Viata de student este
unica in felul ei. Fara a fi patrunsa de o dulce naivitate ca in anii liceului,
perioada facultatii reprezinta cu adevarat o trecere de la adolescentul uneori neinteles,
idealist, cu un inceput de cultura si multe visuri, la persoana matura, cu
sentimentul resposabilitatii conturat si cu proiecte de viitor bine stabilite.
Ei stiu ca au venit in Academia Fortelor Aeriene „Henri Coanda“ pentru a deveni
ofiteri si asta conteaza cel mai mult.
Asadar, un prim obstacol in accederea la cariera
militara ar fi pasul, de data aceasta cu dreptul, peste rigorile admiterii in institutia de
invatamant. Admitere la care concurenta nu mai este tocmai un punct forte.
Odata devenit student, ex-liceanul simte deja apasarea Juramantului
militar, ia contact cu o noua viata in care programul este diferit, imaginea de
sine sufera ceva modificari, iar viitorul incepe sa prinda forme clare.
Sesiunile interminabile, cu multe colocvii, examene si nopti nedormite, par, pe
moment studentului, de neinvins.
Modificarile suferite de
invatamantul militar in ultimii ani sunt considerabile. De la specialistul in
tehnica de lupta s-a trecut la formarea de manageri, aspect uneori neagreat pe
teritoriu. Astfel, au fost adaugate o serie de materii, ajungandu-se, in final,
la o programa de invatamant hibrid, cea mai buna solutie la momentul
respectiv, pentru a exista compatibilitate cu invatamantul universitar civil.
Dupa cum
bine se stie, ne spune comandantul
academiei, generalul-maior Constantin Zaharia, invatamantul militar va
suferi modificari considerabile incepand cu anul universitar 2005-2006. Nu stiu
daca se va mai putea pune problema ca absolventii nostri sa duca si actiuni de
lupta specifice fortelor terestre. Oamenii pe care-i pregatim vor fi
conducatori de sisteme tehnice si nu de organizatii umane de tipul pluton,
companie. Pentru aceasta insa, se impune o cunoastere foarte buna a sistemelor
pe care le vor deservi. Eu sper ca pe viitor sa pregatim ingineri, si, in acest
fel, notiunea de profesionist, sa aiba acoperire reala dupa perioada de
formare. Pentru aceasta am inaintat o propunere, furnizand, bineinteles, si
argumente in acest sens.
Aviatia da senzatia/
Si te-nvata...
Pentru studentii de la aviatie lucrurile sunt foarte clare. Sunt manati
de dorinta de a zbura. Nu va doresc decat sa zburati o data, ne spune
studentul sergent Claudiu Miclaus, ca sa intelegeti cat de mult inseamna
asta pentru noi. Eu sunt dispus la orice efort pentru a-mi indeplini visul.
Referitor la motivatia pentru cariera militara, atat timp cat nu vor aparea
divergente de opinie de genul „pilotii sunt nepasatori“, „nu-i intereseaza
nimic“ sau „Voi faceti doar turism aerian“, cred ca va exista o armonie intre
motivatia pentru zbor si armata.
Studentii armei artilerie
antiaeriana si rachete privesc lucrurile putin diferit. Idealurile lor sunt mai
pamantene, iar tehnica pe care studiaza este la pamant. De cativa ani
insa, mai exact din anul 2001, s-au reluat aplicatiile in poligonul Capu Midia.
Daca in trecut se intampla ca unii absolventi sa ajunga in unitati fara a sti
ce inseamna sa bubuie tunul, acum problema este rezolvata. Astfel, in
fiecare vara, studentii anului III executa trageri cu munitie de lupta la
mare. Se spune ca nu este artilerist militarul care nu a tras cel
putin o data in Poligonul Capu Midia, unde se stie, conditiile sunt destul de
dure. Studenta sergent major Mariana Banciu vorbeste despre aceasta misiune in
termeni destul de elogiosi. Paradoxal, mai ales ca studentii din anii
precedenti au cam speriat-o, spunandu-i ca este o misiune dificila, in care
caldura insuportabila, praful, orele interminabile petrecute in pozitia de
tragere nu-i vor fi deloc straine. Nu a avut aceeasi impresie, din contra, a
fost chiar incantata de trairile care au incercat-o in poligon.
Nemultumirile studentilor de la aceasta arma vin din faptul ca
studiaza o tehnica de lupta veche: Ne
pregatim, marturiseste studentul plutonier Nicu Afetelor, pentru a
utiliza o tehnica ce va fi scoasa din uz, dupa care, vom fi trimisi din nou la
cursuri si, sincer, nu prea vad cand vom reusi sa fim apti pentru misiuni,
pentru a pune efectiv in practica ceea ce am invatat sau vom invata.
Dar... la ce ne foloseste acest curs?
Intrebare care probabil nu
este straina nici unui student din timpurile actuale. Daca pe bancile scolii nu
reusesti sa simti partea palpabila, aplicativa a unor teorii care pe moment par
lipsite de sens, e firesc sa te intrebi, uneori, retoric: Dar... la ce imi
foloseste acest curs? Iar raspunsul profesorului: Iti va fi util candva,
in viata...nu multumeste. E drept ca unii studenti ar prefera, daca ar fi
cu putinta, sa fie in permanenta liberi. Iar un curs este bun atat timp cat ii
vezi utilitatea. Te intereseaza sau nu. Problema unor modalitati de a-i atrage
catre o anumita materie este una dificila. Programa este bine conceputa, este
de acord studentul sergent major Adrian Vergiliu Stancu, daca tinem cont ca
vom fi licentiati in Managementul organizatiei. Totusi, programul este
incarcat. Ajungi in sesiune sa nu mai stii ce sa faci pentru ca ai examen
astazi la matematica, maine la filosofie. Cu atatea domenii, nu mai ramai cu
nimic. Ar fi mai bine sa facem patru materii pe semestru, dar sa le facem.
Sudentul sergent major Ionut Michi este de aceeasi parere: Programa este mai
„incarcata“ decat ar trebui, in sensul ca, la anumite materii, ni se transmit
cunostinte de care nu vom avea nevoie. Unii colegi mai mari, ajunsi pe
teritoriu, au fost nevoiti sa „uite“, desigur, din perspectiva profesionala,
unele informatii primite din obligatie, pe timpul studentiei.
Absolventi ai aceleiasi
institutii, unii, promotie 2001, comandantii
de pluton din Academia Fortelor Aeriene reusesc, in ciuda lipsei de experienta
si a tineretii sa se apropie de studenti, sa-i cunoasca si sa le rezolve o
parte din probleme. Apropiati ca varsta, de multe ori sunt confundati cu niste
colegi ceva mai mari. Faptul ca de multe ori raman la serviciu dupa terminarea
programului, ca primesc o multitudine de sarcini pe care trebuie sa le rezolve
intr-un interval de timp relativ scurt, inseamna destul de mult pentru ei si,
desigur, pentru institutie. Locotenentul Ionut Dinu a fost numit comandant de
pluton studenti imediat dupa terminarea scolii de aplicatie. Cum s-a adaptat la
aceasta functie, ce satisfactii ii da lucrul efectiv cu studentul, rolul de
formator de lider? Simplu. Faptul ca cei din jur te simt apropiat, ca te zbati
pentru problemele pe care le au si ca ii vezi uneori recunoscatori pentru asta,
ca reusesti sa le intaresti gradul de responsabilitate sunt doar cateva trairi pe care le incearca
ofiterul. Pentru a-si desfasura insa activitatea in conditiile cele mai bune,
pentru a-i cunoaste pe studenti si a-i intelege este nevoie de mult timp
petrecut impreuna. Si asta chiar ar fi o problema. Ne intalnim cu studentii
doar cateva minute pe zi. La raportul si inspectia de dimineata si la raportul companiei,
spune locotenentul Dinu. Acestea
sunt singurele momente alocate prin programul orar al unitatii. Avand in
vedere multitudinea de probleme pe care le avem de rezolvat, de multe ori
ramanem dupa program. Locotenentul Adrian Lesenciuc, comandant de pluton
studenti, abordeaza aceasta lipsa a timpului din perspectiva subordonatilor.
Dezavantajul nu este doar al comandantilor de plutoane: Pe student nu are
cine sa-l motiveze. Primeste o serie de sarcini extrascolare, este
nevoit sa faca niste lucruri pentru care are nevoie de o motivatie
suplimentara. Un comandant de pluton are rolul de a-i impartasi din experienta
sa studentului, de a-l motiva in permanenta impiedicandu-l sa ajunga la acea
stare, destul de des intalnita, de blazare. Lipsa unei comunicari eficiente
dintre anumite compartimente il aduce uneori pe comandantul de pluton in
situatia de a indeplini tot felul de sarcini care nu-i sunt atribuite prin fisa
postului. Comunicarea cu sefii, din perpectiva studentului, este una
eficienta. Studentul sergent major Ionut Michi este de parere ca relatia cu
comandantul de pluton satisface nevoile studentilor de a-si exprima punctul de
vedere, bineinteles, in contextul normat de statutul acestora. Consider mai
degraba o problema relatia comandantilor de plutoane cu sefii lor directi, in
sensul ca, daca li s-ar da mai multa libertate in decizie, acestia s-ar putea
orienta mai bine pe alte aspecte, cum ar fi motivarea studentilor,
imbunatatirea comportamentului acestora etc.
Sublocotenent Constantin MIREANU
<sus>