O institutie care priveste in viitor!
Interviu
cu colonelul (r) dr. Constantin
MoStoflei, directorul Centrului de Studii Strategice de Aparare si
Securitate
S-a nascut
la 11 februarie 1949 in localitatea Costana, Suceava.
Studii: Liceul
Militar “Stefan cel Mare”, Campulung Moldovenesc (1966); Scoala Militara
Superioara de Ofiteri de Artilerie Antiaeriana si Radiolocatie (1969); Academia
Militara, Sectia de aviatie si aparare antiaeriana (1977); Curs de cunoasterea
tehnicii de aparare a.a. (1980); Curs postacademic – profil unic pentru
pregatirea didactica si metodica (1981); Curs postacademic – analisti de stat
major de aviatie (1985); Curs de limbi straine (1989); Colegiul de Aparare NATO
– Curs CSCE (1992); Colegiul Superior de Stat Major – AISM (1997).
Este doctor
in stiinta militara al Academiei de Inalte Studii Militare (1999). Este autor
si coautor a numeroase studii si lucrari de specialitate.
— Domnule director, as vrea sa incepem discutia noastra
prin a preciza care este, in momentul de fata, statutul Centrului de Studii
Strategice de Aparare si Securitate?
— Doresc sa informez cititorii revistei ca,
din septembrie anul trecut, o data cu infiintarea Universitatii Nationale de
Aparare (U.N.Ap.), Centrul de Studii Strategice de Securitate, cu o noua
denumire – Centrul de Studii Strategice de Aparare si Securitate –
a fost integrat in structura acesteia
si a devenit, astfel, unitatea functionala de cercetare stiintifica a U.N.Ap.,
constituind, alaturi de unitatile functionale de invatamant, al doilea termen
al binomului invatamant-cercetare. In esenta, noul statut al Centrului este
urmarea fireasca a procesului complex de transformari structurale ce vizeaza
doua domenii importante ale societatii romanesti actuale, armata si
invatamantul superior. Cred ca s-a avut in vedere, pentru prima data dupa 1989,
ca si in armata un sistem de invatamant
superior performant presupune existenta unui nivel ridicat al cercetarii
stiintifice. Resursa umana inalt calificata este produsul unei simbioze intre
procesul de invatamant si cel de cercetare stiintifica.
Activitatea
de cercetare stiintifica din Universitatea Nationala de Aparare nu reprezinta
domeniul exclusiv al Centrului de Studii Strategice de Aparare si Securitate.
Cadrele didactice universitare, participantii la cursurile postuniversitare si
ofiterii studenti din Universitate, dar si o anumita parte din personalul
Bibliotecii universitare, ma refer la cel de informare-documentara, completeaza
dimensiunea cercetarii stiintifice din Universitatea noastra. Si inca ceva, ca
element de noutate, coordonarea activitatii in domeniul de referinta, similar
cu situatia din invatamantul superior civil, revine loctiitorului comandantului
pentru cercetare stiintifica, acesta fiind unul dintre prorectorii
Universitatii.
— Ce
transformari a cunoscut aceasta institutie in cei aproape trei ani de
existenta?
—
Intr-adevar, Centrul a fost infiintat la 1 noiembrie 2000, dar a devenit
operational, adica in masura sa oferim primele produse de cercetare
stiintifica, in primavara anului 2002, dupa ce am realizat o incadrare cu
personal de aproximativ 50%. In perioada ce a urmat, Centrul a cunoscut o serie
de transformari, logice in ansamblul reformei organismului militar romanesc.
Intr-o prima faza, toate functiile au fost prevazute a fi incadrate cu personal
civil. Asa ca militari, cu reale calitati de cercetare, au plecat. Dar fac o
mentiune ce contine semnificatii deosebite: nu au trecut in rezerva, ei sunt in
activitate si in prezent, iar unii au deja grad sau functii de general ori
superioare celor avute cand lucrau in cercetarea stiintifica. Prin aceasta
transformare, dupa stiinta mea, Centrul de Studii Strategice de Securitate a
devenit prima unitate militara (aveam indicativ numeric!) de civili din armata!
Intr-o a doua faza, efectivul a fost redus drastic, ajungand la 20 de functii.
Modelul pe care l-am avut in vedere pentru reorganizare a fost cel al
Institutului National de Studii Strategice al Universitatii Nationale de
Aparare din Washington, fara a sti ca, dupa doi ani, vom fi o entitate a unei
universitati. Sunt, totusi, unele diferente impuse si de realitatile din armata
noastra si de obiectivele cercetarii, in general. Daca la Institutul pe
care l-am avut ca model cercetarea
stiintifica se realizeaza intr-un directorat, noi avem o sectie; daca pentru
manifestarile ori publicatiile stiintifice ei au cate un directorat, noi avem o
singura persoana.
As vrea sa
va mai spun un lucru. Noul context in care functionam ne-a determinat sa ne
gandim la anumite modificari structurale pe care urmeaza sa le propunem
domnului general Mircea Muresan, comandantul Universitatii Nationale de
Aparare. Am fost si vom fi intr-o continua transformare, daca standardele de
eficienta vor impune asa ceva.
— Ce
sarcini de cercetare stiintifica aveti, care sunt ofertele dumneavoastra si in
ce masura munca specialistilor de aici vine in sprijinul militarilor armatei
noastre?
— Sarcinile noastre de cercetare stiintifica
au fost definite foarte clar in Hotararea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii
privind organizarea si functionarea Universitatii Nationale de Aparare, precum
si in Conceptia organizarii si desfasurarii activitatii de cercetare
stiintifica in Universitatea Nationala de Aparare, aprobata de Senatul
Universitatii. Acestea sunt: dezvoltarea teoriei si gandirii militare,
compatibile cu cele din armatele moderne, prin elaborarea unor lucrari de
referinta necesare structurilor de aparare si securitate, procesului de
invatamant militar, de pregatire a comandamentelor si de instruire a trupelor; *
desfasurarea de activitati de cercetare stiintifica in domeniile de interes ale
apararii si securitatii nationale; * elaborarea de studii de aparare si
securitate nationala pentru Ministerul Apararii Nationale si celelalte
structuri centrale ale statului; *
oferirea de consultanta, sprijin documentar, expertiza si instruire in domeniul
apararii si securitatii nationale pentru structurile centrale ale M.Ap.N.,
institutii guvernamentale si nonguvernamentale; * dezvoltarea relatiilor de
colaborare cu institutii de invatamant superior si de cercetare stiintifica din
tara si din strainatate in scopul cresterii eficientei activitatii si
prestigiului Universitatii.
Ofertele
noastre, prezentate si pe site-ul Universitatii Nationale de Aparare
(www.unap.ro), in paginile alocate Centrului de Studii Strategice de Aparare si
Securitate, vizeaza subiecte de actualitate privind apararea tarii, securitatea
nationala si internationala. Avem in derulare trei programe de cercetare
stiintifica: concepte si teorii; integrarea euro-atlantica si armata si
societatea. In cadrul acestora sunt opt proiecte de cercetare ce presupun,
pentru fiecare, elaborarea a doua la patru studii si, in final, cate o lucrare
de cercetare stiintifica. Nu le detaliez acum, dar invit cititorii revistei sa
ne cunoasca preocuparile, sa ne contacteze si chiar ne propunem sa purtam un
dialog on-line pe temele ce ii intereseaza.
Vreau sa
precizez ca toate eforturile noastre sunt indreptate catre satisfacerea
principalelor nevoi ale beneficiarilor produselor de cercetare ale Centrului.
Avem in vedere factorii de decizie politico-militara, structurile centrale ale
Ministerului Apararii Nationale, categoriile de forte ale armatei, fiecare
membru al sistemului nostru militar. Activitatea noastra se regaseste in studii
pe diferite teme, in lucrarile publicate in volum, pe CD ori in publicatiile
stiintifice ale Centrului, ma refer la revista Impact stratetigic, la
buletinul Colocviu strategic si la anuarul Centrului – intitulat Hominis
– dar si in publicatiile altor institutii similare. De asemenea, pe langa
manifestarile stiintifice organizate in Bucuresti, Centrul a organizat si a
desfasurat, in ultimii doi ani, peste 25 de mese rotunde pe tema securitatii
nationale si integrarii euroatlantice, in garnizoane resedinta de judet. Am
avut ca interlocutori nu numai reprezentanti ai comunitatii militare din
localitatile respective, ci si reprezentanti ai organelor publice locale –
prefecti, presedinti ai consiliilor judetene, primari etc. – din mediul
universitar, reprezentanti ai organismelor neguvernamentale si ai mass-media,
ai celorlalte elemente ale sistemului national de aparare, ai asociatiilor
veteranilor de razboi ori ai cadrelor in rezerva si retragere din zona. Deci,
va rog sa retineti ca beneficiarii activitatii noastre nu sunt exclusiv
militarii si ca, la randul nostru, ne bucuram de informatiile rezultate din
activitatea de documentare la fata locului. Din pacate, tirajele publicatiilor
noastre sunt foarte mici si nu ajung sa acopere toate solicitarile, atat din
partea cadrelor militare, cat si din partea celor din afara sistemului militar.
—
Spuneti-mi in ce masura puteti executa anumite comenzi venite din partea
unitatilor militare, a altor solicitanti, inclusiv institutii civile,
guvernamentale si neguvernamentale, interesate de fenomenul militar
contemporan, de problemele apararii si securitatii nationale?
— Procedura de elaborare a Planului cercetarii
stiintifice al Centrului de Studii Strategice de Aparare si Securitate prevede
consultarea, cu prioritate, a beneficiarilor potentiali din armata. Rezultatele
sunt, din pacate, partial multumitoare. De ce? In primul rand, pentru ca
nevoile de fundamentare stiintifica a viitoarelor actiuni vizeaza, in
principal, elaborarea de studii de cercetare pe termen scurt. In aceste
conditii, ciclul determinat de lansarea comenzii si punerea la dispozitie a
studiului stiintific este mai mare decat intervalul dintre solicitare si
termenul de implementare a eventualelor solutii impuse de procesul de
operationalizare parcurs de catre beneficiari. In al doilea rand, activitatea
de cercetare stiintifica propriu-zisa presupune procesarea unor elemente
faptice, date si informatii care apartin chiar beneficiarilor si, in aceste
conditii, prefera sa nu le puna la dispozitie cercetatorilor si sa rezolve ei
insisi studiul respectiv.
Referitor
la celelalte categorii de beneficiari, proveniti din afara sistemului militar,
situatia este mai dificila pentru ca nu suntem suficient de bine cunoscuti in
afara armatei si pentru ca, la noi, sunt putine sanse ca cineva sa aloce
resurse financiare pentru obtinerea unor asemenea studii de la armata. In ceea
ce ne priveste, cred ca suntem in masura sa executam anumite comenzi
referitoare la teme privind apararea si securitatea nationala.
— Ati reusit
in acesti ani sa stabiliti anumite contacte cu structuri similare din armatele
NATO? In ce au constat ele si in ce masura au ajutat la perfectionarea
activitatii centrului?
—
In cei trei ani de existenta a Centrului, contactele cu structuri similare din
strainatate au fost sporadice si mai mult cu caracter protocolar. Ceea ce am
reusit este faptul ca am fost acceptati ca membru al Consortiului PfP al
Academiilor de Aparare si al Institutelor de Studii Strategice. De asemenea,
ne-am intalnit cu reprezentanti ai unor institutii similare din strainatate,
militare si civile, dar mai putin ca urmare a unor activitati proprii, cat
datorita colaborarii cu alte institute romanesti. Speram ca din noua postura,
de structura de cercetare stiintifica a Universitatii Nationale de Aparare, sa
reusim sa fim inclusi real in Planul de relatii militare internationale al
Ministerului Apararii Nationale. In iulie 2004, Conferinta anuala a
Consortiului PfP se va desfasura la Bucuresti. Este o ocazie de a ne face
cunoscuti prin implicarea in grupurile sale de lucru si prin relatiile pe care
le vom stabili cu reprezentantii institutiilor similare din strainatate.
— Domnule
colonel, in opinia mea, centrul acesta ar trebui sa fie institutia unde se
gasesc cei mai valorosi specialisti in domeniul strategiei apararii si
securitatii, mintile cele mai ascutite ale armatei, care cerceteaza,
prospecteaza si pun la dispozitia factorilor de decizie din armata solutii,
avertizeaza conducerea armatei asupra tendintelor intr-un domeniu sau altul,
inclusiv in procesul de reforma si restructurare. Cand apar anumite probleme
controversate, cineva, acolo sus, sa se intrebe: “Ce
spune Centrul de Studii Strategice”?
— Aveti perfecta dreptate. Vreau sa va informez
ca ne-a preocupat nivelul pregatirii personalului Centrului. Astfel, din cele
opt functii de cercetatori si cinci functii de referenti de specialitate
incadrate, cinci au titlul stiintific de doctor, unul este doctorand, patru au
cate un masterat. Din cei sase angajati cu licente in domenii “civile”,
jumatate au absolvit cursuri postuniversitare cu specific militar, urmand ca,
in acest an, si ceilalti sa le parcurga. Vreau sa atrag atentia si asupra altui
aspect: atati cati suntem, cat de buni specialisti am fi, tot nu putem acoperi
toate domeniile de interes. Solutia, pe care legea ne-o permite, este sa apelam
la constituirea de colective de cercetare mai largi, in care sa includem cadre
universitare, doctoranzi, studenti la cursurile postuniversitare, din
Universitatea Nationala de Aparare si din afara acesteia, precum si cercetatori
stiintifici asociati.
Ce s-a
reusit, cat am activat in subordinea Statului Major General, a fost ca de multe
ori eram identificati cu expresia “centrul nostru” si speram sa o pastram,
chiar daca ne-am schimbat subordonarea. Incepand din acest an ne-am propus sa
ne schimbam metodologia de lucru cu beneficiarii, in sensul ca le vom solicita
un punct de vedere asupra studiului/lucrarii puse la dispozitie, dar mai ales
care au fost finalitatile sale. Dorim sa excludem din start executarea unor
cercetari care nu au in vedere o finalitate.
— De
curand, Colegiul de Razboi al SUA a prezentat un raport in care arata ca
razboiul din Irak a fost o eroare strategica a administratiei Bush, cauzata de
o abordare gresita a luptei globale impotriva terorismului. Aceasta este opinia
unui cercetator din acest colegiu, care a fost preluata de presa
internationala. Nu ma intereseaza daca acest rationament este corect sau
gresit. Faptul ca se emit asemenea puncte de vedere critice la adresa
Administratiei SUA ma indeamna sa va intreb: cand vom ajunge si noi sa atragem
atentia asupra unor erori ale factorilor nostri de decizie? Vom astepta, cum am
facut-o de atatea ori pana acum, sa o spuna ...istoria?! In acesti aproape 14
ani de reforma si restructurare a armatei s-au facut probabil si erori. Ei
bine, eu nu am auzit pana acum pe cineva care sa-si asume anumite erori. Dar,
merg mai departe si spun ca mai important decat a recunoaste este a preveni.
Or, aici intervine rolul expertilor.
— Nu am studiat raportul respectiv si nu pot sa
exprim un punct de vedere. Ceea ce vreau sa va spun este ca ati atins o
problema ce tine mai mult de mentalitatea celui care ia contact cu un material
stiintific, dar si de cea a celui care l-a elaborat. Inca nu se face distinctie
intre o parere si o idee/opinie (stiintifica); cercetatorul nu
opereaza cu pareri. Mai departe, la noi este credibila o afirmatie daca
apartine cuiva din afara. O alta greseala care se face este ca se confunda
cercetatorul cu analistul (un cercetator este si analist, dar nu orice analist
este si cercetator) sau cel mai des este asemuit cu comentatorul unor elemente
faptice. Expertiza ce ni se solicita nu trebuie sa fie confundata cu o
consiliere on-line.
Activitatea
de cercetare stiintifica este, dupa parerea mea, marcata de o intelegere bazata
pe confidentialitate dintre beneficiar si cercetator. Se spune ca daca dintr-o
lista de solutii propusa de o lucrare de cercetare stiintifica doar cateva sunt
viabile, activitatea este apreciata pozitiv.
— Domnule
colonel, dumneavoastra, cei din Centrul de Studii Strategice de Aparare si
Securitate, reprezentati stiinta, faceti cercetare stiintifica in domeniul
militar, nu va dati cu presupusul. Vreau sa spun: aduceti argumente, evaluati,
anticipati. Nu este important acest lucru? Sunteti o voce distincta a armatei,
o institutie care priveste in viitor. Iertati-ma, poate gresesc, dar eu asa vad
lucrurile...
— Vreau sa va spun ca cercetarile noastre se
desfasoara sau ar trebui sa se desfasoare pe termen mediu si lung. Cele pe
termen scurt fac obiectul unor studii, care de regula intra in sarcina altor
structuri, fie din Statul Major General, fie din departamente, state majore ale
categoriilor de forte ale armatei etc. si doresc sa mentionez ca la structurile
din Statul Major General si nu numai se afla personal foarte bine pregatit,
doctori in stiinta militara, oameni cu aptitudini pentru cercetare, cu
activitate de cercetare stiintifica de invidiat, cu lucrari publicate
valoroase. Cercetarea stiintifica inseamna o investigare atenta si sistematica
a unei teme la care participa mai multi specialisti. Problema este sa nu facem
cercetare de dragul cercetarii. Daca nu are finalitate, o cercetare ramane un
act oarecare intr-un dosar, pe care, cine stie, doar istoricii il vor mai
descoperi peste ani si ani.
— In
incheiere, as dori sa va intreb cum vedeti viitorul Centrului de Studii
Strategice de Aparare si Securitate, nu ma refer neaparat la structura si numar
de functii, ci ca pozitie, ca prestigiu in armata, ca entitate cu o
personalitate, de care sa se tina seama atunci cand se iau decizii care privesc
viitorul Armatei Romane.
— Referitor la problemele noastre de viitor,
as vrea sa va spun ca actionam pentru integrarea in procesul de modernizare
demarat in Universitatea Nationala de Aparare, sa devenim un veritabil “al
doilea pilon” al acesteia, alaturi de cel reprezentat de invatamant. Ne
preocupa, de asemenea, acreditarea Centrului ca structura de cercetare
stiintifica de catre Consiliul National al Cercetarii stiintifice din
Invatamantul Superior, precum si a revistei noastre „Impact strategic“.
Pe termen lung, ne propunem sa actionam pentru a deveni centru de excelenta in
cercetarea stiintifica din domeniul apararii si securitatii nationale. Prin
temele noastre de cercetare vrem sa fim utili institutiilor din armata, sa fim
cautati nu numai de cei din mediul militar, dar si de celelalte structuri ale
sistemului national de aparare, institutii civile din tara si – de ce nu? – din
strainatate.