Dincolo de rutina

 

La unitatile militare, a sosit un plan de combatere a birocratiei. In loc sa se intample ceva, acest plan a devenit o hartie in plus alaturi de zecile care se fac zilnic si se trimit esaloanelor superioare. In pofida introdu­cerii calculatoarelor, se consuma tot mai multa hartie, desi fonduri pentru aceasta nu se prevad decat in cantitati, intotdeauna, insuficiente.

Aceasta este doar o problema dintre altele care descriu natura relatiilor dintre esa­loane. Iar acest lucru este resimtit dureros de tot mai multi militari care vor sa fie degrevati de sarcinile administrative, pentru a se putea concentra pe instructie.

Cu cat creste distanta fata de Bucuresti, cu atat fluxul de informatii devine mai greoi si lipsit de coerenta. Poate departarea deformeaza?

Militarii Divizionului 285 Artilerie din Braila nu sunt straini de aceste greutati. Desi distanta dintre Bucuresti si Braila este doar de trei ore, stirile si ordinele sosesc cu intarziere.

Capitanul Daniel Condruz, ofiter in comandamentul divizionului, reliefa inceti­neala cu care vin ordinele in aceasta unitate: uneori ordinele vin cu date de executare deja expirate sau cu termene foarte stranse ceea ce creaza o stare de stres.

 

Schimbarea, ca stare

 

Nici in privinta regulamentelor situatia nu este mai buna, declara maiorul Mihai Ghiba, loctiitorul comandantului. De multe ori au venit modificarile inainte de a sosi la unitate regulamentul propriu-zis. Altfel, majoritatea regulamentelor sunt peticite cu adnotari, modificari si adaugiri. Aceste lucruri starnesc nedumerirea militarilor care fie nu sunt conectati in permanenta la schimbarile regulamentare, fie nu pot tine pasul la fulgurantele modificari.

Imaginea este intregita, in opinia capitanului Marian Surcel, ofiter in coman­damentul divizionului, de lipsa unor proceduri de actiune. Trecerea de la modul de actiune sovietic la cel occidental a lasat descoperita aceasta zona. Vechile regula­mente sunt imbinate cu noile manuale de lupta pentru a naste o tactica hibrida: semiproceduri NATO si armament sovietic.

 

Modelul nou

 

Dincolo de aceste greutati, posibile in orice tranzitie, militarii s-au adaptat noilor cerinte: cursuri de cariera si de nivel in tarile membre NATO. Spre exemplu, coman­dantul unitatii, locotenent-colonelul Ionel Tamplaru, a fost comandantul Detasa­mentului romano-olandez din Bosnia, iar in ultima misiune din Afganistan, 14 cadre din divizion au executat misiuni alaturi de militarii Batalionului 281 Infanterie. Lista poate continua cu cadre care au facut cursuri in Azerbaidjan, Canada, Bulgaria, Olanda sau SUA.

Interesul pentru pregatirea individuala si de specialitate este relevat de existenta unei sali pentru invatarea limbii engleze (exista trei grupe de pregatire pe niveluri de insusire a notiunilor) sub indrumarea unui profesor de pe plan local platit din banii cadrelor care doresc sa se perfectioneze.

Dar engleza este pe primul loc?

Militarii din cadrul divizionului acorda o atentie deosebita pregatirii militare. Exercitiul SIMEX, exercitiile tactice si aplicatiile constituie doar cateva aspecte ale instruirii.

Numarul acestora atinge o cifra impresionanta pentru orice unitate militara: 78 de exercitii tactice. Numai in marile poligoane de la Cincu si Malina se desfasoara 43 de exercitii tactice cu si fara trageri de lupta.

Punctul culminat al acestui an este dat de evaluarea NATO privind operatio­nalizarea divizionului.

In acest sens, divizionul va suferi transformari majore. Daca in prezent, principalul mijloc de foc il constituie tunul-obuzier de 152 mm, dupa intrarea in vigoare a noului stat de organizare, divizionul va dispune de baterii RAD si de tunuri antitanc. Desi, teoretic, capacitatea de riposta si flexibilitatea unitatii vor creste, numarul mic de incadrare cu personal nu va permite, in opinia loctiitorului coman­dantului, o eficacitate maxima in gestio­narea actiunilor pe timp de pace sau razboi.

Un lucru ramane de remarcat: oamenii vor sa-si faca treaba foarte bine. Important este sa li se asigure mijloacele necesare. Si sa nu mai fie piedici birocratice. Militarii vor sa faca instructie permanent pentru a nu cadea in rutina.

 

 Locotenent Dan SCUTARU

Cuvant de intampinare

 

Faptul ca in toate literaturile si in toate timpurile poezia a stralucit indeosebi prin arta poetilor, si nu a poeteselor (si nu cred ca este cazul sa exemplific aici), a dat nastere la numeroase dezbateri in jurul liricii feminine, unele frizand chiar misoginismul. S-a discutat mult, in raport cu aceasta suprematie, si despre rolul sau conditia de creator a femeii. Toate acestea au indus incet, daca nu un complex, cel putin o teama in randul iubitoarelor de literatura cu privire la afirmarea in spatiul inegalabil al creatiei lirice.

In "Spectacolul literaturii" (Editura Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti, 2003), dupa o ampla expunere a temei, criticul literar si poetul Radu Voinescu aduce analiza literaturii feminine, cu observatii si sublinieri remarcabile (nu doar pentru femeile care scriu, dar mai ales pentru ele!), in dreptul autoarelor noastre de astazi, lucru deosebit de interesant. Pe de alta parte, este ciudat si faptul ca multe femei scriu poezie aproape la fel ca si barbatii, imitand stiluri si teme specifice celeilalte "tabere", intr-o ciudata metamorfoza androgina.

Acesta nu este, din fericire, cazul poetei Loredana Tifiniuc. Fara sa cada prada mimetismului sau inhibitiilor de genul celor creionate mai sus, ea scrie o poezie profund feminina, care se incadreaza exact in lirica de dragoste. Este o poezie sincera, curata, fara inflorituri, un fel de scrisoare pe care o femeie indragostita (fie chiar si de o himera sau de un personaj imaginar/imaginat aflat la capatul unei sperante/asteptari) o expediaza celui pe care il iubeste, cu o candoare aproape adolescentina.

Poemele au unitate si se succed intr-o cronologie magica. Incep si se sfarsesc sub aura aceluiasi anotimp, probabil cel natal (al ei sau al lui), de unde si titlul abstract al volumului. Cred sincer ca acest debut liric trebuie salutat.

 Liviu VISAN

Restituiri

 

Prin colectia "lideri militari", Editura Militara a adus in atentie figura unui ctitor al armatei romane moderne, generalul Ioan Emanoil Florescu. Eveni­mentul care a precedat lansarea cartii* s-a desfasurat, vineri, 18 februarie a.c., la Sala bizantina a Cercului Militar National. Pe masura renumelui autorului – Radu R. Florescu – la eveniment au participat renumiti academicieni, oameni de litere si realizatori de emisiuni culturale.

Autorul a considerat ca studiul dedicat generalului Florescu, stramosul sau, este o datorie de familie. Aceasta s-a concretizat dupa ani si ani de studiu si munca prin arhive si colectii particulare menite sa reliefeze personalitatea celui care a organizat armata romana. (D.S.)

 

* Radu R. Florescu, Generalul Ioan Emanoil Florescu: organizator al armatei romane moderne, Bucuresti, Editura Militara, 2004.

 <sus>