UNIUNEA EUROPEANA

Propunere

La Copenhaga, la sfarsitul anului 2002, sefii de state si de guverne din Uniunea Europeana i-au cerut lui Romano Prodi, presedintele Comisiei Europene, sa intocmeasca un raport privind evolutia democratiei in Turcia, dar si sa dea o recomandare privind oportunitatea de a deschide sau nu negocieri de aderare cu Ankara. Comisia a trebuit, prin urmare, sa se angajeze in acest demers, chiar daca doar sefilor de state si de guverne le va reveni sarcina de a decide initierea negocierilor la viitorul Consiliul ce se va desfasura in decembrie a.c. Existau numerosi comisari ai UE care nu doreau sa se conformeze unei decizii influentate de pozitia comisarului pentru extindere, Günther Verheugen, declarat net in favoarea admiterii Ankarei in comunitatea europeana.

Romano Prodi a trebuit sa aleaga o cale de mijloc, de natura sa-i linisteasca pe comisarii deranjati de “lipsa de imaginatie” de care facea dovada Verheugen. Profitand de o solicitare a Parlamentului European, Comisia urma sa faca un studiu de impact privind consecintele aderarii Turciei mai ales asupra bugetului Uniunii. In recomandare urma sa fie precizata modalitatea de incadrare stricta a negocierilor, pentru ca initierea acestora sa nu fie sinonima cu o aderare rapida si sigura, asa cum s-a facut la extinderea de la inceputul anului 2004.

Raportul privind respectarea drepturilor omului avea ca sarcina prezentarea situatiei legislative, dupa examinarea acesteia la fata locului. Dupa adoptarea reformei codului penal, acesta a fost considerat compatibil cu asa-zisele “criterii democratice de la Copenhaga”.

A doua parte a raportului urma sa faca referi la respectarea efectiva a drepturilor omului. Evidentiind progresele realizate, ea trebuia sa includa si anumite rezerve. Comisarul Günther Verheugen nu ascundea faptul ca mai exista numeroase probleme legate de practicarea torturii, de hartuirea judiciara a aparatorilor drepturilor omului, de drepturile minoritatii kurde sau de libertatile religioase.

Urma studierea impactului pe care il va avea aderarea Turciei si care va demonstra ca aceasta tara reprezinta “un os mai greu de inghitit” – dezvaluia un expert. Turcia are o politica externa care va fi greu de facut sa coincida cu cea “embrionara” a Uniunii Europene. Insa cel mai greu cantaresc consecintele economice. In ceea ce priveste populatia, Turcia are tot atatia locuitori cat cele zece tari care au aderat anterior, dar integrarea sa va fi mai dificila pentru ca este mai saraca si mai rurala.

Verheugen n-a cerut un studiu bazat pe cifre, dar a trebuit sa  acorde atentie evaluarilor colegilor sai care i-au furnizat date precise. Comisarul austriac Franz Fischler apreciaza ca va fi nevoie de costuri suplimentare de 11,3 miliarde de euro anual pentru politica agricola comuna, bugetul actual fiind de 56 miliarde de euro. Aderarea Turciei, in care produsul intern brut pe cap de locuitor este de patru ori mai mic decat in tarile Uniunii, va face ca mai multe regiuni din cele zece tari care au aderat recent sa-si piarda dreptul la subsidii, caci vor deveni, prin comparatie, prea bogate pentru acordarea acestora.

“Francezii vor avea un cuvant de spus” – a declarat Jacques Chirac la conferinta de presa desfasurata la Bruxelles dupa intalnirea pe care a avut-o cu Gerhard Schröder. La 1 octombrie a.c., presedintele francez se pronunta in favoarea unei revizuiri constitutionale pentru a permite francezilor sa decida prin referendum cu privire la eventuala intrare a Turciei in Uniunea Europeana. El a aratat ca a cerut guvernului “sa examineze conditiile inserarii in Constitutie a unei dispozitii care sa permita garantarea chestionari francezilor prin referendum cu privire la viitoarele aderari la Uniune”. Jacques Chirac sublinia faptul ca, “in spiritul sau”, referendumul respectiv nu priveste Romania, Bulgaria si Croatia, pentru care negocierile sunt practic incheiate, situatia lor  fiind cu totul alta problema.

Eventuala aderare a Turciei reprezinta o chestiune pe termen lung. Ea presupune ca Turcia sa inde­pli­neasca toate conditiile puse de Uniunea Europeana si acest lucru va cere 10 sau chiar 15 ani. “Noi avem interes ca Turcia sa fie alaturi de noi”, declara seful statului francez, invocand perspectiva inradacinarii democratiei si pacii pe tot continentul european in sensul larg al cuvantului, dar incercandu-se evitarea erorilor si violentelor trecutului.

In ultimul timp, Turcia a facut un efort considerabil pentru a-si alinia legislatia, metodele, uzantele la cele ale Uniunii Europene. Insa este evident ca acestea trebuie sa progreseze si mai mult pentru a se respecta criteriile de democratie si economie de piata.

“Franta si Germania au o pozitie comuna in aceasta privinta”, afirma cancelarul german, la randul sau. Intrarea Turciei in Uniunea Europeana “ar reprezenta un plus de securitate pentru Europa”, adauga acesta.

La 4 octombrie, cu doua zile inainte de prezentarea publica a raportului privind candidatura Turciei la UE, in publicatia germana Bild Zeitung se afirma ca, potrivit Comisiei Europene, Ankara a indeplinit suficiente criterii politice pentru a putea fi deschise negocierile de aderare. Versiunea provizorie a raportului releva “o convergenta substantiala a Turciei catre standardele democratice europene, mai ales dupa anul 2002, cand la putere a ajuns Recep Tayyip Erdogan”. Mai exista totusi carente in special in ceea ce priveste chestiunea practicarii torturii.

Decizia finala privind deschiderea negocierilor de aderare cu Ankara revine totusi sefilor de state si de guverne din UE la summitul de la Bruxelles, din 17 decembrie.

Invitatie la... munca

In discursul pe care l-a rostit in orasul Erfurt, cu ocazia celei de a XIV-a aniversari a reunificarii Germaniei, presedintele Horst Köhler a facut apel la concetatenii sai pentru a-si uni eforturile in vederea depasirii crizei in care se afla tara. “Mai multa munca, un sistem de instruire la nivel mondial, dimensionarea corecta a economiei statului, precum si o ordine federala moderna sunt cei patru pasi de iesire din criza”, considera Köhler. La festivitatea desfasurata in capitala Thuringiei au participat cancelarul federal, Gerhard Schröder, Wolfgang Thierse – presedintele Bundestag-ului (Camera Deputatilor), Dieter Althaus – presedintele Bunderat-ului (Consiliul Federal), reprezentanti ai institutiilor statale.

Asa cum afirma presedintele federal, Germania are toate conditiile pentru a realiza o innoire cuprinzatoare in toate domeniile. Cetatenii germani trebuie sa-si promita reciproc ca vor avea fiecare incredere in fortele celuilalt: “Pune-te la incercare si foloseste-ti talentul cat de bine poti, facand in asa fel incat aceasta sa duca la intarirea  unitatii noastre”. Seful statului german aprecia ca “tara se afla in fata unui munte de responsabilitati”, dar isi exprima convingerea ca “noi (germanii) vrem si putem sa suim muntele acesta”.

In ceea ce priveste criza in care se afla tara si tensiunile dintre estul si vestul ei, Köhler arata ca in Germania exista, din nefericire, tendinta de a zugravi prea mult lucrurile in negru si de a  minimaliza succesele obtinute. Ceea ce s-a infaptuit in anii trecuti prin reconstructia Estului german reprezinta o mare realizare. Cu 15 ani in urma, germanii din Est au scris unul dintre cele mai frumoase capitole din istoria Germaniei. Acum – se spune – nu exista prea mari motive de bucurie. Realitatea arata ca lipsesc investitiile si sutele de mii de locuri de munca productive de care ar fi nevoie. Insa lucrurile se pot remedia prin munca. “Cel mai important lucru este acum munca. Nicaieri, nici in Est, nici in Vest, nici in Nord, nici in Sud nu se poate realiza ceva cu somajul”, arata presedintele. 

Pentru criza in care se gaseste in prezent Germania, responsabile sunt si greselile infaptuite la Reunificare. S-a asteptat prea mult de la reconstructia Germaniei de Est, s-a crezut ca realizarea ei nu va dura prea mult.

Pagina realizata de Marilena GEORGESCU

<sus>