Uniunea Europeana si Moldova (IV)

 

In noiembrie 2004, a aparut la Berlin un interesant studiu intitulat “Republica Moldova in contextul noii politici de vecinatate a Uniunii Europene”, semnat de doamna Anneli Ute Gabanyi, membra a Institutului German pentru Politica Internationala si Securitate.

 

Partea moldoveana a protestat si ca urmare a faptului ca Uniunea Europeana include Republica Moldova, din punct de vedere geopolitic, spatiului dominat de Rusia. Departe de a se plasa in spatiul ce apartine Federatiei Ruse – ceea ce ar fi sinonim cu persistenta, conditionata istoric, a dependentei politice si economice fata de Moscova – Republica Moldova face eforturi de a fi recunoscuta si a se integra in Uniunea Europeana ca stat sud-est european. Scopul acestei strategii este acela de a se implica in procesul de stabilizare si asociere al statelor din sud-estul Europei, carora Uniunea Europeana le-a deschis perspectiva integrarii, fie si intr-un viitor mai indepartat. Facand trimitere la identitatea sa culturala, Republica Moldova doreste din partea Uniunii Europene doar "un tratament egal cu cel acordat altor state din sud-estul continentului si nu unul special".

Ce-i drept, Chisinaul are o destul de lunga practica de colaborare cu organi­zatiile regionale sud-est europene. Republica Moldova este membru fondator al Initiativei de Cooperare Sud-Est Europeana (SECI), pusa in practica de catre Statele Unite in anul 1996, si are statutul de observator in cadrul Procesului de Cooperare Sud-Est European (SEECP).

De la 1 iunie 2001, nu in ultimul rand datorita sprijinului diplomatic acordat de Romania, Republica Moldova face parte, ca tara membra, din Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Guvernul de la Chisinau a solicitat in repetate randuri includerea in Procesul de Stabilitate si Asociere (SAP) al Uniunii Europene si obtinerea calitatii de asociat la programul CARDS (Community Assistance for Recon­struction, Development and Stabilization) pentru statele din Pactul de Stabilitate, in speranta obtinerii totusi a perspectivei de aderare pe aceasta cale indirecta. Din partea Comisiei Europene au venit insa atunci semnale negative. Romano Prodi, presedintele Comisiei, si Chris Patten, comisarul pentru politica externa, au subliniat faptul ca apartenenta la Pactul de Stabilitate nu confera in mod automat dreptul de primire in SAP. In final, guvernul de la Chisinau s-a decis sa renunte la obiectivul nerealist de admitere in Procesul SAP si, in loc de aceasta, sa profite – atat cat ii sta in putinta – de sansa unei colaborari mai stranse cu Uniunea Europeana, sansa ce i se ofera in cadrul Noii Politici de Vecinatate.

Ca urmare a diferentelor de opinie dintre statele membre ale Uniunii in ceea ce priveste finalitatea Politicii de Vecinatate si modalitatile de solutionare a conflictului transnistrean, Comisia Europeana a intrerupt – in martie 2004 – negocierile cu Moldova si Ucraina. La 15 iunie 2004, negocierile desfasurate intre Comisia Europeana si Moldova privind elaborarea unui plan de actiune s-au incheiat cu un compromis. Deoarece negocierile desfasurate in acelasi timp cu Ucraina, vizand ela­borarea unui plan concret de actiune, au ramas fara nici un rezultat, intelegerea semnata impreuna cu Republica Moldova a ramas primul si singurul document de acest fel pe care Uniunea Europeana l-a putut incheia cu una dintre viitoarele sale tari vecine.

Cele mai importante prevederi ale noului Plan de Actiune se refera la perspectiva relatiilor de vecinatate, accesul Republicii Moldova la piata interna europeana, colaborarea institu­tionala si cea regionala, precum si la regle­mentarea conflictului transnistrean. Daca Moldovei nu i s-a deschis sperata perspectiva de aderare la Uniunea Europeana, se poate considera ca i s-a deschis totusi "perspectiva unei perspective". Planul de Actiune schiteaza posibilitatea unei dezvoltari progresive si a unei revalorizari a cooperarii cu Uniunea Europeana. Ceea ce inseamna ca, daca va indeplini prevederile Planului de Actiune, conceput pe o perioada de trei ani, Moldova ar putea beneficia de optiunea de a incepe tratative oficiale cu uniunea Europeana in vederea obtinerii statutului de membru asociat al comunitatii europene. Trebuie spus ca Planul de Actiune nu contine totusi decat putine repere concrete, determinate cu claritate, dupa care sa poata fi masurate progresele inregistrate in indeplinirea prevederilor.

Deschiderea pietei Uniunii Europene: – Planul de Actiune include intarirea eforturilor comune in vederea deschiderii accesului produselor moldovenesti pe piata Uniunii Europene si ofera posibilitatea ca Republicii Moldova sa i se poata acorda privilegii comerciale asimetrice chiar din perioada de reforma – deci in viitorii trei ani. Ramane insa de rezolvat chestiunea armonizarii legislative. Fara o reglementare a acestei probleme nu va fi posibila intrarea Moldovei pe piata interna a Uniunii.

Cooperarea institutionala: – Republica Moldova va fi sprijinita in viitor de catre Uniunea Europeana in ceea ce priveste adaptarea legislatiei proprii la legislatia comunitara si realizarea unei cooperari institutionale intensive. Se vizeaza stabilirea de legaturi intre institutiile specifice din Republica Moldova si Europol si Eurojust.

Cooperarea regionala: – Prin compromisul negociat intre Uniunea Europeana si Moldova, cooperarea regionala a Republicii Moldova in sud-estul Europei este vazuta ca o completare a obiectivelor de cooperare regionale din fostul spatiu sovietic – obiective inscrise in Planul de Actiune. Uniunea Europeana ii asigura Moldovei sprijinul sau in ceea ce priveste cooperarea acesteia cu celelalte tari in cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est si al Procesului de Cooperare in Sud-Estul Europei.

Reglemetarea in comun a conflic­telor: – In Planul de Actiune, Uniunea Europeana promite o stransa colaborare in chestiuni legate de securitate si incalcarea granitelor, subliniindu-si disponibilitatea pentru implicarea solidara in scopul prevenirii si solutionarii conflictelor.

(continuare in numarul viitor)

Traducere si adaptare de

Marilena GEORGESCU

 

REPREZENTAREA MILITARA LA  U .E . IN CONTEXTUL

POLITICII EUROPENE DE SECURITATE SI APARARE/ESDP (7)

 

PREVEDERILE CONSILIULUI EUROPEAN DE LA NISA – PARTICIPAREA STATELOR TERTE LA OPERATIILE MILITARE ALE  U.E.

 

1. Modalitati de participare la operatiile militare

- “In cazul unei operatii militare a UE cu utilizarea mijloacelor si capabilitatilor NATO (cazul ALTHEA), aliatii europeni non-EU vor participa la operatie daca doresc acest lucru, fiind implicati in planificarea si pregatirea acesteia in acord cu procedurile stabilite de catre NATO”

2. Implicarea in pregatirea, planifi­carea si managementul operatiei

 - contactele la toate nivelurile cu statele terte (formatul actual +5) se vor desfasura din faza initiala de organizare si planificare;

 - institutia europeana care va armoniza pozitiile statelor membre si ale partilor terte este Comitetul Contributorilor, care reuneste reprezentanti politici, politico-militari si militari ai tuturor tarilor (membre sau nemembre UE) participante la operatii;

- se va urmari discutarea contributiilor militare si a factorilor militari relevanti in procesul de dezvoltare a optiunilor militare strategice;

 - consultarile in format +5 (fost 15+6) se vor desfasura atat la Comitetul Politic si de Securitate (PSC), cat si la Comitetul Militar, “pentru a discuta procesul de elaborare a conceptului operatiei si problemele legate de structura de comanda si structura fortelor”;

 - “...aliatii non-EU vor avea oportu­nitatea sa isi precizeze propriile pozitii in legatura cu CONOPS (Concept of Operations), inainte ca PSC sa adopte acest document”;

 - dupa luarea deciziei de participare la operatie, “aliatii non-EU, aflati in pozitia de contributori, vor fi invitati sa ia parte la procesul de planificare operationala. In acest sens, consultarile vor aborda problematica planificarii operatiei, incluzand OPLAN”.

 

VI. STADIUL RELATIILOR DINTRE ROMANIA SI U.E. – ASPECTE MILITARE

 

VI.a PARTICIPAREA LA OPERATIILE MILITARE CONDUSE DE U.E.

 

1. CONCORDIA:

- Romania a participat cu 3 ofiteri de stat major in Comandamentul Fortei de la Skopje;

- a mai fost pusa la dispozitie si o Celula Nationala de Informatii (RO-NIC), care nu a fost desfasurata; 

- contributia Romaniei la bugetul comun al operatiei (in perioada 30 martie-30 septembrie 2003) a fost stabilita la 36.500 Euro.

 

2.ALTHEA:

- a fost mentinuta participarea din SFOR, la care s-au adaugat forte si mijloace deficitare pentru EUFOR: patru elicoptere IAR-330 SOCAT, un avion AN-24/26, o echipa HUMINT (4 militari) si un ofiter de stat major (informatii);

- participarea totala se ridica la aproximativ 150 de militari, la care se adauga batalionul din rezerva strategica NATO – in caz de necesitate, este si la dispozitia EUFOR;

 

VI.b PARTICIPAREA LA DEZVOL­TAREA CAPABILITATILOR MILITARE ALE U.E.

 

- noiembrie 2000 – Conferinta U.E. de angajare a capacitatilor de aparare (Bruxelles): au fost puse la dispozitia U.E. primele forte si capacitati pentru misiunile de tip Petersberg;

- noiembrie 2001 – Conferinta ECAP: Romania a pus la dispozitia U.E. un pachet de forte similar cu cel oferit pentru operatii conduse de NATO in sprijinul pacii;

- 2002 – contributie la Catalogul Suplimentar de Forte (Helsinki), care cuprinde capacitatile statelor candidate la U.E.;

- 2003 – discutii trilaterale (Presedintia U.E., EUMS si Romania) privind capabilitatile romanesti si stadiul de operationalizare al acestora;

- 2004 – a fost mentinuta oferta 2003 si a fost pus la dispozitie pachetul general de forte oferit pentru NATO (Decizia CSAT, 26 martie 2004): unitati luptatoare si de sprijin, incluzand doua brigazi (una mecanizata si una de vanatori de munte), subunitati si formatiuni specializate (politie militara, NBC, CIMIC, PSYOPS si Intell), precum si cateva nave si aeronave pentru capabilitati strategice. In total, oferta romaneasca pentru Catalogul Suplimentar de Forte al U.E. pe anul 2004 se ridica la 3.500 de militari din toate categoriile de forte ale armatei;

In prezent:

- Romania este interesata de parti­ciparea la grupurile tactice de lupta ale U.E., fiind intreprinse demersuri pentru impli­carea in constituirea unui BG multinational;

- a fost semnata Scrisoarea de Intentie pentru participarea la Grupul de Proiect ECAP dedicat transportului aerian strategic si se analizeaza posibilitatea implicarii si in alte grupuri (transport maritim strategic, medical, NBC, UAV).

In data de 25 aprilie, este planificata semnarea Tratatului de aderare a Romaniei la U.E., moment care semnifica dobandirea statutului de observator activ pe langa structurile comunitare, inclusiv in cele destinate securitatii si apararii. Acest lucru implica participarea la activitatile Comitetului Militar, Statului Major Militar, precum si ale grupurilor de lucru din domeniile opera­tional, doctrinar, conceptual si al dezvol­tarii capabilitatilor militare.

 Colonel Dumitru Matei

 Locotenent-colonel Gheorghe TIBIL

<sus>