Se pot vindeca oamenii de alergii?

 

Ne raspunde doamna Violeta PERLEA, medic specialist Imunologie clinica si Alergologie la Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Ambulatoriu "Academician Stefan Milcu"

 

Violeta PERLEA s-a nascut in 1969, in Drobeta- Turnu- Severin.

In 1995 isi ia licenta la Facultatea de Medicina Ovidius Constanta.

Intre 1997-2002, isi desfasoara rezidentiatul in specialitatea Imuno­logie Clinica si Alergologie, coor­donat de prof. dr. Jeana Rodica Radu (Spitalul Clinic "Nicolae Malaxa").

In anul 2001, a absolvit un curs desfasurat sub egida Academiei Europene de Imunologie Clinica si Alergologie (Kiev, Ialta), iar in 2001/2002 a fost coinvestigator intr-un studiu clinic international de faza III b.

Actualmente, isi desfasoara acti­vitatea de baza la CMDTA  "Acad. Stefan Milcu", Bucuresti.

Este (co)autor la articole publi­cate in reviste medicale: Info­medica, Revista de Psihologie si Medicina Aeronautica, Revista de Medicina Militara, Orizonturi medi­cale, Viata Medicala, dar si a unui capitol de carte medicala ("Infla­matia alergica rino-sinusala" – Tratat de Rinologie, 2003, editura "Viata Medicala").

 

Tot mai multe persoane acuza, in ultimii ani, alergii la diferiti factori endogeni si exogeni. Este alergia o noua boala a vremurilor noastre?

Cu certitudine, bolile alergice nu sunt achizitii contemporane (primele descrieri ale lor sunt datate cam cu 3.000 de ani in urma), dar ultimul secol a adus progrese uriase in identificarea bolilor sau sindroa­melor clinice, in descifrarea mecanismelor si in nuantarea terapeutica. Asistam insa la o crestere a prevalentei alergiilor: unul din patru copii este alergic; 8÷10 % din populatia generala are astm bronsic (boala care, de altfel, isi dubleaza prevalenta la fiecare deceniu); cam 20% din populatie prezinta diferite forme de rinita.

Cercetarea clinica si cea fundamentala au reusit sa identifice o serie de factori implicati in dezvoltarea alergiei. Spre deosebire de alte boli, terenul genetic, desi are statutul sau clar in patogenie, nu este de importanta majora in aparitia bolilor alergice.

Factorii de mediu sunt cei care au o influenta decisiva: expunerea precoce si sus­tinuta la trofalergene (alune, soia, crustacee) si pneumalergene (acarieni si mucegaiuri din praful de casa, polenuri, epitelii ani­male), poluarea (in special particulele din gazele de esapament de tip Diesel, SO2, NO2, ozon, compusii organici volatili si form­aldehida), vaccinarile extensive si mediul hiperprotector.

Ce categorii de persoane sunt mai vulnerabile la alergii?

In general, copiii si adultii tineri sunt mai vulnerabili in fata alergiei. Persoanele varstnice dezvolta mai rar alergii, in intelesul stiintific acceptat al cuvantului, dar prezinta frecvent sindroame cu "masca alergica": rinite, bronhopneumopatie cro­nica obstructiva (BPOC), intolerante medi­ca­mentoase, prurit.

Anumite categorii profesionale sunt mai expuse: morari, patiseri, laboranti si cres­catori de animale, cei care lucreaza in industria lemnului, vopselelor, bumbacului, tutunului etc.

Va propunem sa comentati, din punct de vedere statistic, influ­enta pe care diferiti factori o au asupra bolii alergice.

Dezvoltarea spectaculoasa a industriei farmaceutice a determinat o crestere a incidentei reactiilor adverse medica­men­toase (RAM), determinand o morbi­ditate aditionala si, ocazional, mortalitate. Majori­tatea acestor reactii nu au o baza alergica (doar 6÷10% sunt alergii medica­mentoase); ele se desfasoara prin alte mecanisme atat imune, cat si nonimune. Sub umbrela "alergiei medicamentoase" se adapostesc, de fapt, si reactii de toxicitate, intoleranta sau idiosincrasie, efecte ale unor interactiuni medicamentoase etc.; 5% din populatia generala prezinta RAM la unul sau mai multe medicamente. 2% din spitalizari sunt datorate RAM, iar in cazul pacientilor spitalizati, 15÷30% prezinta o forma de "alergie medica­mentoasa". Majori­ta­tatea medi­camentelor au un risc de 1÷3% de a determina aparitia unei reactii adverse. Medicamentele cel mai des implicate sunt antibioticele (in special grupul penici­linelor), antiinfla­ma­toarele nesteroi­diene, aneste­zicele, substan­tele de contrast iodate. Cele mai comune (si benigne) deter­minari sunt cele cutanate, dar orice organ sau sistem poate fi atins.

Prevalenta rinitelor alergice sezoniere – a celor determinate de polenuri, dar si unele mucegaiuri – variaza larg intre 1÷40%, iar a celor perene (ce se intind pe toata durata anului si sunt determinate dominant de acarieni, mucegaiuri, gandaci de buca­tarie) intre 1÷18%, cu o rata cumulativa de circa 20%. Astmul bronsic sezonier este o entitate mai rara, dar astmul persistent are o etio­logie alergica in aproximativ 20% din cazuri.

Animalele de companie (pisici, caini) sunt sursa de alergene potente cu origine in glandele sebacee, salivare, perianale, urina; principalul rezervor de alergene este blana, iar particulele de mici dimensiuni persista in mediu mult timp dupa ce animalele au fost indepartate (saptamani-luni). In populatia generala, sensibilizarea la alergenul felin major este de 2÷30%, iar in randul copiilor cu rinita sau astm bronsic limitele sunt intre 15÷50%. Rozatoarele (hamsteri, soareci, porcusori de Guineea) sensibilizeaza personalul de laborator in 10÷40% din cazuri. Posesorii de acvarii pot dezvolta rinoconjunctivite/astm, induse de contactul cu dafniile folosite drept hrana pentru pestisori.

Sunt mai predispusi la alergie oamenii din marile centre ur­bane decat cei de la sat?

Viata urbana influenteaza profund raspunsurile imune ale organismului. Poluarea intensa din marile aglomeratii urbane este un factor de risc in dezvoltarea bolilor atopice. In plus, igiena precara din locuintele persoanelor cu un nivel de trai scazut creeaza premisa inmultirii necon­trolate a acarienilor, mucegaiurilor si gan­dacilor de bucatarie. Pana la 70% din populatia urbana este sensibilizata la gandacii de bucatarie care constituie cauza majora (desi frecvent ignorata) de alergie respiratorie: rinita si astm bronsic.

Cresterea numarului de animale de companie (caini, pisici, hamsteri, porcusori de Guineea, pesti de acvariu) aduce, pe langa beneficiul afectiv, si riscul aparitiei de rinoconjunctivite, astm bronsic, urticarie.

Ventilatia artificiala (prin sisteme de aer conditionat si climatizare) este tot mai des intalnita la locul de munca, dar si la domiciliu sau in spatiile inchise de tip banci, magazine etc.; ea este incriminata in dez­voltarea unei patologii care mimeaza alergia: conjunctivita, rinita, astm (sick building syndrome). Scoaterea pacientului din mediul incriminat duce la disparitia sin­dromului si permite recuperarea sa completa.

Exista in mediul militar factori specifici care pot provoca alergii? Ma refer la praful din poligoane, traiul in conditii de campanie, dormitul in comun cu numar mare in paturi, echipamentul neintretinut si necuratat la timp, umezeala etc.

Personalul militar isi desfasoara acti­vitatea in conditii particulare ce pot avea impact asupra starii de sanatate. Nu con­sider ca ar fi mai expus alergiilor decat alte categorii profesionale. Bolile alergice pot avea insa anumite particularitati legate de cauza, evolutie, tratament.

Pentru a va raspunde punctual, praful din poligoane poate declansa simptome respiratorii sau oculare mai degraba printr-un mecanism iritativ decat printr-unul alergic (sa nu uitam ca acest praf este constituit din particule ce adera la mu­coasele conjunc­tivala sau respiratorie si provoaca un raspuns inflamator). In schimb, dormi­toarele cu numar mare de paturi, prin cantitatea de material textil (in special paturi), saltele, aglomeratia de obiecte personale, sunt spatii ce permit cresterea umiditatii si proliferarea mucegaiurilor si a acarienilor. Umezeala, aglomeratia si dificultatile in mentinerea igienei personale sunt cauzele principale ale micozelor intalnite frecvent la cei care traiesc in conditii de campanie.

Va rugam sa va referiti, in continuare, la tratamente posi­bile: medicina clasica, homeopatia, utilizarea procedurilor alternative.

O parte din bolile alergice au evolutie autolimitata. Bolile cronice insa necesita terapie de lunga durata, uneori toata viata. Masura terapeutica majora este intreru­perea contactului cu alergenul incriminat. Din pacate, in multe cazuri, acest lucru nu este posibil. Medicina clasica dispune in momentul actual de o varietate mare de medicamente ce permit, in general, un bun control simptomatic al bolii. In prezent, orientarea industriei de profil s-a deplasat in doua directii: pe de o parte, eficacitate crescuta, cu riscul unor efecte adverse minime, iar pe de alta parte, identificarea unor terapii biologice ce interfera meca­nismele imune intime: anticitokine, anti­receptori, antimolecule de adeziune etc. Probabil ca acest ultim grup, alaturi de terapia genica, va depasi in urmatoarele decenii faza de concept operational si va reprezenta terapia viitorului.

Formatia si experienta mea clinica nu-mi permit sa fac aprecieri corecte referitoare la homeopatie sau alte forme de medicina alternativa. Ele pot fi tentante in  momentul in care medicina clasica si-a epuizat resur­sele terapeutice, dar trebuie subliniat faptul ca majoritatea remediilor "naturiste" sunt amestecuri de produse farmacologice extrase din plante. Ele urmeaza aceleasi cai metabolice cu ale unui medicament clasic, dar sunt mai putin standardizate, iar efec­tele adverse mai putin studiate si impre­dictibile. In plus, proliferarea "samanismului" pseudomedical a pus arme cu doua taisuri in mana unor persoane necalificate. Din aceste motive, insist asupra consultului medical si discutiei deschise cu medicul curant.

Deci, se pot vindeca oamenii de alergii?

Unele alergii se vindeca, altele nu. Cel mai frecvent intalnim insa asa-numitul "mars alergic" ce incepe in copilarie, prin alergie alimentara, dermatita atopica/urticarie si continua la adolescenta sau la adult cu rinita, hiperreactivitate bronsica si astm bronsic. Ca o regula generala, cu cat debutul unei alergii este mai tardiv, cu atat sansele de vindecare sunt mai mici.

In cazul unor alergii respiratorii, intro­ducerea vaccinurilor cu alergene standar­dizate si folosirea corecta a acestora cresc sansele vindecarii.

Sigur, este usor sa tratezi si sa administrezi medicamente, sa bei ceaiuri, dar nu este, oare, mai usor sa previi? Alergia poate fi prevenita? Ce sfaturi dati cititorilor nostri?

Cateva masuri simple pot reduce riscul aparitiei bolilor alergice: alaptatul matern minimum sase luni (in masura in care este posibil, evident); introducerea tardiva si progresiva a alimentelor solide, cu evitarea unor alimente intens alergene (alune, crustacee, soia etc.); evitarea vaccinarilor excesive (copilul nu va mai dezvolta boli infectioase, in general tranzitorii, dar va dezvolta alergii, frecvent stabile); un mediu familial echilibrat, fara a supraproteja copilul (majoritatea alergicilor sunt copii unici ce provin din familii cu standard socioeconomic bun si care au "beneficiat" de o ingrijire exagerata). In plus, consumul minimal si cu stricta indicatie medicala al antibioticelor scade riscul atat al sensibilizarii, cat si al rezistentei medicamentoase. Este de dorit ca orice cura de antibiotic sa fie completa, in functie de indicatia terapeutica, si nu oprita dupa 3-4 zile, o data cu aparitia ameliorarii clinice. Nu cred ca exagerez cand afirm ca "viitorul alergic" al copiilor este in mainile noastre.

 

Colonel Grigore RADOSLAVESCU

<sus>