Sase luni sub cerul Nasiriyei

 

Privesc ecranul gri al GPS-ului: mai am aproape patru minute pana la urmatorul punct de statie. Fixez din nou ochelarii cu vedere in infrarosu (NVG) la ochi, recunosc reperele din teren si rasuflu usurat: totul este OK. Cerul de deasupra Nasiriyei ne va sti fiecare

miscare timp de sase luni.

 

Desertul de la CNN,

 in fata ochilor

 

In anii primului razboi din Golf urma­ream in direct imaginile transmise de CNN in intreaga lume, incercand sa deslusesc cate ceva, din pura curiozitate, prin „ceata” verzuie a aparatelor cu vedere in infrarosu, decupata parca din filmele SF la moda. Pe atunci, banuiam doar ca este vorba de aparatura sofisticata, care trans­forma printr-un singur click noaptea in zi. Cel mai fascinat eram insa de impetuoasa desfasurare de forte intr-un mediu ostil, in care nisipul si caldura nu erau dintre lucrurile cel mai usor de trecut cu vederea.

Nici nu visam la vremea aceea ca, prin desertul in care inaintau, televizat in prime-time, fortele armate americane, voi ajunge si eu sa imi conduc plutonul.

Aproape intr-o senzatie de déjà-vu ni se deruleaza prin fata ochilor pustiul, cand albit de soare, cand intunecat si rece, rapus doar de lentilele hi-tech ale aparaturii noastre. Este doar inceputul... Sase luni pline ne vor „toci” fiecare fibra, ne vor ascuti sim­turile si ne vor pune la grea incercare dorul de casa.

“Nu uitati trei lucruri esentiale: liniste deplina, atentie maxima in sectoarele voastre si capacitatea de a reactiona, imediat, in caz de necesitate, numai la ordinul meu. Intrebari? ... Imbarcati!” O noua misiune de noapte incredintata plutonului meu este pe cale sa inceapa...

Timpul s-a scurs neasteptat de repede din momentul in care Batalionul 2 Infan­terie “Calugareni” si-a angajat pe deplin for­tele in teatrul de operatii din Irak, iar “soimii” din Bistrita si-au luat zborul spre casa.

Sesizez pe fetele oamenilor mei un entu­ziasm usor disimulat: in ciuda tuturor riscu­rilor, toti vor “sa-si intre in paine”, cum se spune. Lunile intregi de antrenamente si pregatiri se vor puse la incercare.

Privesc inca o data ceasul... Este timpul sa plecam. “Doamne, ajuta!” imi spun si, in se­cunda urmatoare, comand scurt: “Inainte-mars!” Pietrisul scrasneste sub rotile transportorului, ostentativ, parca pentru a ne testa deja atentia incordata la fiecare detaliu, sunet, lumina.

“Mult succes, baieti!” - vin si incurajarile cole­gilor nostri aflati in paza, la punctul de con­trol. Incarcam armamentul, bariera se ridica, iar in scurt timp luminile discrete ale bazei se estompeaza. N-avem timp de re­verii insa... Ne vom gandi la tihna cortu­rilor abia atunci cand bariera se va inchide,la intoarcere, in urma noastra. Pana atunci avem ore intregi de misiune si nu ne putem permite greseli.

 

Prieteni pentru

cateva secunde

 

Sunt si nopti irakiene destul de negu­roase, insa astazi parca si cu ochiul liber se mai intrezareste ceva. Trecem pe langa corturile nomazilor pastori. Ziua, copiii lor te intampina alergand pe langa transpor­toare, rugandu-te sa le oferi orice: o ciocolata, un suc, o portocala, apa. De fie­care data nu ne lasa inima sa nu le aducem cate ceva, in speranta ca pe parintii lor cu chipuri aspre ni-i vom fi facut prieteni fie si pret de numai cateva secunde.

Orele trec incet... Racoarea navaleste prin oblonul deschis al TAB-ului amin-
tindu-ne, discret, de gerurile naprasnice de la Bucuresti. “Este doar o ruda mai blanda a iernii de acasa” – imi soptesc si ridic, preventiv, fermoarul bluzei izoterme pana sub barbie.

Oprim. Ragaz de cateva minute bune, intr-o liniste intrerupta doar de comuni­carile lapidare prin statia radio, suntem numai ochi si urechi. Pustiul e neprietenos in orice conditii, cu atat mai mult noaptea. Zaresc prin NVG chiar si siluetele nomazilor in corturi, opaitele lor slabe proiectandu-le umbrele insesizabile cu ochiul liber.

Nimic nu ne trezeste inca suspiciunea ca pericolul ar putea izvori de undeva anume. In baza insa aflam din rapoartele zilnice ca situatia din alte zone se deterio­reaza. Oamenii inca mor pe pamantul irakian, militari si civili, deopotriva. Un italian a fost atins de aripa mortii chiar inainte de sosirea noastra aici. Doar o intamplare nefericita a facut sa fie impuscat la postul sau, in spatele mitralierei de pe elicopterul ce intervenea in ajutorul unor patrule ale coalitiei. Realizez – pentru a cata oara? – ca orice misiune, chiar (sau cu atat mai mult) una de rutina, trebuie pregatita cat mai in detaliu, in fiecare zi ca si cum ar fi prima. Totusi situatia din zona bata­lionului „Calugareni” este calma, cu rezerva relativitatii, bineinteles.

Lasam in urma pustiul cu urletele coiotilor, drumul accidentat si iminenta pri­mejdiei. Reintram in baza la ora progra­mata. Bariera se inchide, raportez de sosire si, incet-incet, ne mai destindem.

“Ne vedem la aceeasi ora pentru pre­gatirea misiunii!” – le transmit subordo­natilor, dupa care ne despartim, fiecare catre cortul lui.

Fac un dus fierbinte si ma asez in pat o data cu prima zvacnire a diminetii peste tabara romaneasca. “Ce-o mai fi pe acasa? Cum s-o mai simti sotia in perioada de sarcina? Trebuie neaparat sa-i telefonez dupa-amiaza!” – imi repet in gand si ma cufund in somn.

 

 Locotenent Daniel-Lucian DEREVLEAN

 

Generalul RILEY:

Ati sosit intr-un moment de mare insemnatate!

 

     O delegatie militara, condusa de generalul-maior Peter Jonathan RILEY, comandantul Diviziei Multinationale Sud-Est (MNDSE), i-a vizitat, sambata, 19 februarie a.c., pe militarii Batalionului 2 Infanterie “Calugareni”. Din cadrul delegatiei au facut parte generalul de brigada Giovan Borrini, comandantul Brigazii italiene “Garibaldi” in subordinea careia activeaza batalionul romanesc, si ofiteri din cadrul comandamentului MNDSE.

Ofiterii britanici si englezi au fost informati asupra evolutiei situatiei din zona de responsabilitate a militarilor romani, a problemelor cu care acestia se confrunta pe timpul desfasurarii misiunilor, precum si a capacitatilor operationale de care Batalionul 2 Infanterie dispune in cadrul Fortei Operationale Intrunite Italiene (ITJTF).

Referindu-se la prezenta in zona a militarilor romani, generalul Riley a spus: ”Ati sosit
intr-un moment de mare insemnatate, cand autoritatile irakiene, politia, armata si populatia sunt mult mai increzatoare in viitor. In momentul de fata, prioritatea Fortei Multinationale o reprezinta reforma fortelor de securitate”. De asemenea, generalul Riley a apreciat faptul ca Armata Romaniei a dat curs cererii de suplimentare a efectivelor din sudul Irakului cu inca o companie de infanterie.

S-au analizat posibilitatile de punere in practica a unui proiect de cooperare civili-militari pentru construirea unei noi statii de pompare a apei, actiune care va fi coordonata de militarii romani in cooperare cu autoritatile irakiene, cu sprijinul financiar al MNDSE.

La finalul vizitei, generalii Riley si Borrini au urmarit, in Poligonul Garibaldi, un exercitiu tactic cu trageri de lupta, cu armamentul usor si greu de infanterie, desfasurat de militarii romani in cooperare cu elicoptere italiene care au simulat sprijinul aerian apropiat.

 

 Capitan Carol FLOREA,

ofiterul de relatii publice al Batalionului 2 Infanterie

„Calugareni”, dislocat la An Nassiryah, Irak

<sus>