serie de drepturi (respectiv gratuitati pentru un
numar mare de militari). De aici a aparut si aceasta necesitate de dubla
finantare prin alocarea de la bugetul armatei a “contributiei asiguratului” in
cazul medicamentelor compensate si asigurarea de fonduri suplimentare pentru
medicamentele necompensate.
In momentul
aparitiei Legii 145/1997 nu s-a inteles prea bine acest fenomen deoarece unii
factori de raspundere din armata au crezut ca nu mai au nici un fel de
obligatii in domeniul sanatatii (raspunsurile erau de genul: s-a infiintat
C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., are fonduri suficiente, sa rezolve toate aceste
probleme). De fapt, nu problema dublei finantari genereaza dificultati in
asigurarea medicamentelor, daca aceasta dubla finantare s-ar face corect de
catre fiecare parte implicata in sistemul respectiv (C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. si
bugetul armatei). Problema este ca sunt fonduri insuficiente atat de o parte,
cat si de cealalta.
—
Care este situatia farmaciilor militare in momentul de fata, in conditiile in
care multe dintre ele sunt cu rafturile aproape goale?
— Situatia
farmaciilor militare este diferita de la un spital la altul, in functie de
marimea spitalului, ca numar de paturi si cazuistica. Paradoxal este faptul ca
spitalele cu cazuistica mai bogata si mai grea o duc mai rau din punct de
vedere financiar decat spitalele mai mici. Este cazul Spitalului Clinic de
Urgenta Militar Central sau al Spitalului Militar de Urgenta Cluj-Napoca. Si
aceasta situatie tine tocmai de clauzele contractuale pe care le-am mai
discutat.
Sigur ca
aici putem sa discutam si despre managementul spitalelor cu acelasi numar de
paturi. In functie de cat de buni manageri sunt cei din echipa de conducere,
rezultatele se vad si pe rafturile farmaciilor. Este o situatie dificila pentru
orice farmacie. Dar, cred s-ar face o mare greseala daca s-ar renunta la
farmaciile militare, dupa ce ani de zile ne-am chinuit sa convingem factorii de
decizie sa marim numarul acestora. Exemplul concret este cel al farmaciilor de
ambulator din reteaua spitalelor militare. Nu doresc sa ma credeti invidios,
stiu ca avem colegi militari cu farmacii particulare, este un lucru foarte bun,
le doresc sa aiba cat mai multe, dar renuntarea la farmaciile militare cred ca
ar fi o mare greseala. Ele au fost infiintate pentru a veni in sprijinul
asiguratilor din armata prin faptul ca elibereaza medicamente gratuite si nu
percep nici un fel de comision.
Problema nu
este de desfiintare, ci din contra, ar trebui sa gasim solutii ca rafturile
acestora sa fie pline in permanenta. Desigur, problema farmaciilor in general
ma intereseaza prin prisma profesiei - si eu si sotia suntem farmacisti, iar
fiica noastra va deveni si ea farmacist - si, prin natura functiei de
farmacist-sef al Armatei, pot afirma ca actuala legislatie privind dreptul de a-ti
deschide o farmacie este perimata.
Din pacate,
noul proiect legislativ in acest sens sta de foarte mult timp pe la Parlament.
O explicatie ar consta in faptul ca cele mai frumoase si mai bine dotate
farmacii, situate neaparat in centrele oraselor, nu sunt ale farmacistilor!
— O armata
trebuie sa-si asigure un anumit stoc de medicamente pentru cazuri deosebite,
calamitati naturale, cutremure, situatii de criza etc.? Care este situatia la
noi?
— Stocul
nostru de mobilizare este intr-o continua dinamica si tine de fapt pasul cu
modul de reorganizare al armatei. Cu toate greutatile prin care trecem, avem un
stoc de rezerva la nivelul depozitelor sanitare - Centrele Zonale Farmaceutice
- si al Spitalelor Militare de Urgenta, pentru cazuri deosebite sau calamitati
naturale, precum si un plan de cooperare cu toti factorii care au implicatii in
acest sens. Este vorba despre depozitele de medicamente si materiale
sanitar-farmaceutice ale Ministerului Sanatatii, depozitele de pe teritoriu ale
agentilor economici, cu farmacii, cu laboratoare si fabrici de medicamente,
centre producatoare de oxigen, de recoltare sange sau cele care au servicii de
productie pentru aparatura medicala.
Interviu
realizat de colonel Dumitru Roman