“Sunt fericit ca am avut sansa sa slujesc
armata cu o arma teribila: condeiul!”
Interviu cu
colonelul Dumitru Roman, redactorul-sef al revistei
Spirit
militar modern
-
Sunteti, domnule colonel, fondatorul seriei noi a revistei “Spirit militar
modern”. Ce ati avut in vedere cand ati inceput acest proiect?
- Cred ca suntem pe punctul de
a face o nedreptate. Si ca sa nu se intample asa ceva, as vrea sa precizez de la bun inceput ca initiativa reinfiintarii
revistei Spirit militar modern se leaga si de numele colonelului Vasile Stan,
acum in rezerva. Impreuna am pornit aceasta publicatie, a carei redactie s-a
compus, multa vreme, doar din doi oameni. Spirit militar modern, seria veche,
din 1938, era o revista cvasinecunoscuta publicului militar de astazi. Din pacate,
singura colectie completa se gaseste doar in Biblioteca Academiei Romane. Prin
1992 am dat peste cateva numere in Biblioteca Muzeului Militar National. Ceea
ce m-a impresionat au fost acuratetea si
actualitatea ideilor expuse in paginile revistei, tenacitatea cu care autorii
pledau pentru promovarea psihologiei in armata, in selectionarea si formarea
luptatorului modern. Chiar daca a avut un tiraj relativ restrans, Spirit
militar modern a fost o voce distincta in publicistica militara. Fondatorul
publicatiei, locotenent-colonelul Constantin Atanasiu, a reusit in doar cativa
ani nu numai sa atraga in jurul revistei personalitati cunoscute ale lumii
intelectuale si militare din epoca, dar si sa imprime un suflu nou procesului
de transformare a institutiei militare, de formare a luptatorului pe baze stiintifice,
psihologia constituind un element extrem de important in aceasta directie.
- De ce
este speciala revista Spirit militar modern?
- Nu impartasesc aceasta
apreciere. Orice publicatie are o personalitate distincta, un public al ei.
Faptul ca Spirit militar modern a reusit in cativa ani sa se impuna drept una
dintre cele mai bune publicatii militare se datoreste, cred eu, si echipei
redactionale, dar si colaboratorilor externi. Succesul tine si de tematica abordata,
si de maniera de prezentare, si de stilul autorilor, si de spiritul critic pe
care l-a promovat. Aproape ca nu exista numar de revista in care sa nu fie
aduse in discutie subiecte delicate privind reforma si restructurarea
organismului militar, formarea luptatorului, invatamantul militar, conditia
sociala a cadrelor militare, motivarea pentru cariera militara, protectia
sociala a militarilor si a familiilor acestora, libertatea de exprimare a
militarilor, profesionalizarea luptatorului, coruptia in armata. Apoi sa nu uitam
ca revista are in atentie unul dintre elementele cele mai sensibile ale unei
armate: luptatorul, moralul luptatorului, cu tot ceea ce presupune acesta,
respectiv capacitatea de a rezista presiunilor psihologice, dezinformarii si panicii,
actiunilor de descurajare utilizate de adversar etc.
- Care sunt
valorile dupa care v-ati ghidat in conducerea acestei reviste? Pentru ce v-ati
batut de-a lungul timpului, ca redactor-sef al Spiritului militar modern?
- Eu cred ca titlul revistei spune
foarte mult despre continutul si programul ei. Chiar daca, pentru unii
cititori, acest titlu pare sa sune artificial si ostentativ, tin sa-i asigur ca
revista nu s-a abatut de la programul editorial publicat in primul numar din
1993. Prin scrisul nostru am incercat sa promovam spiritul militar modern intr-o
armata aflata intr-un moment de rascruce, in plin proces de transformare. Am
pledat pentru cultivarea acelor valori care dau coeziune si forta soldatilor
romani oriunde s-ar afla: competenta profesionala si moralitatea, rigoarea si
sobrietatea, traditia si noul. Ne-am raportat la ceea ce se intampla in lumea
militara, la standardele armatelor NATO, fara sa exageram, fara sa supralicitam
si mai ales sa imitam pe altii. Cred ca in aceasta comunitate militara numita
NATO fiecare armata trebuie sa-si pastreze individualitatea, sa cultive ceea
ce-i este specific, ceea ce-i da propria personalitate. Fii tu insuti! - a
fost, daca vreti, deviza dupa care ne-am condus in toate imprejurarile. Nu am
impus autorilor ideile celor din redactie si nici nu am cautat sa scriem doar
ceea ce le place sefilor sa auda. Oamenii au spus ce au avut de spus! Daca
vocile lor au fost ascultate, daca au fost luate sau nu in seama, asta este o
alta problema. Ea nu priveste doar revista Spirit militar modern, ci, as spune
eu, intreaga presa militara. “Pentru cine scriem?” este o intrebare pe care nu
ar trebui sa si-o puna doar gazetarul militar.
- Sunteti
printre putinii redactori-sefi care au adus ofiteri tineri sa faca stagiu de presa
in redactiile militare. Ce ati avut in vedere?
- Un gazetar militar nu se
formeaza de la sine. El are nevoie de un permanent exercitiu al scrisului, dar si
de cunostinte teoretice, de o oarecare practica intr-o redactie, alaturi de
gazetarii cu experienta si talent.
Gazetaria se invata ca orice profesie. Dar, dincolo de cunostintele acumulate,
lucrul cel mai important, in opinia mea, este talentul. Astazi poti sa pacalesti
o facultate si sa obtii o licenta in ziaristica, dar de aici incolo va fi enorm
de greu sa-l pacalesti si pe cititor. Este ingrozitor sa fii in fata unei hartii
albe si sa nu ai ce sa spui sau, mai grav, sa nu poti sa spui ceea ce crezi ca stii.
Este chinuitor, este ca un cosmar care te urmareste si ziua, si noaptea. In
aceasta meserie vii daca ai chemare pentru scris, daca nu-ti este frica de
coala alba. Este ceea ce le-am spus tuturor tinerilor ofiteri pe care i-am adus
sa faca stagiu in redactia revistei, ofiteri care nu au absolvit inca o
facultate de jurnalism. Jurnalistul militar are astazi un statut bine definit in
armata, profesia de ziarist militar este recunoscuta intre celelalte specialitati
militare. Este un lucru extraordinar. Dar, nu trebuie sa uitam ca ofiterul care
doreste sa practice aceasta profesie trebuie sa se pregateasca pe cont propriu.
In aceste conditii, stagiul de presa este un bun prilej de a se initia intr-o
munca extrem de dificila si de solicitanta. Personal sunt bucuros ca am reusit
sa descopar tineri cu chemare spre aceasta profesie si ca nu m-am inselat
asupra lor. Prin ei, am facut eu insumi un pariu cu viitorul.
- Acum, cand
va aflati in ipostaza de a preda stafeta, ce ati dori sa spuneti echipei de la
Spirit militar modern si, in general, jurnalistilor militari?
- Nu-mi place sa dau sfaturi. Intr-o
profesie in care uneori orgoliile sunt mai puternice decat realizarile este
riscant sa te erijezi in sfatuitor. In ce ma priveste, sunt fericit ca am avut sansa
sa slujesc armata cu o arma neobisnuita - condeiul - si sa-mi inchei cariera
militara in mijlocul unei echipe redactionale formata din oameni de mare
valoare profesionala si morala.
Interviu realizat de capitan
Marian Predoaica
<sus>