Operatia „Market-Garden“ din timpul celui de Al Doilea Razboi
Mondial (17-25 septembrie 1944) – o initiativa ambitioasa, dar cu nume atat de
„domestic“, a maresalului britanic Bernard Law Montgomery, care avea sa se
dovedeasca un esec rasunator pentru Aliati, soldat cu imense pierderi umane – a
fost o ofensiva combinata aer-sol al carei principal scop era strabaterea in
viteza a Olandei controlate de nazisti, ocuparea unui cap de pod dincolo de Rin
si patrunderea in Germania, sperandu-se astfel in aplicarea unei lovituri de
gratie celui de Al Treilea Reich, ceea ce ar fi condus la prabusirea acestuia
si, deci, la incheierea razboiului in 1944.
Nu numai ca
evolutia operatiunilor militare nu a fost deloc favorabila Aliatilor, dar chiar
pregatirea acestei ingenioase actiuni militare a lasat de dorit, una dintre
cele mai bune analize istorice a acestui esec anuntat fiind realizata de
Cornelius Ryan in lucrarea sa Un pod prea indepartat (ed. rom.: Editura
Politica, 1977, traducere de Hortenzia Pietreanu-Popescu).
Maiorul
Brian Urquhart (nu era nici o legatura intre el si generalul Roy Urquhart)
avea, in septembrie 1944, douazeci si cinci de ani si era seful Sectiei
Cercetare din cadrul Corpului 1 Aeropurtat comandat de generalul britanic
Frederick Browning. In corul celor care elogiau, optimisti, viitoarea operatie
militara, maiorul Urquhart era o voce distincta care avertiza ca germanii nu
sunt nici pe departe atat de slabi, cum se credea, astfel incat sa nu poata
opune o rezistenta eficienta. El era iritat de faptul ca multi dintre camarazii
sai vorbeau de actiunile militare ca despre o presupusa „petrecere“, socotind
ca tancurile aliatilor vor intra in Germania, ca „o mireasa in biserica“.
Colonelul Oscar W. Koch, seful Serviciului de Informatii al Armatei a 3-a
americane, avertizase si el, fara folos insa, pe exuberantul general George S.
Patton – mult mai preocupat de competitia cu maresalul britanic Montgomery,
caruia, spre deosebire de Patton care comanda o armata, i se incredintase un
grup de armate, ambii fiind la fel de insetati de glorie si dornici sa fie
aureolati ca eroi ai infrangerii Germaniei naziste – ca inamicul este capabil
sa se apere cu indarjire, pana la ultimul cartus, numai o eventuala insurectie
in cadrul Wehrmacht-ului, putin probabila de altfel, fiind in masura sa
impiedice armata germana sa lupte pana la distrugerea sa completa sau caderea
in prizonierat. Generalul britanic Miles Dempsey obtinuse, la randul sau,
informatii de la rezistenta olandeza, care semnala o sporire a tancurilor
germane in zona Operatiei „Market-Garden“, chiar daca parea a fi vorba de
tancuri utilizate in lupta si trimise in Olanda pentru completare si refacere.
In lipsa unei confirmari din alte surse, raportul lui Dempsey nu a fost inclus
in sintezele de cercetare realizate pentru uzul maresalului Montgomery.
Maiorul
Urquhart uimise, la o intrunire a comandamentului Corpului 1 Aeropurtat – in
care generalul Browning afirmase ca scopul desantului aerian era acela „de a
intinde un covor de trupe aeropurtate pe care sa treaca fortele noastre
terestre“ – cand a intrebat „daca acel «covor» trebuia sa fie format din trupe
aeropurtate vii sau moarte“. Stiind ca langa Benson, in Oxfordshire, se afla o
escadrila de avioane de vanatoare Spitfire echipata cu aparate pentru
fotografiere panoramica, el a obtinut realizarea unor zboruri de recunoastere
la altitudine mica, pentru a se fotografia Arnhemul.
Cinci
fotografii panoramice dintr-un film realizat de unul dintre avioane, spre
sfarsitul cursei, au confirmat temerile lui Urquhart. S-a dus cu aceste dovezi
la generalul Browning care, dupa ce le-a studiat, i-a cerut sa nu dea prea
multa importanta fotografiilor care atestau prezenta tancurilor germane in
imprejurimile Arnhemului – unde se afla, pe cursul inferior al Rinului, al
cincilea pod vizat de Operatia „Market-Garden“ –, motivul fiind acela ca ar
putea fi neutilizabile. „Utilizabile sau nu, sunt tancuri si sunt dotate cu
tunuri“, isi aminteste ca i-ar fi spus Urquhart generalului Browning.
Avertismentele pesimiste ale sefului Sectiei Cercetare din cadrul Corpului 1
Aeropurtat ii iritau pe ofiterii din statul major al lui Browning. „Parerile
lui, sustine unul dintre acestia, purtau amprenta epuizarii nervoase.
Era putin isteric din cauza surmenajului“.
Pentru a
nu-i contamina pe ceilalti cu viziunile lui pesimiste, generalul Frederick
Browning l-a desemnat pe colonelul medic Austin Eagger sa-l consulte pe
Urquhart. „Mi-a spus, avea sa scrie maiorul „recalcitrant“, ca eram
surmenat – cine nu era? – si ca ar fi bine sa ma odihnesc putin si sa plec in
permisie. Ma dadeau la o parte. Devenisem o asemenea «pacoste» pentru
comandament, incat chiar in ajunul desantarii ma indepartau. Am primit
dispozitia sa ma duc acasa. Nu mai puteam sa spun nimic“.
Esecul Operatiei
„Market-Garden“ nu a facut decat sa confirme avertismentele lansate de oameni
lucizi, profesionisti ai obtinerii informatiilor si analizarii acestora, precum
generalul Dempsey, colonelul Koch si maiorul Urquhart. Pierderile aliatilor
s-au ridicat la aproape 6.000 de oameni, morti si raniti.
Maiorul
Brian Urquhart a fost unul dintre cei care au intrat printre primii, in martie
1945, in lagarul de concentare de la Bergen-Belsen (langa Hanovra), unde s-ar
fi descoperit, dupa unele estimari, peste 15.000 de cadavre.
Dupa Al
Doilea Razboi Mondial, Brian Urquhart s-a identificat, in buna masura, cu
activitatea Organizatiei Natiunilor Unite. A fost asistentul personal al
primului secretar general al ONU, norvegianul Trygve Lie, apoi a participat la
diferite misiuni in Congo, Cipru, Kasmir, Namibia si Orientul Mijlociu. S-a
retras din Secretariatul ONU in 1986 si este unul dintre partizanii regandirii
sistemului Natiunilor Unite. Si-a tiparit memoriile – intitulate A Life in
Peace and War – si a publicat biografia celui de al doilea secretar general
al ONU, suedezul Dag Hammarskjöld.
Numele lui
Brian Urquhart va fi insa intotdeauna asociat cu Operatia „Market-Garden“ a
carei Casandra s-a dovedit a fi.
Capitan Florin Sperlea