un singur lider

Vineri, 18 februarie, Colegiul National de Aparare din cadrul Universitatii Nationale de Aparare l-a avut ca invitat pe

generalul-locotenent Ciro Cocozza,

seful Comandamentului Fortelor Intrunite Aliate de la Napoli (JFC Naples). Conferinta tinuta de oficialul NATO a avut ca tema informarea cu privire la activitatile JFC si la cele desfasurate in teatrele de operatii. Oaspetele italian a avut amabilitatea sa acorde in exclusivitate urmatorul interviu presei militare.

JFC Napoli este unul dintre cele doua Centre Regionale de Comanda (Regional Commands) subordonate Comandamentului Suprem Aliat din Europa, celalalt fiind JFC Brunssum, in Olanda. JFC reprezinta unul dintre cele 11 Cartiere Generale ale NATO, parte a noii conceptii strategice de organizare; inainte de 1999, NATO avea nu mai putin de 56 de Cartiere Generale. Si romanii sunt reprezentati in acest comandament, 15 dintre conationalii nostri activand in cadrul JFC Napoli, eficienti si apreciati ca atare in special in structurile de informatii (intelligence). Comandamentul Aliat Sud a fost primul care a avut trupe din Forta de Reactie a NATO (NRF) participante la o misiune, in vara anului 2004, cand o operatie combinata sub comanda NATO a asigurat securitatea Jocurilor Olimpice de la Atena. In prezent, JFC Napoli are sase misiuni in derulare, patru in Balcani, una in Mediterana si una in Irak. In ceea ce priveste noutatea conceptelor strategice, Comandamentul Fortelor Intrunite de la Napoli este unul dintre deschizatorii de drumuri. Rezervele strategice (Strategic Reserves), o idee menita a reduce numarul personalului din teatrele de operatii, prin mentinerea unor batalioane de rezerva ce pot fi activate intr-un timp foarte scurt, a fost experimentata in acest comandament. La aceasta ora, JFC are trei batalioane in aceasta rezerva strategica, cate unul din Italia, Franta si Romania. O alta directie conceptuala aparuta in urma acordurilor Berlin+ a dus la aparitia Elementului European de Comanda (European Command Element), o structura apartinand Uniunii Europene, care trebuie sa faciliteze executarea misiunilor comune NATO - UE. Acest tip de structura actioneaza pentru coordonarea misiunii din Bosnia si Hertegovina, acolo unde comanda UE este sustinuta de capabilitati NATO, realizandu-se o diviziune a sarcinilor si responsabilitatilor. Generalul-locotenent Ciro Cocozza are functie dubla (double hatted) – de sef al Comandamentului Fortelor Intrunite Aliate si de comandant al Elementului European de Comanda, fiind "omul de legatura" intre cele doua structuri.

– Domnule general, sunteti primul european care indeplineste concomitent doua functii, in cadrul NATO si in cadrul UE?

– Da. Dupa cum poate stiti, prima misiune comuna NATO – Uniunea Europeana a fost Operatia Concordia, din Macedonia, in 2004. Cu aceasta ocazie, a fost nevoie sa se infiinteze un comandament care sa faca legatura intre cele doua structuri de comanda, si eu am fost comandantul acestei structuri. Cu Operatia Althea nu fac decat sa repet aceasta experienta, desi la alta scara, pentru ca Althea este mult mai complexa si de aceea mai solicitanta. Aceasta operatie va insemna mult pentru capabilitatile UE in domeniul securitatii.

– Cum realizati echilibrul intre cele doua functii si institutii?

– Este usor, trebuie doar sa fac lucrurile bine pentru ambele organizatii. Activitatea mea este de a coordona cele doua structuri si de a ma asigura ca ambele au parte de aceeasi sustinere din partea personalului. Este, asadar, o actiune de coordonare facuta cu transparenta, pentru ca UE trebuie sa stie ceea ce face NATO, si invers; este un flux permanent de informatii.

– Care sunt provocarile pentru Elementul European de Comanda (ECE)?

– Structura este una noua si redusa ca dimensiuni, avand in componenta doar zece persoane. A fost creata doar pentru aceasta misiune (n.b. Althea) si de aceea are tipul de probleme pe care le are un nou-venit, ale oricarei persoane care este adusa intr-un ambient ce ii este strain. In afara de aceasta dificultate, care este relativ usor de depasit pentru ca militarii se adapteaza repede si reactioneaza bine in situatii noi, mai este si o alta problema. Aceea a celui care se urca in tren, dupa ce acesta s-a pus in miscare. Comandamentul NATO este unul complet operativ, iar alcatuirea ECE-ului, pornind de la zero, a presupus, pentru cei ce lucreaza aici, problema integrarii intr-o structura care functiona din plin. A fost nevoie sa intre toti in acelasi ritm, si au reusit.

– Asadar, cele doua structuri lucreaza impreuna?

– Sigur. ECE este integrata in NATO, in cadrul unui Comandament Operational Comun (Joint Operation Command). Practic birourile sunt alaturate, asa ca cei din ECE nu trebuie decat sa traverseze un hol pentru a obtine, de la colegii lor din NATO, informatiile de care au nevoie. Am cerut acest tip de organizare pentru a crea sinergia muncii.

– Nu apare nici o problema de birocratie?

– Nu este chiar atat de simplu, in sensul ca exista proceduri de securitate, in ceea ce priveste schimbul de informatii speciale, si noi respectam aceste proceduri. Dar am incercat sa evitam aceste dificultati "birocratice" prin aranjamente practice. Daca persoanele lucreaza impreuna, este mai usor sa faca schimb de idei si sa se ajute reciproc, fara a fi obligate sa mai faca uz de prea multe harti oficiale.

– Care este cea mai importanta invatatura pe care JFC Napoli a tras-o de pe urma evenimentelor din Kosovo, in martie 2004?

– Au fost mai multe, dar una dintre cele mai importante este ca fortele care sunt puse la dispozitie de natiunile membre nu trebuie sa aiba limitari. Nu este normal sa ti se puna la dispozitie un batalion, iar apoi acest batalion sa nu aiba posibilitatea de a indeplini anumite sarcini, ca de exemplu controlul multimilor sau deplasarea intr-un alt sector. Cel mai important lucru pe care l-am cerut dupa Kosovo 2004 a fost ca trupele sa fie puse la dispozitie fara limitari. O alta concluzie pe care am tras-o este ca balanta tipurilor de forte trebuie sa incline spre cele operative, mai degraba decat spre cele logistice. In Kosovo, era exact invers si acest lucru l-am constatat atunci cand a trebuit sa trimitem trupe in actiune. O a treia concluzie a fost aceea ca trupele trebuie antrenate si echipate pentru controlul multimilor, actiune care in mod normal este facuta de politie, dar care in teatrele de operatii cade in sarcina armatei, cel putin ca o completare a actiunii politiei.

– Misiunea de antrenare a fortelor irakiene incepe pe 20 februarie. Cat va dura?

– Nu este posibil sa facem previziuni de acum. Vom continua atata timp cat va fi nevoie de ajutorul NATO si pana cand tarile membre, autoritatile politice vor decide ca este nevoie. Am avut rezultate bune de la inceput, dar acestea sunt doar partiale. O analiza completa se va putea face doar cand misiunea va ajunge la capacitatea maxima, dar mai avem mult de facut.

Bogdan OPROIU

Bruxelles

Intalnire

la varf

Intalnirea sefilor de stat si de guvern din tarile membre ale Aliantei Nord-Atlantice, ce a avut loc marti, 22 februarie, la Bruxelles, este un pas facut in directia transformarii Aliantei intr-un forum de discutii si decizii politice. Aceasta orientare este prioritara pentru actualul secretar general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, ale carui eforturi se indreapta constant spre aceasta zona.

Summitul permite liderilor politici discutarea perspectivelor politice ale NATO si viitorul angajarii transatlantice in Balcani, Irak si Afganistan.

Aceasta intalnire a avut loc in urma unei luni de intense pregatiri diplomatice, care au inclus intalnirea ministrilor de externe si ai apararii din statele membre ale NATO, precum si decizia de a extinde nivelul implicarii Aliantei in Afganistan.

Interesanta, la acest summit, a fost prezenta presedintelui nou ales al Ucrainei, Victor Iuscenco. Inceperea summitului a fost marcata de intalnirea Comisiei NATO – Ucraina, acest fapt fiind salutat de secretarul general al NATO, din perspectiva importantei demonstrative a rolului Aliantei de pastrare a valorilor esentiale, democratia, libertatea si suprematia legii. Jaap de Hoop Scheffer a felicitat poporul ucrainean pentru felul in care s-au luptat ca decizia lor sa nu fie ignorata, reusind sa-si impuna vointa si reusind sa evite transformarea crizei intr-un conflict cu un mai mare potential distructiv. Tot cu aceasta ocazie, s-a anuntat crearea unui organism in cadrul Parteneriatului pentru Pace (PfP Trust Fund), care sa se ocupe de problema armamentului ramas din era sovietica: munitii si arme usoare. In finalul discursului sau, secretarul general al NATO s-a adresat ucrainenilor, accentuand ca: "Interesul in intensificarea cooperarii efective cu Ucraina trebuie inteles ca un semn al profundei implicari (n.b.: a NATO ) in acest parteneriat si al dorintei de a ajuta Ucraina pe drumul catre asumarea locului pe care-l merita de drept, ca parte integranta a intregii Europe, libera si democratica".

Intalnirea face parte si din turneul european al lui George Bush, caruia ii revine destul de dificila misiune de a recrea legaturile cu unele dintre statele europene membre ale Aliantei; discutiile cu presedintele Frantei si cu cancelarul Germaniei sunt printre prioritatile acestui turneu.

<sus>