* Andra
Costescu, Timisoara. Este adevarat, Alvin Toffler vorbeste – in celebra sa carte Al treilea val –
despre aparitia armatelor private,
dar referirile sale tin mai mult de
structurile teroriste, gen Brigazile rosii, din Italia, si organizatiile
de tip fascist din Germania. Acest inceput de secol se caracterizeaza insa prin
ceea ce specialistii militari numesc „revitalizarea mercenariatului” si
„privatizarea” razboiului. Francois Misser, autor impreuna cu Philippe
Chapleau, al lucrarii Mercenaires S.A. (1998) arata ca, razboiul din
Irak a adus in atentie un actor mai putin obisnuit pe campurile de lupta ale
zilelor noastre: companiile militare private! Inainte de inceperea
conflictului, sustine Misser, una dintre aceste companii private (Military
Professional Resources Inc.), a antrenat in Kuwait subunitati de lupta ale
armatei americane. Aceeasi companie si-a pus la dispozitie serviciile pentru
reconstructia armatei si a administratiei irakiene. Care este explicatia aparitiei
armatelor private? Specialistii sunt de parere ca diminuarea bugetelor apararii
si reducerea drastica a efectivelor militare, indeosebi dupa sfarsitul razboiului
rece, sunt printre cauzele care au stat la originea privatizarii unor domenii
ale apararii aflate in mod traditional in sarcina statului. Dupa 1990, in spatiul
ex-sovietic, de pilda, au fost „pusi pe liber” numerosi militari, care au
devenit destul de repede o mana de lucru ieftina, gata sa-si puna competenta
profesionala la dispozitia firmelor particulare. Mai mult, acesti noi actori
privati au fost platiti sa execute fel de fel de misiuni, unele mergand pana la
crime, trafic de droguri, contrabanda, recuperari de bani etc. Multi dintre
faimosii „racheti”, care au aparut si in lumea interlopa romaneasca, sunt ramasite
ale fostei armate sovietice. Nu-i mai putin adevarat insa ca au aparut si
numeroase firme ale caror sarcini sunt apropiate de cele ale fortelor de ordine
si de aparare, care actioneaza intr-un spatiu legal ambiguu. Nu este exclus ca
acestea sa fie capabile sa ofere o participare militara directa intr-un
conflict armat.
Cine ne apara patrimoniul militar?
* Madalina
Iordan, Bucuresti. Despre starea deplorabila a unor monumente
reprezentative din patrimoniul national am mai atras atentia in paginile
revistei. Din pacate, semnalele au ramas fara ecou. Prezentam cazul relatat de
dumneavoastra in legatura cu profanarea monumentului situat in apropierea
Statuii Leul din Dealul Cotrocenilor (Bucuresti), unde s-au aflat intr-o
vreme cazarmile unitatilor de geniu. Bustul din bronz il reprezina pe maiorul
inginer Panait Donici, primul comandant al Batalionului 1 Geniu din armata
noastra. Din pacate, astazi bustul nu mai poate fi identificat, deoarece cele
trei placi din bronz de pe soclu, reprezentand scene din activitatea genistilor
romani, au fost furate si probabil ca nu vor mai fi recuperate niciodata. Intr-o
situatie precara se afla si monumentul de langa podul Cotroceni, ridicat in
memoria ostasilor romani cazuti in razboiul pentru reintregirea neamului.
Mascat in buna parte de o statie PECO a Petrom, acest monument se degradeaza pe
zi ce trece sub privirile nepasatoare ale… benzinarilor din apropiere. Edilii
Capitalei – care au aprobat constructia
acestei statii de benzina si care, se pare, nu dau doua parale pe valorile
patrimoniului nostru national – ar trebui sa fie mult mai grijulii cu monumentele istorice ale Bucurestiului.