„Gata, putem concura, de-acum, cu profesionistii!“

 Secundele anului

 

Exclamatia din supratitlu ii apartine soldatului Ion Rusu, telemetristul care transmisese distanta pana la tinta aeriana, marcata printr-o parasuta luminoasa, nimicita rapid de catre tunarii unei piese din bateria locotenentului Ovidiu Nechifor. Militarul ne-a spus ca in baterie s-a instalat deja mentalitatea superioritatii "profesionistilor". Dar, in opinia lui, acestia nu sunt imbatabili atunci cand muncesti serios pentru o misiune. Astfel incat, spusele soldatului Rusu  aveau sa-l determine pe maiorul Ionel Ionascu, seful de stat major al divizionului, sa afirme ca este magulit de dorinta soldatilor de a-i depasi pe profesionisti, fiindca, zice el, "Vai de profesorul care nu este depasit de elev!" Cum au reusit instructorii sa-i motiveze pe acesti luptatori "temporari", ramane un mister. Cert este ca unii, precum servantul 3, adica inregistratorul elementelor de tragere la o piesa, soldatul Dumitru Fulea, ar vrea sa ramana in unitate ca militar angajat cu contract. Acesta a aflat de avantajele muncii in armata de la comandantul sau de piesa, caporalul angajat Toader Ciobanu, fost soldat al divizionului pana acum cateva luni. 

 La drept vorbind, ne informeaza comandantul Divizionului 348 Artilerie Antiaeriana din Brigada 34 Mecanizata Teritoriala, locotenent-colonelul Vasile Barbu, bateria aflata acum la "ora adevarului " nu are decat doi militari angajati cu contract. Insa instruirea de specialitate a soldatilor nu cunoaste sincope. In unitate exista convingerea ca pentru un artilerist, indiferent de grad ori functie, tragerile reale constituie apoteoza multor luni de antrenament "la rece ". Se si spune ca artileristul munceste un an pentru satisfactia de cateva secunde din poligon.

De fapt, in Tabara de instructie si poligonul de trageri sol-aer Capul Midia era un soi de intrecere mutuala intre artileristii antiaerieni din toate unitatile Corpului 1 Armata. Membrii echipajelor tunurilor de diferite calibre,  rachetelor si  mitralierelor antiaeriene, ori ai instalatiilor OERLICON, constituite fie din militari in termen, fie din profesionisti, fie mixte, incercau sa dea tot ce aveau mai bun. Constatarea apartine colonelului Mircea Constantinescu, inspector pentru artileria antiaeriana a Fortelor Terestre, prezent in poligon in fruntea unei comisii de evaluare a acestor luptatori. Mai tarziu, avea sa felicite divizionul locotenent-colonelului Barbu pentru calificativul maxim obtinut la trageri atat impotriva tintelor aeriene, cat si impotriva… tancurilor. Da, pentru ca tunurile divizionului pot fi folosite si impotriva blindatelor. Satisfactia militarilor a fost chiar mai mare cand au vazut cum tintele terestre erau lovite in plin, fiindca pentru parasutele luminoase calificativele veneau mai tarziu, de la IOTS, o instalatie speciala de "pozare ", prin care se constata incadrarea tintei luminoase cu lovituri, cam in genul tragerilor la tinta cu cercuri.

Conditiile meteo nu i-au rasfatat pe artileristii antiaerieni, a plouat serios in miez de mai, nici poligonul nu le-a oferit confortul din cazarmile de origine, fiindca apa reprezinta o problema aici de foarte multi ani, insa timp de trei saptamani au suportat cu stoicism privatiunile "campului de lupta". Satisfactia tragerilor reale a fost mult mai mare decat insatisfactia unei hraniri externalizate nu tocmai la inaltime din punct de vedere calitativ si igienic, cum mi-au marturisit cativa soldati.

 

PLOAIA DE FOC DIN POLIGONUL BABADAG

 

In aceeasi perioada, alti camarazi ai lor din aceeasi mare unitate dobrogeana, luptatorii Divizionului 345 Artilerie, comandat de locotenent-colonelul Constantin Simion, sfidau in Poligonul Babadag nu doar ploaia, ci si terenul stancos in care au sapat amplasamentele pentru Punctul de Comanda-Observare (PCO) si pentru obuzierele de 122 milimetri. Au facut bataturi in palme, dar nu se plang. Sunt prea preocupati de indeplinirea misiunilor deloc putine. In ziua documentarii noastre aveam sa asistam la o activitate complexa: se executa, concomitent cu tragerile reale, aprecierea cadrelor divizionului, dar si a celor din arma Artilerie care muncesc in unitati de alt profil ale Brigazii 34 Mecanizata Teritoriala "Vasile Lupu ". Practic fiecare conducea din PCO focul celor patru piese de artilerie dispuse mult in spatele pozitiei in care ne aflam.

Aceasta pentru a-si mentine specialitatea de clasa, ne spune seful personalului marii unitati, locotenent-colonelul Constantin Marichescu, el insusi intr-o asemenea situatie. Exigenta comandantului divizionului ii face pe unii dintre ei sa se simta ca la examen. Capitanul Catalin Tamas, ofiter cu pregatirea pentru lupta in Divizionul 367 Artilerie Antitanc, asteptandu-si randul, rasfoieste un caiet cu notitele luate la cursurile de comandanti de baterie si de divizion absolvite de el in anii anteriori. Din cand in cand, se consulta cu capitanul Marian Popescu care rasfoieste, la randu-i, Regulamentul tragerilor artileriei terestre.  Destul de vechi regulamentul, dar pana apare altul nou stie ca nu se poate abate de la prevederile acestuia, fiindca va fi "taxat," sever de catre comandantul sau, locotenent-colonelul Simion.

In acest timp, din pozitia acoperita cu plasa de mascare a PCO, se aud comenzile clare ale locotenentului Danut Grancea. Sigur pe el, precizeaza valorile pentru nivela, directia de baza, fasciculul si alte elemente specifice pe care transmisionistul, plutonierul Catalin Postolache, le transmite telefonic la pozitiile de tragere. Cateva secunde mai tarziu, loviturile cad cu precizie in zona indicata. Aflasem despre locotenent ca raspunde de coordonarea instructiei in cadrul statului major al divizionului si manifesta multa seriozitate in ce face. De altfel, este singurul din unitate apreciat cu "exceptional " in notarea de serviciu. Anul acesta va fi avansat la gradul de capitan. Ii spunem si noi, de pe acum, la mai mare!

 

TINERI PRINTRE BATRANE… OBUZIERE

 

Profitam de un respiro, datorat raportarii unui incident la una dintre piese, si ne deplasam in pozitia de tragere. Arbitrul prezent aici, capitanul Daniel Axente, ne spune ca obuzierele acestea de 122 mm nu au mai fost reparate capital din 1990. Subansamblurile s-au mai ancrasat si se intampla ca teava cate unuia sa nu revina din recul. Astfel ca armurierii, m.m.pr. Valentin Macovei si s.c. Laurentiu Gradoe, au mereu de lucru cu remedierea incidentelor. Si munitia e veche, de aceea seful de stat major al divizionului, maiorul Sorin Buciu, verifica atent fiecare proiectil pentru a preintampina accidentele. Grija comandantilor are efect asupra militarilor care se straduiesc, la randu-le, sa nu-si dezamageasca instructorii. Sergentii Cristian Iatan, Dorin Rusu, Ion Bora si Mircea Stefan, comandanti de obuziere, toti absolventi ai Scolii de Aplicatie promotia 2003, au invatat de la cadrele divizionului ca munca in echipa este cheia succesului si prima lor grija a fost sa realizeze coeziunea echipajelor. Lucru nu prea usor, zice sergentul Iatan, cand doar ochitorul, caporalul Valentin Panaete, este militar angajat cu contract, ceilalti fiind soldati. Chiar si Panaete este la prima lui confruntare cu poligonul de la angajarea sa din noiembrie 2003. Acum, nici el, Iatan, nu era chiar linistit, fiindca se astepta de pe o zi pe alta sa-i nasca sotia. Va avea un baiat, asta se stie sigur, i-a pus si nume, il va chema tot Cristian. Este adevarat, parintii sai sunt alaturi de sotie, dar si-ar dori ca fiul sau sa vina pe lume dupa ce se termina aplicatia. Nu se lasa insa coplesit de ganduri si isi conduce subordonatii spre succes: tragerile de pana acum au fost apreciate cu foarte bine. Bucuria unor asemenea rezultate ale muncii in echipa o impartaseste si manuitorul inchizatorului la obuzierul comandat de sergentul Rusu, fruntasul Radian Petcuta. Este un teleormanean istet care considera ca armata la artilerie sudeaza prietenii. El s-a imprietenit cu un bihorean, soldatul Florentin Covaci, si cu celalalt servant, soldatul Robert Pato, un maghiar din Satu Mare. Si prietenia contribuie la sincronizarea miscarilor echipajului pe timpul tragerilor.

Discutia ne este intrerupta de o noua comanda care anunta reluarea tragerilor. Peste putin timp obuzierele aveau sa verse din nou o ploaie de foc dincolo de dealul pe care se afla Punctul de Comanda-Observare unde loco­tenent-colonelul Constantin Simion avea sa consemneze cu satisfactie inca o reusita a artileristilor sai.

 

Lica PAVEL, corespondentul TP al MApN pentru Dobrogea

 

 

ARMY 

Planeta virtuala pentru conflicte reale

 

Fortele Terestre americane „asteapta“ o a doua versiune a Pamantului – replica fidela, la scara 1:1, a modelului natural –,  pentru a se instrui cat mai bine in vederea potentialelor situatii de criza. Denumit (firesc) Earth, pachetul de programe este creat de compania There, specializata in medii virtuale pentru pasionatii de jocuri pe calculator. Prima versiune urmeaza sa fie furnizata in septembrie.

Ambitiosul proiect urmeaza sa ii ajute pe strategii de la Pentagon sa prevada si sa gestioneze potentialele conflicte din lumea de azi, conflicte de alte dimensiuni fata de cele din perioada Razboiului Rece, dar si de alta factura fata de operatiile militare clasice – mai previzibile si cu o desfasurare mai usor de anticipat. Oferind detalii asupra aplicatiei, Robert Gehorsam, vicepre­sedinte la There, declara ca produsul lor nu va fi un simplu joc, ci un "mediu vast, deservit de o baza de date si realizat in sistem multiutilizator", care va copia cat mai fidel lumea fizica. Accentul va fi pus nu doar pe solutia militara, ci, mai ales, pe relatiile interumane care genereaza conflictele si evolueaza pe timpul acestora, relatii extrem de importante pentru rezolvarea de fond a situatiilor de criza. Oricum, "actiunile militare" nu vor fi neglijate. Parte a programului, ele vor permite atat simularea complexa a situatiilor reale, inclusiv prezenta populatiei locale, dar si aprecierea finala, cat mai obiectiva, a eficientei deciziilor luate. Proiectata sa functioneze in timp real si dimensiuni naturale, replica virtuala a zbuciumatei planete albastre este (deocamdata) mai mult "goala", singura zona modelata pana la detaliu fiind Kuwait City. Primii "soldati" care vor "pasi" pe solul inchipuit vor fi tineri ofiteri si subofiteri intorsi recent din Irak.

Pentru a ramane in aceeasi zona de penumbra, in care se incearca slefuirea personalitatilor in afara contactului cu realitatea (adevarata), vom semnala punerea in vanzare a jocului Full Spectrum Warrior, utilizat pana nu demult de US Army pentru instruirea propriilor sai militari. Se asteapta un succes comercial remarcabil, pe masura celui inregistrat in 2002, cand s-a incercat inrolarea de potentiali cadeti cu ajutorul jocului America's Army, creat special pentru un asemenea scop de programatorii Fortelor Terestre. Se apreciaza ca peste un milion de tineri au trecut prin centrele de recrutare si prin taberele de instruire puse la dispozitie de jocul amintit. Centre si tabere virtuale, evident.

 

Mihail RICINSCHI

<sus>