La unitatile militare, a sosit un plan de combatere a
birocratiei. In loc sa se intample ceva, acest plan a devenit o hartie in plus
alaturi de zecile care se fac zilnic si se trimit esaloanelor superioare. In pofida
introducerii calculatoarelor, se consuma tot mai multa hartie, desi fonduri
pentru aceasta nu se prevad decat in cantitati, intotdeauna, insuficiente.
Aceasta este doar o problema
dintre altele care descriu natura relatiilor dintre esaloane. Iar acest lucru
este resimtit dureros de tot mai multi militari care vor sa fie degrevati de
sarcinile administrative, pentru a se putea concentra pe instructie.
Cu cat creste distanta fata de
Bucuresti, cu atat fluxul de informatii devine mai greoi si lipsit de coerenta.
Poate departarea deformeaza?
Militarii Divizionului 285
Artilerie din Braila nu sunt straini de aceste greutati. Desi distanta dintre
Bucuresti si Braila este doar de trei ore, stirile si ordinele sosesc cu
intarziere.
Capitanul Daniel Condruz,
ofiter in comandamentul divizionului, reliefa incetineala cu care vin ordinele
in aceasta unitate: uneori ordinele vin cu date de executare deja expirate sau
cu termene foarte stranse ceea ce creaza o stare de stres.
Schimbarea,
ca stare
Nici in privinta
regulamentelor situatia nu este mai buna, declara maiorul Mihai Ghiba,
loctiitorul comandantului. De multe ori au venit modificarile inainte de a sosi
la unitate regulamentul propriu-zis. Altfel, majoritatea regulamentelor sunt
peticite cu adnotari, modificari si adaugiri. Aceste lucruri starnesc
nedumerirea militarilor care fie nu sunt conectati in permanenta la schimbarile
regulamentare, fie nu pot tine pasul la fulgurantele modificari.
Imaginea este intregita, in
opinia capitanului Marian Surcel, ofiter in comandamentul divizionului, de
lipsa unor proceduri de actiune. Trecerea de la modul de actiune sovietic la
cel occidental a lasat descoperita aceasta zona. Vechile regulamente sunt
imbinate cu noile manuale de lupta pentru a naste o tactica hibrida:
semiproceduri NATO si armament sovietic.
Dincolo de aceste greutati,
posibile in orice tranzitie, militarii s-au adaptat noilor cerinte: cursuri de
cariera si de nivel in tarile membre NATO. Spre exemplu, comandantul unitatii,
locotenent-colonelul Ionel Tamplaru, a fost comandantul Detasamentului
romano-olandez din Bosnia, iar in ultima misiune din Afganistan, 14 cadre din
divizion au executat misiuni alaturi de militarii Batalionului 281 Infanterie.
Lista poate continua cu cadre care au facut cursuri in Azerbaidjan, Canada,
Bulgaria, Olanda sau SUA.
Interesul pentru pregatirea
individuala si de specialitate este relevat de existenta unei sali pentru
invatarea limbii engleze (exista trei grupe de pregatire pe niveluri de
insusire a notiunilor) sub indrumarea unui profesor de pe plan local platit din
banii cadrelor care doresc sa se perfectioneze.
Dar engleza este pe primul
loc?
Militarii din cadrul
divizionului acorda o atentie deosebita pregatirii militare. Exercitiul SIMEX,
exercitiile tactice si aplicatiile constituie doar cateva aspecte ale
instruirii.
Numarul acestora atinge o
cifra impresionanta pentru orice unitate militara: 78 de exercitii tactice.
Numai in marile poligoane de la Cincu si Malina se desfasoara 43 de exercitii
tactice cu si fara trageri de lupta.
Punctul culminat al acestui an
este dat de evaluarea NATO privind operationalizarea divizionului.
In acest sens, divizionul va
suferi transformari majore. Daca in prezent, principalul mijloc de foc il
constituie tunul-obuzier de 152 mm, dupa intrarea in vigoare a noului stat de
organizare, divizionul va dispune de baterii RAD si de tunuri antitanc. Desi,
teoretic, capacitatea de riposta si flexibilitatea unitatii vor creste, numarul
mic de incadrare cu personal nu va permite, in opinia loctiitorului comandantului,
o eficacitate maxima in gestionarea actiunilor pe timp de pace sau razboi.
Un lucru ramane de remarcat:
oamenii vor sa-si faca treaba foarte bine. Important este sa li se asigure
mijloacele necesare. Si sa nu mai fie piedici birocratice. Militarii vor sa
faca instructie permanent pentru a nu cadea in rutina.
Locotenent Dan SCUTARU
Cuvant de intampinare
Faptul ca in
toate literaturile si in toate timpurile poezia a stralucit indeosebi prin arta
poetilor, si nu a poeteselor (si nu cred ca este cazul sa exemplific aici), a
dat nastere la numeroase dezbateri in jurul liricii feminine, unele frizand
chiar misoginismul. S-a discutat mult, in raport cu aceasta suprematie, si
despre rolul sau conditia de creator a femeii. Toate acestea au indus incet,
daca nu un complex, cel putin o teama in randul iubitoarelor de literatura cu
privire la afirmarea in spatiul inegalabil al creatiei lirice.
In "Spectacolul literaturii" (Editura Muzeul Literaturii
Romane, Bucuresti, 2003), dupa o ampla expunere a temei, criticul literar si
poetul Radu Voinescu aduce analiza literaturii feminine, cu observatii si
sublinieri remarcabile (nu doar pentru femeile care scriu, dar mai ales pentru
ele!), in dreptul autoarelor noastre de astazi, lucru deosebit de interesant.
Pe de alta parte, este ciudat si faptul ca multe femei scriu poezie aproape la
fel ca si barbatii, imitand stiluri si teme specifice celeilalte
"tabere", intr-o ciudata metamorfoza androgina.
Acesta nu este, din fericire, cazul poetei Loredana Tifiniuc. Fara sa
cada prada mimetismului sau inhibitiilor de genul celor creionate mai sus, ea
scrie o poezie profund feminina, care se incadreaza exact in lirica de
dragoste. Este o poezie sincera, curata, fara inflorituri, un fel de scrisoare
pe care o femeie indragostita (fie chiar si de o himera sau de un personaj
imaginar/imaginat aflat la capatul unei sperante/asteptari) o expediaza celui
pe care il iubeste, cu o candoare aproape adolescentina.
Poemele au unitate si se succed intr-o cronologie magica. Incep si se
sfarsesc sub aura aceluiasi anotimp, probabil cel natal (al ei sau al lui), de
unde si titlul abstract al volumului. Cred sincer ca acest debut liric trebuie
salutat.
Liviu VISAN
Restituiri
Prin colectia "lideri militari", Editura
Militara a adus in atentie figura unui ctitor al armatei romane moderne,
generalul Ioan Emanoil Florescu. Evenimentul care a precedat lansarea cartii*
s-a desfasurat, vineri, 18 februarie a.c., la Sala bizantina a Cercului Militar
National. Pe masura renumelui
autorului – Radu R. Florescu – la eveniment au participat renumiti
academicieni, oameni de litere si realizatori de emisiuni culturale.
Autorul a considerat ca studiul dedicat generalului Florescu, stramosul
sau, este o datorie de familie. Aceasta s-a concretizat dupa ani si ani de
studiu si munca prin arhive si colectii particulare menite sa reliefeze
personalitatea celui care a organizat armata romana. (D.S.)
* Radu R. Florescu, Generalul
Ioan Emanoil Florescu: organizator al armatei romane moderne, Bucuresti,
Editura Militara, 2004.