Divizionul-pilot

 

Divizionul 3 Rachete Sol-Aer a luat fiinta in anul 1962. Facea parte din Regi­mentul 19 Aparare Antiaeriana si avea ca misiune principala participarea la apararea spatiului aerian al Bucurestiului. Nevoile vremurilor si diferite doctrine de aparare au facut ca atat dimensiunile, cat si sub­ordonarea sa se schimbe. Astazi, divizionul face parte din Brigada 1 Rachete Sol-Aer.

Tot noua doctrina de aparare a facut ca misiunea divizionului sa se schimbe putin, in sensul ca a iesit din serviciul de lupta de politie aeriana, executand un program de instructie permanent, fiind gata pentru a intra in serviciul de lupta la ordin.

Datorita profesionalismului personalului unitatii, acesta este singurul care a beneficiat de implementarea unui program-pilot de interceptare si urmarire a tintelor aeriene ASOC. "Acum, acest sistem da mult mai multa siguranta, tinta mult mai stabila, adica se elimina erorile. Inainte mai erau erori. Acum avem posibilitatea  de a vedea tinta la distante mai mari si deci timpul nostru de reactie poate fi mult mai bine fructificat", a spus maiorul Eugen Dumitru, seful de stat major al divizionului.

 

Un sistem pentru mileniul III

 

Constituit ca un sistem de radare analo­gice cu acoperire nationala si centru unic de procesare si analizare a datelor, sistemul ASOC permite vizualizarea unei tinte aeriene de la o distanta de aproximativ 1.000 de kilometri, acest lucru reprezentand un atu major obtinut de un divizion de rachete in lupta cu secundele.

"In cadrul acestui sistem de identificare si insotire a tintelor aeriene, fiecare esalon bene­ficiaza de datele de interes ce reprezinta nivelul tactic pe care il reprezinta, precizeaza locote­nentul ing. Eduard Dulharu. Divizionul, prin intermediul unui monitor, era beneficiarul unei imagini aeriene, furnizata prin reteaua STAR, cu toate datele de interes local pentru desfasu­rarea misiunii de lupta". Conducerea com­plexului nu se face in sistemul acesta electronic, adica automatizat. Sistemul pune la dispozitie o tinta la intersectie cu precizie foarte buna.  Dupa aceea, se putea folosi urmarirea automata si urmarirea tintei era condusa de complex.

Totusi oricat de performant este acest sis­tem, el lucreaza in paralel cu vechile sisteme, facandu-se, in timp, comparatie atat din punct de vedere al avantajelor, cat si al neajunsurilor, consti­tuindu-se, de altfel, ca o modernizare, nu ca o inlocuire.

Pentru operarea sistemului la nivelul divi­zio­nului, s-au pregatit doi-trei ofiteri, in pre­zenta specialistilor de la firma americana Lockheed Martin, integratoarea programului, deci ca si in alte cazuri ei reprezinta un nucleu al unui viitor centru de pregatire. Totusi pentru ei nu exista un atestat al acestor cunostinte si abilitati.

"Pe parcursul antrenamentelor, a continuat explicatiile locotenentul Dulharu, s-au folosit trei modalitati de operare a sistemului. Primul, un lant format de COAP, Comandamentul Brigazii si noi, in care primeam informatiile de la esalonul superior, prin intermediul brigazii, ni se indica tinta ce reprezenta misiunea divizionului, care era materializata pe un ecran de tipul touch on screen, identificata cu o linie rosie, noi analizam situatia, se lua hotararea si se raporta ca suntem gata pentru lupta. Pe etape, raportam <<prinderea>> tintei, materializata printr-o suprapunere de doua linii, urmarirea si nimicirea ei, o modalitate facila de evidentiat rezultatele pregatirii. Celelalte doua variante presupuneau scurtarea lantului de conducere pana la nivelul divizionului".

 

Si totusi…

 

In pofida eforturilor evidente ale esaloa­nelor superioare, nu gasesti o unitate in care sa se spuna ca nu sunt probleme. Si aici echipamentul este cel care ii nemultumeste pe militari. "Daca pentru cadre, pana la urma, se rezolva, in acest moment, prezenta situatia maiorul Dumitru, pare imposibil de rezolvat pentru militarii angajati pe baza de contract. Trebuie sa se gaseasca o solutie de modificare a normelor de echipare a acestora. Tinuta lor, datorita procesului de instructie, este cea mai supusa deteriorarii si, poate si pentru faptul ca la noi se perinda fel de fel de comisii, nu ne putem prezenta oricum. Dar, vrem nu vrem, aspectul exterior al tinutei este si un factor ce influenteaza psihicul luptatorului, este un indice de moral si chiar al respectului de sine si al celui pe care ti-l acorda societatea".

Sunt probleme care nu afecteaza pre­gatirea de specialitate, mai ales ca in acest an, in luna august, divizionul trebuie sa participe la trageri de lupta in Poligonul Capu Midia. Date fiind implicatiile unor asemenea trageri, financiare, dar si profesionale, ele sunt tratate cu maximum de atentie. In plus, pentru unii, cei din promotia 2004, acestea sunt primele trageri din cariera lor. "Sunt venit pe filiera directa,  subofiter de artilerie antiaeriana. La repartitie, am devenit… rachetist. Asa ca tot ce stiu despre sistemul Volkov, ca parte practica, am invatat aici, in unitate. N-am vazut  trageri in realitate. Trebuia sa mergem in scoala,  la Capu Midia, sa asistam, dar aceasta deplasare  nu s-a mai facut, se destainuie sergentul Dan Moldovan, comandant grupa lansare. Pentru mine, aceste trageri din luna august reprezinta chiar o curiozitate. Doresc sa vad o realitate pe care acum doar mi-o inchipui".

Motivatia depasirii propriilor performante, a rezultatelor anterioare este cea care face ca pregatirea zilnica, mai ales in cabina-simulator AKORD, sa fie mult mai usoara. "Zilnic, personalul destinat a dirija complexul la Capu Midia se pregateste cateva ore la simulator. La noi, datorita acestui simulator, se pregatesc si efectivele altor divizioane. Este un castig si pentru noi. Ne comparam, echivalam, stim unde suntem din punct de vedere al pregatirii si unde vrem sa ajungem, a concretizat, in incheiere, maiorul Dumitru activitatea zilnica a divizionului. Avem un statut in cadrul brigazii, pe care suntem datori sa-l respectam".

 

 Locotenent Marius NITULESCU

Foto: Petrica MIHALACHE

 

Un Boeing 737 – avion de patrulare

 

Pana in prezent, aparatul Boeing 737 era cunoscut ca avion de linie, destinat traficului redus de pasageri si utilizat in cursele aeriene de pe intreg globul. In urma unui contract inaintat firmei Boeing in iulie 2004, se are in vedere transformarea modelului 737 in avion de patrulare si dotarea lui cu rachete si bombe, pentru a fi destinat Fortelor Maritime.

Potrivit unui articol aparut pe siteul www.wired.com, contractul in valoare de 3,9 miliarde de dolari prevede dezvol­tarea a sapte avioane de tip 737 MMA (Multi-Mission Maritime Aircraft) si are ca scop testarea capacitatii acestora de a participa la misiuni multiple, specifice Fortelor Navale. Pentru inceput, sunt prevazute 3.000 de ore de testare in tunel aerodinamic. In anul 2008 este programat primul zbor, iar in 2009 – prima livrare. Pentru 2013, este stabilita data intrarii in serviciu a noului avion si, implicit, inlocuirea aparatelor Orion P-3, aflate in dotarea armatei americane  din anul 1950.

Avionul 737 MMA va fi produs la fabrica din Renton, in conditii de maxima securitate, iar modificarile specifice avionului de patrulare vor fi executate la Seattle.

In noua varianta, aparatul va bene­ficia de numerosi senzori pentru loca­lizarea submarinelor: lradar anti­submarin;  l camera electronooptica in IR;  l sistem electromagnetic de detec­tare a anomaliilor. In plus, de pe avion, vor putea fi lansate 2 rachete de tip Harpoon, torpile si mine, bombe nu­cleare sau conventionale, de adancime, acrosate sub aripi sau amplasate in containerul pentru armament. Capaci­tatea de realimentare in aer va extinde autonomia de zbor a avionului pana la 21 de ore.

In privinta motoarelor, beneficiarul va trebui sa ia in calcul varianta propusa de firma Boeing: doua motoare cu reactie, spre deosebire de avioanele Orion P-3, dotate cu patru motoare cu elice. Desi, la prima vedere, executarea misiunilor de patrulare cu un avion ce are la baza varianta unui aparat de linie pare o fi o sarcina destul de dificila, oficialii Fortelor Navale sunt increzatori in capacitatile noului aparat, cu atat mai mult cu cat Orion P-3 a avut la baza tot varianta unui avion de linie realizat de firma Lockheed Electra, iar Marea Bri­tanie foloseste, pentru misiuni similare, un aparat de tip Nimrod, provenit din avionul de linie Havilland Comet. 

 

 Cecilia SFETCU

<sus>